Concurs | Muriel Spark | Serafimul şi Zambezi

O, da, concurs. Graţie Editurii VELLANT putem sărbători spiritul înţepător/ironic marca Muriel Spark odată cu publicarea întregii proze scurte a autoarei britanice sub titlul Serafimul şi Zambezi. Autoportretul Doamnei Spark sună aşa: “Born in ice cave of southern Tyrol, year 609BC of centaur stock, mother descended Venus. Muriel Spark rose from the waves as is well known. Demands fabulous fees.” Aşadar:

Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi puneţi într-o frază propria interpretare a vieţii voastre de până acum, iar cea mai inspirată înscriere va fi premiată cu un exemplar din Serafimul şi Zambezi.

Până o veţi câştiga, puteţi citi câteva povestiri din carte aici. Iar despre autoare, aici

Concursul începe astăzi, vineri, la prânz, şi durează până duminică seara. Cărţile nerevendicate se reportează în două săptămâni, iar destinatarul premiilor trebuie să aibă o adresă din România. Alte amănunte şi precizări vor fi publicate pe parcurs, pe măsură ce le vom afla rostul şi locul. Dacă le vom afla. Dacă nu, nu.

Spor la răspunsuri inspirate!

29 de comentarii la „Concurs | Muriel Spark | Serafimul şi Zambezi

  1. Oana

    Nascuta in secolul trecut, uitata de parinti in casa, la cutremurul din ’77, sarbatorind 10 ani de viata exact cand Cernobilul a facut „poc”, Premianta in scoala si liceu, urmand o facultate pe care mama nu a putut s-o urmeze din ratiuni financiare, am ajuns sa nu practic medicina, ci am preferat meseria de reprezentant medical.

    Răspunde
  2. Liliana

    Fugara, stigmatizata, panteista chinuita de talent, pierdut stil de viata.Gasitorului recompensa unui zambet larg asigurat de stomatolog.

    Răspunde
  3. Stefania

    m-am nascut in anul Dragonului de Pamant, sub un semn fix de apa, intr-o seara de toamna tarzie adusa de vant. (imi pare rau, dar cand am emotii si mai ales cand spun adevarul, vorbesc prea mult si de obicei in rime). dupa cum ziceam, mult mai tarziu m-au trezit la viata niste carti pe care nici acum nu le-am inteles, din colectia „Idei Contemporane”. (e important de precizat ca imi place mult mai mult sa citesc, decat sa traiesc). a doua viata am trait-o din frica, pentru altii. am primit la schimb coronite de flori moarte, o pereche de ochelari si un bilet de avion spre Nord. a treia viata a inceput intamplator, dupa ce am rezolvat niste probleme de matematica si am scris niste programe pe calculator. sincer, nu prea stiu ce sa fac cu ea. de frica, as da-o iar, dar nu stiu daca mai intereseaza pe cineva.

    Răspunde
  4. stics

    nu pot sa-mi pun viata intr-o fraza, doar intr-un ciorap, tricotat, un ochi pe fata, un ochi pe dos fiindu-i zilele. 😀

    Răspunde
  5. Pingback: Concurs Bicicleta galbenă: Serafimul şi Zambezi « Alex Moldovan

  6. Iordachescu Oana

    Mainile tatalui meu au modelat dintr-un copil cernobalian, o munteanca frumusica cu o inima larg deschisa in care veti gasi paduri murmuratoare, nopti de liniste, serpuiri de rauri repezi si munti de trecut la pas.

    Răspunde
  7. Oana

    Ieşită de sub păpucul lui Pantagruel, ajustată prin patul lui Procust şi strivită de stânca lui Sisif, eram bi, tri și cvadri-dimensională, străvezie precum musculița bețivă și opacă precum soarele negru, cu ochi în nuanțe de burătăciu, nas ghiviziu, păr vâlvăriu, o gură cam turungie și o purtare prea naramgie și sărbezie.

    Răspunde
  8. holicica

    m-am născut bagaj de mână şi-am ajuns bagaj de cală, dar e bine că în tot acest timp, cunoscut îndeobște ca perioadă de creștere, am simţit întotdeauna că plutesc astfel încât, peste încă ceva timp, cunoscut îndeobște ca perioadă de descreștere, să nu-mi doresc decât să fac o scurtă escală

    Răspunde
  9. Iulia

    Pe când era să înţeleg – aproape, foarte aproape – am scăpat din vedere sensul. Pe când am reînvăţat, cătinel, drumul, nu am ştiut să ţin direcţia. Pe când sensul, în sfârşit, cu nume, şi-a pornit existenţa, iar direcţia îi era imprimată avântat, ritmic, în bătăile inimii, raţiunea proprie, crudă, fără milă, a călcat totul în picioare. Acum reconstruiesc, cărămidă zilnică, piatră trudnică.

    Răspunde
  10. uraganinstant

    Un pumn de țărână și-un zâmbet (din doi în doi), aruncate în mixer, peste care se adaugă din plin entuziasm și energie (să fie la purtător); ornăm cocktail-ul cu un vârtej de evenimente în culori înțepătoare, sinestezice, et voila – a se savura într-o viață de om (plus, minus câteva eternități)!

    Răspunde
  11. ggl

    Hermit racoon living along with a cranky black cat and a number of spiders hanging about in different corners of my den (as if a den had any corners).

    Răspunde
  12. Alina

    M-am născut într-o maternitate obişnuită, într-o zi ca oricare alta, care nu a prevestit nimic special. În copilărie visam să devin pisică şi să trăiasc pe un acoperiş, apoi bufniţă şi Sherlock Holmes, dar nu s-a întâmplat nimic de genul acesta – am dus o viaţă cât se poate de normală. După moarte sper totuşi să devin fantomă. Din aia care bântuie, scârţâie şi face uuu…uuu…uuu, în nopţile cu şi fără lună.

    Răspunde
  13. Madalina

    o viata cu statii, bagaje, deadline-uri; o idee cum ca ti-o poti modela din carti; o pisica cu mustati albe si mari care doarme pe ele.

    Răspunde
  14. vali

    „Tanar curat, brunet, ochi albastri, caut o d-na sau d-soara (18-45 ani), neglijata, de preferinta mai plinuta, cu forme voluptoase, pentru relatii intime si prieteni, eu is un tip pupacios asa ca cauta-ma sa vb mai multe daca esti serioasa (totul e din placere!)” ei, ăsta rezumat de viaţă 🙂

    Răspunde
  15. alex moldovan Autor articol

    Booooooo. Pentru că era „străvezie precum musculița bețivă și opacă precum soarele negru, cu ochi în nuanțe de burătăciu, nas ghiviziu, păr vâlvăriu, o gură cam turungie și o purtare prea naramgie și sărbezie”, felicitări, Oana :D!

    Răspunde
  16. vali c.

    nenăscut încă, sunt o umbră a celui ce voi fi, mă ascund de întuneric și alerg spre lumina de la capătul lanternei unui înger cocoșat de muncă,aștept cu inima măturată din timp în timp de un măturător de praf stelar,depopularizarea zonelor cocălărești, îmi petrec inexistența citind cuvinte puse într-o ordine bine crescută de către ireale ființe, plastic numite poeți.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.