Implacabil, sub propriile noastre priviri uimite şi deopotrivă curioase, în ciuda aşteptărilor sporite şi extrem de pozitive care, după toate probabilităţile, se răsfrâng – fără ca noi s-o fi solicitat şi în absenţa totală a oricăror tentative frauduloase de-a ni le atrage pe nedrept – în mod direct asupra noastră, preschimbându-ne peste noapte din pioni neînsemnaţi în actorii principali ai marii table de şah a lumii, într-un proces gradual ce pare a fi scăpat deja cu totul de sub orice control, la fel cum înainte fusese cu totul imprevizibil, ne transformăm încet, încet în animale, în nişte vite, mai exact în nişte vite proaste. Asta n-ar fi neapărat rău; dar, în cazul de faţă, este.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
in sfarsit, o veste buna!!!! 🙂
bună rău 😀
am recitit textul: doaaamne, ca din carte le zici, zau asa!
şi eu sper, ca într-o bună zi, să fie chiar din carte 🙂
Din aceeași carte, bănuiesc.
😀
asta apropo de veşti proaste?
nu mă băgaţi în seamă. am fost eu o vită proastă şi am cetit greşit. mă duc să rumeg un sitcom oarecare
Pingback: polimedia.us/fain
Succes cu asta.
Mulțumesc asemenea : )
Implacabil totul se petrece ca si cand l-ar durea in cot de parerea celorlalti, dar in definitiv este complet normal sa-si vada de drum, fiecare cu ale lui.
drumurile noastre, toate