Piatra din mână

cercul„Se povestea pe vremuri în China — şi în India — o întâmplare destul de asemănătoare. Un tânăr, căruia îi plăceau de când era copil pietrele preţioase, a hotărât să se facă giuvaergiu. A pornit, aşadar, în căutarea unui meşter care să-1 înveţe meseria şi a fost primit de cel mai vestit.

La prima lecţie, meşterul i-a pus în palmă o piatră de jad, i-a închis-o în pumn şi i-a spus:

— Ţine pumnul strâns vreme de un an. Cu bine.

Şi l-a trimis acasă. Tânărul s-a întors în casa părinţilor săi, cu piatra strânsă în pumn şi tare supărat. Cum se poate, se întreba el, ca meşterul să-mi fi cerut un lucru atât de prostesc şi atât de greu de îndeplinit? Cum să stau cu pumnul strâns vreme de un an, fără să-1 deschid o clipă ? De ce această poruncă fără nici o noimă? Cu toate acestea, în pofida întrebărilor iscate de valul de mânie care-l cuprinsese la început, tânărul, care se tot gândea la ce i se ceruse, a izbutit să ţină pumnul strâns vreme de douăsprezece luni, chiar şi noaptea, în somn. La împlinirea sorocului, s-a dus înapoi la meşter, a desfăcut pumnul şi i-a dat piatra.

— Ce trebuie să fac acum ? a întrebat el.

Meşterul i-a răspuns:

— Am să-ţi pun altă piatră în mână şi ai să stai aşa un an.

De această dată, tânărul şi-a arătat mânia: încă un an? De unde această poruncă fără rost, ivită în mintea unui prost bătrân? El, care dorea să se facă giuvaergiu, de ce să nu înveţe meseria cum se cuvine? În vreme ce striga, meşterul i-a pus în mână altă piatră. Fără să-şi dea seama, tânărul a strâns piatra în pumn şi a spus deodată:

— Piatra asta nu e jad!”

JEAN-CLAUDE CARRIERE Cercul mincinoşilor

Traducere din franceză de BRÎNDUŞA PRELIPCEANU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *