Arhiva categoriei: despre lucruri

Pentru numele lui Dumnezeu!

Bicicleta galbenă. Schimbare de adresă.

Din raţiuni rămase încă neclare, dar care se vor valida cu certitudine în timp, am achiziţionat un domeniu nou-nouţ pentru blogul Bicicleta galbenă. Blogul cel nou este deja funcţional, arată aproape la fel şi se află la doar un clic distanţă. De cel vechi. Aşa că îi rugăm pe toţi cei care doresc să ne citească în continuare, să ne (re)adauge în inimi şi-n blogroll folosind noua adresă, mai scurtă, mai curată, mai frumoasă, made in Romania :D: http://bicicletagalbena.ro.

Vă mulţumim şi vă aşteptăm la noua adresă.

Later edit: platforma WordPress pentru blogurile self-hosted cum e acesta are numeroase şi nebănuite secrete. Intuiesc că, cel puţin în parte, le vom învăţa împreună… 😀

Pe pleoapă | Dilema Veche

Mi-a apărut un fel de poem în DILEMA VECHE, parte a unui foarte viitor volum. A se scuza figura uşor dementă care apare pe site. E o poză făcută la Gărâna şi eram destul de obosit 😀

Pe pleoapă-mi stă cruce.

Nimic nu o mîngîie
nimic o învăluie
– o tăinuieşte orbita
sub crustă.

De departe, din vis vii,
mi te apropii,

Te frîngi,

Închisă, de teamă înveţi
a răbda timpul
prin preajmă, cu tine
deprinzi să îl ai,
să-l dezghioci
de pe oase,

Să-l fii,

Rană mai vie
ca orice memorie.
M-astîmperi – pe gură-ţi ies
vorbe străine şi oarbe.
În mine te-apleci
ca-ntr-un vid să mă scoţi.
Ca nimănui altuia
îmi chemi moartea pe nume,

Îi eşti cea mai aproape,
îi ceri să plece
de unde-a venit
şi îngădui
să-mi treacă trupul
din mînă
în mînă.

Mai mult îndrăzneşti ca oricine
pătrunzi fără preget
în inima,-n iarna
şi-n întunecimea-mi.

Plăpîndă şi dură
plîngi, taci,
laşi ceas după ceas timpul
să curgă,
tu timp vrei să-ngădui
să-mi fie.

via Dilema Veche

Un nou proiect online. Citeşte sau dă mai departe.

Oameni buni şi/sau frumoşi; prieteni dragi şi duşmani; intelectuali şi oameni ai muncii; cetăţeni. După cum unii ştiu deja, motivul pentru care în ultima lună am fost mai degrabă discret pe aici e faptul că mi-am dedicat o bună parte din timp unui proaspăt proiect online, un blog colectiv nou-nouţ numit Bicicleta Galbenă, la care contribuie lume extreeeem de bună, cunoscută poate multora dintre dumneavoastră: ora25, valentin derevlean, cristi c. – şi lista ar putea continua. Acolo veţi putea găsi lucruri utile, interesante sau chiar frumoase, diverse poveşti despre cărţi, filme, muzici din cele mai felurite şi, în curând, de ce nu, concursuri de cultură generală deschise marelui public. Dacă aveţi curiozităţi, propuneri sau pur şi simplu doriţi să promovaţi acest proiect într-un fel sau altul, nu ezitaţi s-o faceţi! Căci, să nu uităm, sharing is caring (sau invers)…


de pildă, după cum se poate observa în imaginea de mai jos, aceasta e pagina de Facebook a Bicicletei Galbene:

iar aceasta e sigla:

O parabolă, cu morală şi aşa mai departe

Cică Nastratin Hogea căuta ceva cu disperare în jurul casei. Apare un prieten şi îl întreabă ce-a păţit. Acesta îi răspunde că a pierdut un inel, inel de aur. Încep amândoi să caute, iar la un moment dat, prietenul spune: dar în ce loc, mai exact, l-ai pierdut? Nastratin: păi în casă. Prietenul îl întreabă: şi atunci de ce-l cauţi pe afară? Nastratin: păi mi s-a terminat petrolul din lampă şi înăuntru e întuneric.

Aceasta chiar este o parabolă, cu morală şi aşa mai departe.

Stelian Müller, Aerostat

La lansarea celui mai recent volum al d-lui Stelian Müller, Aerostat, la care am luat parte miercuri, s-a emis ideea, după ce autorul s-a adresat audienţei, că acesta ar fi reuşit să vorbească timp de 15 minute şi să nu spună nimic. Având în vedere că discursul acestuia a reprodus întocmai stilul volumului prezentat – evaziv, fragmentar şi ludic –, ar rezulta de aici că nici cartea nu spune nimic. Concluzie cu care nu putem fi de acord. Printre altele, pentru că aceasta spune ceva. Şi chiar bine.