12 scaune: despre un individ insignifiant

Era un individ atât de insignifiant, încât simplul fapt că vorbim despre el i-ar fi făcut o onoare la care nu s-ar fi încumetat niciodată a pofti. Faptul că mai erau unii care nu tăbărau pe el cu pumnii şi picioarele, aşa cum se aştepta, îl uimea întotdeauna.

Figura lui anonimă, lipsită de trăsături ferme, nu era egalată decât de lipsa frapantă de idei proprii. Era atât de neînsemnat, că orice ai fi pus lângă el, ca termen de comparaţie, ar fi apărut brusc într-o nouă lumină, drept ceva extravagant şi de o importanță vitală.

Dar iată că stăm de vorbă despre el. Se pare că nu e nici pe departe atât de insignifiant pe câte ne imaginam şi că, în tot acest timp, ne-am înşelat cu toţii.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *