12 scaune: ideea morții

Rămăseserăm înzăpeziți undeva, în creierii munților  la o cabană părăsită. Istoviţi şi degeraţi, ne-am strâns, cu ultimele forţe, în jurul focului încropit cu greu, pentru a hotărî împreună ce măsuri se impun a fi luate înainte să fie prea târziu. Proviziile se sfârşiseră, iar viscolul de afară nu dădea semne că s-ar potoli pentru a ne permite să plecăm după ajutor. În aceste condiţii, propunerea ca unul dintre noi să se sacrifice şi să fie mâncat de ceilalţi nu a părut deloc nelalocul ei. Eu unul am fost nevoit să refuz din start, căci iubesc viaţa, iar ideea morţii pur şi simplu mă îngrozeşte.

3 păreri la “12 scaune: ideea morții

  1. a

    1) Deci daca ideea mortii nu te-ar fi ingrozit, te-ai fi sacrificat? (O inadecvare ideatica… Altfel… cu cea mai mare placere?)
    2) Ce s-a intimplat daca pe toti i-a ingrozit, la fel, ideea?
    2a) A putut fi convins poate cineva sa fie mai putin ingrozit decit tine?
    3) Daca unul s-a sacrificat pina la urma, ce concluzie a „ramas” „in urma” lui?
    4) Un pseudobanc logic e servit sau aservit? Si la ce serveste?
    5) ?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *