Se spune că înainte de a-ţi publica textele e de preferat să le laşi la dospit timp de cel puţin cinci-şapte ani pentru a vedea cum rezistă testului timpului.
Sunt texte care nu-mi plac la cinci minute de când le-am scris.
La naiba, sunt unele care nu-mi plac înainte să le gândesc.
ca vinurile, aşadar. sau ca găina bătrână 😀
eu zic că de texte trebuie scăpat cât mai repede.
aha, câteodată e pericol să le eliberezi prea târziu şi apoi dă-i cu resuscitarea, cu revigorarea 😀
eu le dau drumul… le las sa vada lumea, dupa care mi se pune uneori pata si le-am sters de pe fata blogului.
pe principiul din batrani: „eu te-am facut, eu te omor!”
😉
din memoria colectivă nu le poţi şterge 😀
orice memorie paleste in fata timpului si in lipsa evidentei.
Sterg evidenta, omor si memoria! 😛
Sunt şi texte care-ţi plac, dacă le-ai menţionat doar pe cele care nu-ţi plac? 🙂
Sunt, cum să nu fie – în blogroll 😉
testul timpului e tip grilă sau cu liniuţe?
testul timpului e cu liniuţe tot mai adânci pe piele 🙂
Aha…ce interesant gandeai acum 5 ani. Curiozitatea ma intreaba cum gandesti acum. Ei, asta e, voi mai astepta 5 ani sa aflu :p
Poate peste 5 ani nu vei mai crede acelaşi lucru 😀
E ok, n-am asteptari, doar curiozitati deschise 🙂
Curat Zen!
mă trezesc uneori noaptea şi-mi trec prin cap texte de pus pe blog şi mă forţez să le ţin minte până dimineaţa… şi dimineaţa, când să le pun pe calculator, îmi dau seama că sunt egale cu zero! adică exact locul de unde trebuie s-o iau de la capăt.
eu nu reuşesc deloc să fixez scala la zero (absolut) – ba e dedesubt, ba deasupra!
Inca nici nu m-am apucat sa scriu acest comentariu si nu imi place cum a iesit:)
Avem umor, ceea ce e ok, sper că copiii apreciază asta 🙂
textele mele se dezintegrează, de aceea am şi hotărât ca de acum încolo să le scriu cu cerneală simpatică.
da, ele nu rezistă.
cât despre ale tale, cu iertare spun, le văd intrate la apă şi foarte şerpuitoare.
🙂
probabil că în perioada asta sunt sub semnul şarpelui de apă 🙂
se spune ca atunci cand spui ceva, spui… 🙂
iar cand scrii, povestesti – te povestesti…
Ioan Florea zicea (cand era viu): „s-ar fi putut si scrie/dar s-ar fi putut si fute”; cica a ramas in boema din burta MLR minima/maxima asta…cica cred ca aproape sigur (si sper sa nu ma insel) ca are dreptate (sfanta limba romana) hi hi