Pentru binele public, mă văd pus în situaţia să anunţ oarecum tardiv apariţia oarecum recentă a volumului America fără etaje al scriitorului sovietic Ilfşipetrov. E vorba de un soi de jurnal al călătoriei pe care acesta a efectuat-o prin ţara America în 1935-1936 şi din care afli lucruri pe care poate nu le ştiai despre oamenii şi locurile de aici. Este o carte destul de bună.
Scriitorul mai este cunoscut publicului din România pentru romane precum 12 scaune şi Viţelul de aur, ambele apărute în traducere la noi în ţară.
Fain ca ninge si in cartea celor doi 🙂 Ar trebui sa se miste si oamenii sau masinile – magie deloc ieftina, ca in Harry Potter.
Viţelul de aur mi-a plăcut cel mai mult.
În plus, Viţelul de aur e o carte utilă pentru proprietarii de vite. Cum să ai un şeptel şi să nu citeşti asta?
io am auzit ca scriitorului asta moartea i s-a tras de la stomac. pai cred si io daca a scris o carte ofensatoare numita „Atitudine dispretuitoare fata de stomac”. Ba mai si manca la restaurantul „Fostul prieten al stomacului”, un fel de McDonald’s sovietic, unde chifteaua era facuta din … morcovi.
Aha, aşa ştiam şi io, că a făcut pneumonie căzând din avion şi s-a lovit la stomac. Iar cu „Atitudinea…”, ar trebui reeditată rapid să vadă toţi cât de ofensatori pot fi unii.
Şi eu care credeam că Ilfşipetrov sunt două persoane distincte.
La fel ca şi Ho Şi Min de altfel.
Nu, nu, asta e o eroare comună. Cred că e din vina editorilor care au scris greşit o dată şi nu s-au mai obosit să corecteze 🙂
Alex, nu doar din wikipedia, care mai preia si informatii gresite, e drept, ci si din descrierea de pe coperta verso a cartii pe care presupun ca ai citit-o, ar fi trebuit sa stii ca sunt doi autori distincti … SE STIE si din celelalte romane enumerate de tine ca sunt DOI.
Altfel, iti urez un 2011 la fel de inspirat ca pana acum!
Ilf și Petrov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Feinzilberg, 15 octombrie 1897–13 aprilie 1937) și Petrov (pseudonimul lui Evghenii Petrovici Kataev, 13 decembrie 1903–2 iulie 1942) au fost scriitori ruși, care au colaborat la o serie de romane, povestiri, foiletoane și schițe satirice. În cele mai valoroase scrieri ale lor — Douăsprezece scaune (în rusă Двенадцать стульев, 1928) și Vițelul de aur (în rusă Золотой телёнок, 1931) — ei critică birocrația, lăcomia, tradițiile învechite. În urma unei călătorii în Statele Unite, Ilf și Petrov au editat cartea America cu un singur etaj (în rusă Одноэтажная Америка, 1936). În ce privește activitatea separată, Ilf este autorul culegerii Note de caiet (editată post-mortem în 1939), iar Petrov a scris comedia satirică Insula păcii (1939, publicată în 1947), Jurnalul de pe Front (1942) și câteva scenarii de teatru.
Petrov a luptat în al doilea război mondial în Armata Roșie și a fost decorat cu ordinul Lenin.
[modifică] Bibliografie
Enciclopedia sovietică moldovenească, vol. III, Chișinău, 1972, p. 48
Acest articol biografic despre un rus este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.
Acest articol legat de un scriitor este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilf_%C8%99i_Petrov
ana, îţi mulţumesc pentru comentariu, dar, după cum spuneam şi mai sus, asta e o eroare comună :). E vorba despre un singur autor – o să corectez şi ciotul de pe wikipedia…
Chiar nu vreau sa te sacai, dar este oare eroarea asta asa de raspandita incat toti gresesc cand le descriu biografiile separate? Poate au hotarat ei sa scrie ‘doi in unul’ si sa se identifice cu un singur autor, asta poate fi altceva, dar sunt doua persoane cu biografii distincte (mai ales ca au scris si separat).
ENCYCLOPEDIA OF SOVIET WRITERS
Ilf, Ilya and Petrov, Evgeny. Pseudonyms of Ilya Arnoldovich Fainzilberg and Evgeny Petrovich Kataev, respectively. Ilf was born on 15 October 1897 and Petrov on 13 December 1903, both in Odessa. Petrov’s older brother was the writer Valentin Kataev. Ilf began his career as a journalist at age 18. Petrov, the son of a teacher, also began as a news correspondent, although he worked briefly as a criminal investigator.
Ilf and Petrov, independent of one another, arrived in Moscow in 1923. Ilf went to work for the magazine Gudok, writing satricial essays. Petrov found work with the journal Krasny Perets. Petrov moved over to Gukok in 1926.
They teamed up, and by January 1928 they had produced the novel Twelve Chairs. The hero of the novel was Ostap Bender, a comic hero in the classic sense. A cynical con man, Bender chases around the Soviet Union searching for a treasure which was hidden into one of twelve chairs, all of which were sold to different parties. One of the most hilarious chapters in the book is „Interplanetary Chess Congress”, still perhaps the greatest piece of chess humor ever written.
This broad satire of various aspects of Soviet society during the NEP (New Economic Policy) was a tremendous success, and the novel achieved practially cult status. Readers memorized whole chapters of the work, and many expressions from the novel passed into common parlance.
Their next novel, A Pure Soul, appeared in 1928, and they also printed a cycle of satrical stories, „1001 Days, or a New Scheherazade”, using the pseudonym of F. Tolstoevsky.
Ostap Bender, who, for his crimes of greed and individualism, was killed at the end of Twelve Chairs, was revived in 1931 for another novel, The Golden Calf. Soviet society again comes in for some sharp satire as Bender chases after a Soviet multi-millionaire, hoping to relieve him of at least one of his millions. Bender gets his money, but is quickly stripped of it as he tries to flee the country. It actually took over a year to get approval to publish The Golden Calf. As A. Fadeev wrote to Ilf and Petrov: „You have a very nice hero, Ostap Bender. But really, he’s just a son of a bitch.” (Journal „Odessa”, No. 8, 1997)
In 1933 and 1934, Ilf and Petrov toured Europe, and in 1935-1936 they drove across America. The later trip was chronicled in their work One-Storied America. Another satire, Tonya (1937) portrays the life of Soviet people compelled to live in a capitalist society.
Ilya Ilf died of tuberculosis on 13 April 1937. After that, Petrov wrote for the newspaper Literaturnaya Gazeta and the magazine Ogonyok and produced film scenarios. Petrov died in a plane crash on 2 July 1942 while working as a war correspondent in Crimea.
Asta cu ilfsipetrov e schizofrenie curata, nu-i asa?
De pe
http://atelier.liternet.ro/articol/9538/Ilf-si-Petrov-Ana-Maria-Brezuleanu/America-fara-etaje.html
Autorii:
Ilia Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Fainzilberg) s-a născut în 1897 la Odessa. A absolvit un institut tehnologic în 1913, după care a lucrat într-un birou de arhitectură, într-o uzină aeronautică şi într-o fabrică de muniţii. În 1923 s-a mutat la Moscova, unde a obţinut un post de bibliotecar şi a colaborat la diverse ziare şi reviste umoristice. A încetat din viaţă în aprilie 1937, în urma unei tuberculoze contractate, se pare, în timpul călătoriei în Statele Unite ale Americii, călătorie ce constituie subiectul cărţii America fără etaje.
Evgheni Petrov (pseudonimul lui Evgheni Petrovici Kataev) s-a născut la Odessa în 1903. A făcut studii clasice, iar în 1920, după absolvirea liceului, şi-a început cariera de jurnalist. Pentru o scurtă perioadă, înainte de a se stabili la Moscova în 1923, a lucrat la Biroul de investigaţii criminale al poliţiei din Odessa. A început să scrie povestiri la îndemnul fratelui său mai mare, romancierul Valentin Kataev. După moartea lui Ilf, Petrov a încetat să mai scrie proză, limitîndu-se la scenarii de fim şi articole. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost reporter de front; a murit într-un accident de avion în iulie 1942, pe drumul de întoarcere din Sevastopolul aflat sub asediu. Colaborarea lui Ilf cu Petrov a început în 1925, cînd amîndoi corespondau la ziarul Gudok (Sirena), o publicaţie a feroviarilor la care a colaborat şi Mihail Bulgakov. Prima lor carte, Douăsprezece scaune (1928), publicată într-o perioadă de relativă liberalizare politică şi economică, a avut un succes extraordinar, dar trei ani mai tîrziu apariţia continuării sale, Viţelul de aur, a fost posibilă doar în urma intervenţiei personale a lui Maxim Gorki.
Cîteva cuvinte:
„Multă lume îşi imaginează că America este ţara zgîrie-norilor, unde zi şi noapte auzi huruitul metrourilor subterane şi aeriene, mugetul infernal al maşinilor şi ţipetele disperate şi neîntrerupte ale agenţilor de bursă care umblă printre zgîrie-nori fluturînd în fiecare clipă acţiunile în cădere. Este o imagine solidă cu care ne-am deprins de multă vreme. Fireşte, toate acestea există: şi zgîrie-norii, şi căile aeriene, şi acţiunile în cădere. Dar ele sînt atributele oraşelor New York şi Chicago… În New York sînt foarte mulţi zgîrie-nori. În Chicago ceva mai puţini. În alte oraşe mari sînt doar cîţiva – doi sau trei. Ei se înalţă cumva singuratici, ca nişte turnuri de apă sau ca nişte foişoare de foc. În oraşele mici nu există zgîrie-nori. America este cu precădere o ţară fără etaje sau cu unul singur.” (Ilf şi Petrov)
„S-a văzut că după zece ani de lucru împreună aveam acelaşi stil. Iar stilul nu trebuie creat artificial, pentru că este expresia celui care scrie, cu toate particularităţile lui spirituale, ba chiar şi fizice. În opinia mea, stilul este ceva ce nu poate fi supus analizei. Oricum, după moartea lui Ilf, un critic deosebit de inteligent, pătrunzător şi atotştiutor a analizat America fără etaje cu convingerea fermă că va stabili cu uşurinţă cine ce capitole a scris, dar n-a reuşit să identifice corect nici măcar un capitol. E limpede, aşadar, că stilul nostru era expresia particularităţilor spirituale şi fizice ale amîndurora.” (Evgheni Petrov)
La multi ani frumosi si mai atenti!
OMG, văd că e conspiraţie mondială!
Eu zic ca atunci cand te crezi „citit „si mai ales vrei sa epatezi cu asta, eu zic sa te documentezi inainte si sa nu scrii tampenii. Scriind cretinisme ne convingi de contratriu. Chiar daca nu conteaza cine a scris cartile, pentru unii cel putin, totusi e mai bine sa nu spui nimic daca nu ai ce spune. Daca taceai filosof ramaneai!
Eu n-aș fi atât de dur cu Ana. Nu sunt cretinisme, fiecare are dreptul la o opinie!
Mai e un exemplu: Jacques Chirac, care, chiar dacă istoria contemporană l-a înregistrat drept unul singur, și scrierea non-fonetică a limbii franceze pune bețe în roate cercetătorilor contemporani, erau de fapt doi. Nu degeaba Bucureștiul era să aibă odată doi primari…