Tags

No tags :(

Implacabil, sub propriile noastre priviri uimite şi deopotrivă curioase, în ciuda aşteptărilor sporite şi extrem de pozitive care, după toate probabilităţile, se răsfrâng – fără ca noi s-o fi solicitat şi în absenţa totală a oricăror tentative frauduloase de-a ni le atrage pe nedrept – în mod direct asupra noastră, preschimbându-ne peste noapte din pioni neînsemnaţi în actorii principali ai marii table de şah a lumii, într-un proces gradual ce pare a fi scăpat deja cu totul de sub orice control, la fel cum înainte fusese cu totul imprevizibil, ne transformăm încet, încet în animale, în nişte vite, mai exact în nişte vite proaste. Asta n-ar fi neapărat rău; dar, în cazul de faţă, este. 

Articole asemănătoare:

  1. 12 scaune: despre cum nu ne ştim aprecia marii actori
  2. 12 scaune: despre muzica de pe vremuri
  3. 12 scaune: despre ultimele zile ale capitalismului