12 scaune: o seară în oraş

Chiar nu știu de ce am venit aici. Eu sunt de vină, pentru că am cedat stăruințelor ei. Parcă s-a țicnit. Degeaba am insistat să mergem într-un loc mai frumos, pe o terasă, de pildă, sau într-unul din localurile boeme pe care obișnuiam să le frecventăm asiduu odinioară. Şi mâncarea e proastă, din câte am auzit. Ca să nu mai vorbesc de servire şi de personal. Angajaţi mai aroganți n-ai să găsești niciunde, de parcă e aşa o mare chestie să lucrezi aici, în buricul târgului. Ţine de obişnuinţă, cred. Mie nu-mi plac din principiu locurile astea pretenţioase, aseptice, unde servirea se face după tipic şi toţi se îmbracă la fel. Prefer de departe locurile aglomerate şi pline de viaţă, în care oamenii se simt bine şi unde cunoşti pe toată lumea.

Zău dacă nu-mi vine să-mi smulg perfuzia şi să mă duc acasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *