21 de comentarii la „Iarna mea din ’83

  1. giafar

    „Deşi am inima de gheaţă, eu ţin cald semănăturilor”. Dacă de fiecare dată când vom ajunge în momente de răscruce ne-am aminti, fie şi inexact, aceste cuvinte simple, viaţa ar putea fi minunată!

    Răspunde
  2. Greiere

    pe mine m-a speriat mereu imaginea asta a Iernii, cu capsorul

    ei sur de copil supradotat cu ochi negri (si cuminti, vorba

    poetului). 🙂

    chestia aia de pe capu-i semana perfect cu biata noastra

    „instalatie de Pom”, cand era stearsa de praf si lipita ici-colo.

    dar ce ierni, vere, ce ierni…

    Răspunde
  3. Mihaeladm

    stati putiiiiinnn ! Eu vad ca toata lumea e in tema, cu atat mai mult ma simt eu confuza.
    Imi amintesc serbarea si textele, eu am fost primavara, am si acum pozele doveditoare.
    Dar nu tineam minte ca tot „show-ul” provenea din lectii de manual! Serios. Si doar nu chiuleam, ca altfel n-aveam onoarea de a fi un primavara cu ghiocel pe cap. 🙂

    Răspunde
  4. cinemavictoria

    frate, mă terorizau textele astea, cel mai horror mi se părea (şi îmi pare şi azi) ăla cu „peste faţa toată mult clăbuc îmi trece” …
    sper că pe puştii din ziua de azi nu-i mai obligă nimeni să se spele pe faţă cu apă rece şi să se frece cu săpun …

    Răspunde
  5. luminitza

    @cinemavictoria:acelasi text ma obsedeaza si pe mine:-)

    ‘cu sapun ma spal si cu apa rece
    peste fata toata mult clabuc imi trece’

    urmarea mi se pare insa de-a dreptul tulburator de absurda:

    ‘si chiar daca nu iau numai nota zece
    eu daca ma spal sunt vioi cat zece!’

    hai Alex, hai cu poza!

    Răspunde
    1. ggl

      În loc de cafea imperialistă dimineaţa, Omul Nou face un duş cu apă rece. Apă caldă se dă doar duminica plus în zilele de 1 mai şi de 23 august, când oricum nu ai nevoie de ea.

      Răspunde
  6. carmen

    Dulci amintiri ale copilariei! Imi amintesc ca am fost Vara in serbare…Doamne…atat de dragi mi-au fost Anotimpurile … si astazi imi amintesc poezia mea; inchid ochii si ma vad: o fetita mica ce credea inca in Mos Craciun, recitand din tot sufletul : ” Eu sunt Vara/ A doua fiica a anului/ Soarele ma iubeste mai multi/ Razele lui fierbinti imi coc granele si fructele/ Cat vezi cu ochii spice de aur, livezi imbelsugate si pajisti odihnitoare/ Aici se treiera/ Dincolo se coseste/ Se culeg cirese, visini, piersici si caise”.
    Poate pare puieril insa asa a fost natura in copilaria mea, a generatiei mele …. astazi, din pacate, s-a pierdut mult din imaginea aceea; nu prea se mai vad spicele de aur pe campuri, livezile imbelsugate sau oamenii treierand….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.