Arhiva categoriei: cărţi

Crizele economiei casnice | Maria colonel Dobrescu

Iată ce scria la 1925 Maria, colonel Dobrescu, în al ei Îndreptar de economie casnică:

Toţi oamenii de seamă, la un loc, par a nu găsi în strădaniile lor leacul complicatelor sdruncinări ale organismului social. Crizele, mai multe şi mai covârşitoare ca oricând, stăruesc cu încăpăţânare. Căci din câmpul economiei politice şi până în acela al simplei politice; din ogorul ars de secetă pe care o desnădăjduită populaţie îl sărută udându-l cu lacrimi şi până în acela al şcolii neîncăpătoare, nehigienice şi cu dascăli muritori de foame; din înălţimile în care s’a cocoţat imoralitatea publică şi până’n bordeiul plin de eresuri, de boli şi ignoranţă bântuie fără cruţare, mai presus de orice, o teribilă criză sufletească.

Bucureşti, aprilie 1925

Sună cunoscut?

Concurs | Muriel Spark | Serafimul şi Zambezi

O, da, concurs. Graţie Editurii VELLANT putem sărbători spiritul înţepător/ironic marca Muriel Spark odată cu publicarea întregii proze scurte a autoarei britanice sub titlul Serafimul şi Zambezi. Autoportretul Doamnei Spark sună aşa: “Born in ice cave of southern Tyrol, year 609BC of centaur stock, mother descended Venus. Muriel Spark rose from the waves as is well known. Demands fabulous fees.” Aşadar:

Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi puneţi într-o frază propria interpretare a vieţii voastre de până acum, iar cea mai inspirată înscriere va fi premiată cu un exemplar din Serafimul şi Zambezi.

Până o veţi câştiga, puteţi citi câteva povestiri din carte aici. Iar despre autoare, aici

Concursul începe astăzi, vineri, la prânz, şi durează până duminică seara. Cărţile nerevendicate se reportează în două săptămâni, iar destinatarul premiilor trebuie să aibă o adresă din România. Alte amănunte şi precizări vor fi publicate pe parcurs, pe măsură ce le vom afla rostul şi locul. Dacă le vom afla. Dacă nu, nu.

Spor la răspunsuri inspirate!

The Wittgenstein Files § 3

Una dintre cele mai răstălmăcite propoziţii filosofice ale timpurilor moderne este cea care încheie în mod magistral Tratatul logico-filosofic al lui Wittgenstein:

Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă,

greşitele ei interpretări provenind din aceea că, îndeobşte, se consideră că ceea ce Wittgenstein a dorit să spună prin acesta e faptul că „despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă”, când, cred eu, ideea lui era, dimpotrivă, aceea că „despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă”, ceea ce, nu-i aşa, este cu totul altceva – în fond, o chestiune de fineţe extremă şi distinsă eleganţă.


Concurs | Totul contează

Încă din burta mamei, Junior Thibodeau știe cu precizie cât mai are de trăit lumea în care el încă n-a apărut: o voce misterioasă îi descrie cum un meteorit va distruge Pământul peste exact 36 de ani, 168 de zile, 14 ore și 23 de secunde de la nașterea lui. Cu vestea neliniștitoare a apropiatei apocalipse în minte, Junior se va întreba toată viaţa: Oare contează ceva din ceea ce fac? Trecând într-un registru mai prozaic, de sezon, experienţa ne învaţă că, pentru mulţi, Sărbătorile se dovedesc o mică apocalipsă gastronomico-bahică ce ne transformă în victime aproape sigure ale unor produse tradiţionale cu un potenţial distructiv dintotdeauna subapreciat: friptură, vin, cârnaţi, ţuică, caltaboşi, sângerete, bere, sarmale, şniţele, coniac, chiftele, jumări, tobă, rachiu, ciolan şamd. Această perioadă nefastă pentru ficat şi colecist ne înlătură adesea spoiala de civilizaţie şi ne lasă în ce avem mai uman, şi anume, pofta.

Întrebarea concursului: mai bine să-ţi fie rău decât să-ţi pară rău? Sau nu?

Răspunsurile voastre înţelepte, înţepate sau pur şi simplu corecte vă pot aduce premiul oferit, adică volumul lui Ron Currie Jr. TOTUL CONTEAZĂ, pentru care mulţumim Editurii Pandora M. Despre carte a scris şi Luiza aici.

Concursul începe astăzi, joi, să zicem la prânz, şi durează până duminică seara. Cărţile nerevendicate se reportează în două săptămâni, iar destinatarul premiilor trebuie să aibă o adresă din România. Alte amănunte şi precizări vor fi publicate pe parcurs, pe măsură ce le vom afla rostul şi locul. Dacă le vom afla. Dacă nu, nu.

Spor la răspunsuri inspirate!

John Barth | Varieteu pe apă | decât să faci o băiţă

„…mi s-a părut întotdeauna, din romanele pe care le mai citesc când şi când, că autorii cu pricina cer foarte mult de la cititorii lor, repezindu-se în povestire ca bezmeticii, pornind chiar din miezul lucrurilor, în loc să se mai întoarcă sau s-o ia mai pieziş. Asemenea plonjon în fluviul Choptank la mijlocul lui martie nu prea poate fi, după părerea mea, deosebit de plăcut. Nu, urmează-mă, cititorule, şi nu te teme pentru biata-ţi inimă slabă; şi eu am una, şi ştiu cât preţuieşte să-ţi strecori întâi un deget de la picior, apoi piciorul, apoi un braţ, apoi, pe îndelete, şoldurile şi burta şi, până la urmă, să te scufunzi pe de-a-ntregul în povestire, luându-ţi pentru toate astea un răgaz cât mai mare. De fapt, eu nu te poftesc la nimic altceva decât să faci o băiţă, nu te scufund în cristelniţă.”

Traducere de Radu R. ŞERBAN (the N-word Publishing House)

Imre KERTÉSZ | Ceea ce este cu adevărat iraţional

Şi mai încetaţi odată cu asta, trebuie să fi spus eu, cum că pentru Auschwitz nu există explicaţii, că Auschwitz e produsul unor forţe iraţionale, de neconceput, căci răul are întotdeauna o explicaţie raţională, măcar că Diavolul însuşi, precum Iago, e iraţional, creaturile sale, ei bine, da, creaturile sale sînt fiinţe raţionale, toate faptele lor pot fi deduse, aidoma unei formule matematice; pot fi deduse dintr-un interes oarecare, din dorinţa de a trage un profit, din inerţie, din setea de putere şi din concupiscenţă, din laşitate, din satisfacerea unor instincte de un fel sau de altul, dacă nu din alta, atunci în ultimă instanţă dintr-un soi de demenţă, paranoie, manie depresivă, piromanie, din sadism, din predispoziţie criminală, din masochism, din megalomanie demiurgică sau de un alt fel, din necrofilie, ce ştiu eu din care din nenumăratele perversiuni şi poate din toate deodată, în schimb, trebuie să fi spus, şi acum fiţi atenţi, căci ceea ce este cu adevărat iraţional şi care într-adevăr nu are explicaţie nu e răul, ci dimpotrivă: binele.”

Kadiş pentru copilul nenăscut, traducere din maghiară de Paul DRUMARU