Acum ceva vreme am vrut să fac o recenzie a uneia dintre cărţile lui Cristian Bădiliţă. În sprijinul ideilor expuse, urma să furnizez citate din volum. Mi-am dat seama că e o misiune imposibilă. Atâtea citate îşi cereau dreptul de-a pătrunde în recenzia mea, încât ar fi fost nedrept să folosesc doar unele dintre afirmaţiile autorului. Singura soluţie ar fi fost să citez cartea în întregime. Dar asta n-ar mai fi fost o recenzie, nu-i aşa? În consecinţă, am abandonat proiectul pe termen nelimitat. Mi-am dat seama că pentru a înţelege fenomenul, cineva trebuie să citească, pur şi simplu, volumul. Iar dacă asta nu-i va fi suficient pentru a-şi da seama cu cine are de-a face, e limpede că textul meu nu i-ar fi fost de nici un folos.
eu cred că recenzia ideală constă în citarea integrală a cărţii în cauză. şi e semnată, desigur, de autorul recenziei.
(cât despre domnul bădiliţă, înţeleg perfect despre ce-i vorba :D)
La care volum te referi?
Daca Badilita nu s-ar fi bagat pe politica-social-analize-jurnalisme-etc. l-as fi citit si acum cu placere. Ca patrolog (era) ok. Asa, dupa opinia’mi, a ajuns un fel de anti-Puric. Adica un Puric la antipozi. Pacat. Iar Mihai Neamtu e cam pe acelasi drum… Pacat, din nou.
_____
P.S. Sper ca nu te-ai suparat in legatura cu proiectul 🙁 Lanternativa e dusa rau cu pluta, nu trebuie sa te iei dupa ce spune+face… Daca va lua nastere, te rog sa-mi comunici.
😀
Nici o supărare :). După cum spuneam, era doar o idee.
PS Era vorba de Tentaţia Mizantropiei. Nu cred să mai fi simţit de multe ori senzaţia aceea de rău fizic după citirea unei cărţi.
🙂
Exercitiul de citare pe surse canonice (nu in sens patristic) …asta da exercitiu.
🙂
O saptamana buna.
Foarte exerciţiu! A very good week 2u2.
ce învăţăm noi de aici?
nimic. absolut nimic.
As zice mai degraba p2p.
Elev Cristi C. Iar nu înveţi nimic?
omul cât trăieşte învaţă, dar nu de la bădiliţă
ia să vezi trăznaie ce am învăţat eu! eu am învăţat că voiai să faci exact cam ce şi-ar dori lanternativa pe proiectul ECM. ce ţi-e şi cu recenziile imposibile.
Da?
de ce nu? 😀
Asta-i bună!
oh, multumesc!
😀 😀 😀
îţi râzi de mine!
Vai, dragă, dar se poate? În primul rând că nu mi-aş permite.
În al doilea rând că nu mi-ai permite.
Atunci de ce mai întrebi dacă se poate? 😀 😀
Eram retoric. Din trecutul alegoric.
Nu te-as fi vazut dansând tango! Bravo, bravo, te-ai descurcat! 🙂
Da’ nici cântând Ducu Bertzi, sper 😀
:)))) nu ştiu, mă mai gândesc.
revenit pe plaiuri mioritice vreau sa multumesc d-lui Alex pt cartea lui Tim Burton. nu ma asteptam sa castig, mai ales ca unghia de la degetul mic s-a innegrit de furie si a cazut. in concluzie, am atins greutatea ideala.