Concurs | Irvin Yalom | Privind soarele în faţă

Bună ziua. Ştiai că cine are carte, are parte? Ei bine, nici eu. Dar asta nu mă împiedică. De ce citeşti? Care-i chestia cu cărţile? Ce te împinge spre această îndeletnicire – lectura – mai degrabă obositoare şi nu lipsită de vii insatisfacţii? Sunt atâtea alte lucruri de făcut – practic, restul de lucruri. Nu-i păcat să-ţi pierzi vremea îngropat în paginile nu ştiu cărui roman când afară e viaţa însăşi, pulsând şi făcându-ţi inspititor cu ochiul? De poezie nici nu mai are rost să vorbim… Aşadar?

Răspunsul cel mai inspirat va fi răsplătit cu volumul lui Irvin Yalom – Privind soarele în faţă. Mulţumim, desigur, Editurii VELLANT pentru carte!

Concursul începe vineri la prânz şi durează până duminică seara. Cărţile nerevendicate se reportează în două săptămâni, iar destinatarul premiilor trebuie să aibă o adresă din România. Alte amănunte şi precizări vor fi publicate pe parcurs, pe măsură ce le vom afla rostul şi locul. Dacă le vom afla. Dacă nu, nu.

Spor la răspunsuri inspirate!

56 de păreri la “Concurs | Irvin Yalom | Privind soarele în faţă

  1. Jules

    În urmă cu niște ani, felul (în sine jucăuș și provocator) în care este pusă întrebarea… de căpătâi m-ar fi determinat să-mi scuip fără sfială nervii, și să întreb, la rându-mi, foarte ofuscată, CUUUM DE PUTEȚI AFIRMA CĂ…!

    Acum, nu. Acum există calm și discernământ, deși, foarte probabil, într-o discuție firească m-aș ambala. Cum adică… de ce citesc? Ca și cum, vedeți voi, de ce respir? O acțiune atât de firească, de naturală, care oferă hrană pentru minte și suflet – deseori mai flămânde decât trupul – care îți este prieten de nădejde și chiar amant dacă știi să o iei ca atare, o activitate care depășește barierele simplului hobby și ajunge în sfere mult mai înalte… nu merită explicații. Merită doar experimentată, înțeleasă, trăită.

    Răspunde
  2. DianaD86

    Citim pentru a ‘prinde aripi’ si tocmai pentru a fugi putin din realitatea uneori prea mohorata si cruda.
    Cartile sunt un dar minunat pentru suflet, iar cel mai frumos cadou pe care il poti face unui om este sa il inveti sa citeasca.

    Ps: parca din cele 10 pacate nu facea parte si cititul :), deci cu siguranta nu este pacat sa te ‘pierzi’ in paginile unei carti.

    Răspunde
    1. alex moldovan Autor articol

      oare nu-ţi cam limitezi opţiunile citind doar cărţi care te ajută să fugi puţin din realitatea uneori prea mohorâtă şi crudă? din ce ştiu eu, cărţile bune sunt tocmai despre 🙂

      Răspunde
  3. M.

    Cand doresc sa-mi largesc orizontul emotiilor, citesc. Cand doresc sa traiesc o revolutie mai acerba si mai crunta, citesc. Cand doresc sa uit, citesc, la fel si cand imi doresc sa-mi amintesc. Cand vreau sa fug in lume, citesc, cand vreau sa cunosc locuri sau cand vreau sa fiu singur, citesc… sunt un milion de motive de ce si nici macar un singur motiv acceptabil de ce sa nu citesti.

    Răspunde
  4. Monica

    A citi si a trai nu sunt doua lucruri opuse.Pentru cei care iubesc lectura,cititul este un fel de a trai poate mai intens decat acela de a „face restul lucrurilor”.Uneori inseamna a trai mai multe vieti intr-una singura,a te cunoaste pe tine insuti/insati,a intelege lumea.Lectura e doar una din caile prin care omul incearca sa ajunga la adevarata sa esenta, asa cum exista si testarea limitelor personale,experimentarea si invatarea unor lucruri noi,relationarea si comunicarea cu ceilalti,creativitatea,imaginatia, spiritualitatea.Caile nu se exclud una pe cealalta,ele ajung in cele din urma in acelasi punct.Cu alte cuvinte : nu, „nu-ti pierzi vremea” si nu,nu esti”ingropat” nicaieri citind o carte.Cateodata ajungem sa facem lucruri care ne plictisesc, dar pe care „trebuie” sa le facem,cateodata parem ca ne distram dar ne mintim singuri, parem ca suntem fericiti dar nu suntem, parem ca traim dar nu o facem cu adevarat.Iar cei mai multi nici nu vrem sa ne gandim la asta.Paradoxal,in astfel de momente imi vine in minte titlul unei carti scrise de Milan Kundera, „Viata e in alta parte”.Pe mine cartile ma fac sa-mi deschid ochii,ma obliga sa traiesc.Cu adevarat.

    Răspunde
  5. Denisa

    Citesc pentru ca vreau sa stabilesc un dialog cu oameni ale caror marturii au ramas in cartile pe care le-au scris. Astfel, pot vorbi cu Goethe, Dostoievski, Vonnegut la orice ora. Nu inseamna ca ei au intotdeauna dreptate. 🙂

    Răspunde
  6. Nicoleta

    „Care-i chestia cu cartile?” – Pur si simplu am crescut frumos alaturi de ele si acum cand ma privesc din afara ma bucur enorm sa vad cum m-au dezvoltat si unde am ajuns.
    „Cine are carte are parte”… are parte de el insusi deoarece orice carte te dezvolta putin cate putin in interior, iar atunci cand iesi pe strada e posibil sa vezi sau sa simti viata si oamenii altfel. Si bineinteles scriitorii nu scriu numai pentru ei ci si pentru ceilalti tocmai pentru a-si oferi ideile, temerile, modul de abordare a unui subiect, deci singurul mod de multumire ce il putem aduce acestor oameni e sa ii citim.

    Răspunde
  7. bi

    De ce citim? Cititul unei carti nu te transpune in alta realitate. Personal, nu citesc ca sa fug de existenta mea, citesc ca sa-mi fac existenta mai frumoasa( la fel cum privesc tablourile impresionistilor, savurez o cafea sau vad un film bun). Povestile citite nu sunt separate de viata, ele mai degraba se impletesc cu viata.Partea buna e ca iti poti alege cartile in functie de starile pe care le ai. Esti suparat, pui mana pe un Cioran, vrei sa intelegi cum functioneaza mintea oamenilor din jurul tau, il intrebi pe Irvin Yalom , vrei sa adaugi putina fantezie, Murakami e omul tau.Daca ai chef de o discutie inteligenta, Dostoievski, Muriel Barbery sau Kafka ti se pot destainui. Daca ti se pare ca lucrurile in jurul tau se deruleaza mult prea repede, poti incerca “ In cautarea timpului pierdut “ . Cartile iti ofera caldura,emotie, imaginatie, perspectiva,poate chiar libertate. Cartea nu bate viata, doar ii face concurenta.

    Răspunde
  8. Adina

    Citesc ca sa vad ce-a fost, ce ar putea fi, cum ar fi fost daca si cine as fi fost cand. Daca as pune mana pe aparatul de calatorit prin universuri alternative probabil ca n-as mai citi decat ghiduri de voiaj (ma uit mereu cu suspiciune la oamenii care citesc doar carti de-astea, poate ca au pus mana pe aparatul ‘cela si stau si nu zic nimic).

    Si pentru ziceri, moduri de-a spune lucrurile si intorsaturi, fireste 🙂

    Răspunde
  9. Mihaela Radu

    Imi place sa citesc, pentru ca in acest mod simt ca valoarez. Si cred ca toti ar trebui sa simtim asta, chiar si fara sa citim. In ziua de astazi, oftand spun, ca regret din suflet, ca nu se mai pune accent pe valoarea omului, lucru ce ar trebui sa fie primordial in existenta noastra…

    Răspunde
  10. ggl

    Nu particip la concurs, doar mă bag şi eu ca viespele-n limonadă.

    Citesc pentru că mi-e lene să călătoresc. Sau pentru că mă sperie să mă fac marinar. Nu ştiu să innot. Poezia-i un accident.

    Ultima carte de poezie am citit-o pentru că l-am dus pe Doboş odată cu maşina. N-am înţeles ce povesteau, băuseră vin şi eram prea preocupat sa nu părjesc iar motorul.

    Răspunde
  11. ultimulunicorn

    Citesc pentru ca nu ma pot abtine. Citesc ca sa ma pierd, ca sa ma regasesc… sa ma redescopar si sa ma proiectez in o mie de universuri posibile si imposibile.

    Reading – the final frontier! 😉

    Răspunde
      1. ultimulunicorn

        mda… imi dau seama ca pasiunea mea pt carti e un pic de tipul „kiss & tell” – citesc si sheruiesc.

        ma laud si le laud.

        sper ca e de bine! 😛

        Răspunde
  12. di

    Citesc pentru că nu-mi ajunge deloc lumea asta în care trăim! Nu-mi ajunge viața din ea. Și-atunci fiecare roman e o altă viață adăugată la cea care pulsează deja în mine.

    Răspunde
  13. vali

    de frică. m-am născut la ţară şi am copilărit cu siguranţă pe uliţa greşită. nu ştiam să înot. nu ştiam să mă caţăr în copaci, nici măcar să merg cu bicicleta. iar lucrurile acestea se văd intre puşti. şi nu puteam să mă bat cu toţi ceilalţi. aşă că citeam, străzile din cărţi erau mai sigure decât uliţa unui sat pentru un copil ca mine. aşa că şi acum, deşi fără să vreau, cărţile au rămas singura mea armă pentru a mă plimba pe uliţă 🙂

    Răspunde
  14. melissapelissa

    măi,eu citesc ca să nu mă uit la filme porno,ca să fumez mai puțin,ca să uit de vreun lucru și alte chestioare dintr-astea.dar cel mai mult citesc pentru că mă teletrasportez într-un loc diferit de fiecare dată și mă reîncarnez în altă persoană,lucru ce of,mi-am dorit mai toată viața.nici nu știi ce m-am distrat când am citit ”cutremur de timp” a lui vonnegut și m-am trimis înapoi cu zece ani.ah,și ce fain m-am distrat cu buubuulingii,nu mai zic!

    Răspunde
  15. agri

    Fiecare lectură (fiecare operă, carte) este diferită. Recunosc, citesc mai mult din obligație (așa de „vitregă” 🙂 mi-e… profesia), citesc, pentru că altfel, dacă încetez să mă informez, stagnez (deci, rămân în urmă). Citesc și din plăcere, dar și atunci lectura e mai degrabă o „bătălie” (da, ca dragostea, probabil :)). Deși aștept mereu să fie un paliativ sau un loc unde să-mi regăsesc iluziile pierdute – nu se întâmplă niciodată așa, dimpotrivă: cu vârsta, lecturile devin din ce în ce mai „ascuțite”, mai „tăioase” la atingerea cu dorința mea de „împăcare”… Dovada că nu există loc unde să te ascunzi de realitate, soluția e să o confrunți.

    Tata îmi zicea, în adolescență, că sunt o cititoare bună (existând și cititori mai talentați decât unii scriitori, zicea tata… – discuția se producea în contextul lecturilor la care ne obliga școala: proletkulriștii, „cântăreții primelor cincinale”, „realiștii socialiști” etc.)… Ei bine, în calitatea mea de bun cititor (lădată fiind chiar de tatăl meu!), cred că orice autor este bun, atâta timp, cât dialogul despre care vorbește Denisa – a se vedea ceva mai la vale 🙂 – se întâmplă și… dacă autorul reușește să te ajute în vreun fel să te autoidentifici.

    Răspunde
  16. agri

    Erată: „proletkultiștii”, „lăudată” (și, dacă am mai scăpat vreun semn important, mii de scuze: abia învăț a citi, încă nu știu să scriu ca lumea).

    Răspunde
  17. Ciulei Marian-Danut

    Citim pentru ca avem nevoie sa mai iesim din cand in cand din rutina zilnica. Lectura ne ajuta sa schimbam macazul,este cu atat mai important daca aceasta se intampla atunci cand fara sa ne dam seama mergeam pe o cale gresita. Cuvintele creaza reactii, luate impreuna creaza sentimente, in sufletul nostru. Cand suntem deprimati, pesimisti, un cuvant ne poate imbunatati starea sau o poate inrautati…Doar de noi depinde, trebuie s simtim ceea ce trebuie sa citim. Trebuie sa ne ascultam sufletul.Toti suntem diferiti, dar in multe activitati ne completam…Asa si cei ce scriu completeaza prin cuvintele asternute pe hartie golurile din sufletele celor descumpaniti, in deriva. Doar trebuie sa vezi dincolo de cuvintele dintr-o carte. Trebuie sa citim, astfel evoluam, cunoastem multe lucruri pe care nu le stiam. Daca sunteti dornici de cunoastere va recomand sa cititi mai des.

    Răspunde
  18. John St.

    Citesc pentru repetarea experientei de a asculta parerile unor oameni mai inteligenti decit mine, situati peste media de sensibilitate, cultura si inteligenta, care in scris s-au autodepasit pe ei insisi, (re)dind Lumii, filtrat prin imaginatia lor cretiva … parte din ce i-a impresionat cel mai mult in Viata. Si deseori … aleg inspirat.

    Răspunde
  19. alex moldovan Autor articol

    În urma a ore şi ore de dezbateri s-a decis: pentru că „a citi şi a trăi nu sunt două lucruri opuse”, Monica, felicitări, tu eşti câştigătoarea cărţii lui Yalom.
    Mulţumiri tuturor celor care au răspuns 🙂 Şi o săptămână frumoasă!

    Răspunde
  20. Cristina

    Citesc pentru a ma pierde in lumi care-mi ofera alte perspective si nuante, unghiuri diferite ce ma deschid uniform catre mai multe orizonturi. Nu citesc pentru a ma identifica, dar poate ca ravnesc in a gasi raspunsuri printre cuvinte. Citesc pentru ca asta opreste timpul si ma ajuta sa respir ritmic in timp ce lumi diferite se joaca cu imaginatia si gandurile mele.

    Răspunde
  21. beausergent

    mor de ciudă că am ratat participarea la ediţia asta de concurs! între 2002 şi 2008 n-am deschis nicio carte (excepţii: „Eşecul inteligenţei” şi recitirea unui roman de jkjerome). acum nu ştiu cum să fac să nu citesc (îmi tot ascund cărţile începute, dar, ghinion, nu uit niciodată unde le-am pus)… deja e viciu, e clar: devin nervos dacă nu citesc câteva pagini pe zi…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *