Arhive categorie: Garana

Gărâna Jazz Festival 2020

Garana Jazz Fest invită iubitorii de muzică la sărbătoarea anuală a jazzului între 9 și 12 iulie, în Poiana Lupului din Gărâna. Pentru noi, organizatorii festivalului, a devenit o tradiție să aducem pe scena din Poiana Lupului cele mai valoroase proiecte internaționale ale momentului. Ne dorim ca fiecare dintre ele să devină memorabile atât pentru publicul nostru fidel, cât și pentru cei prezenți pentru prima oară.

Iată care sunt primii artiști invitați la cea de-a 24-a ediții Gărâna Jazz Festival:

Dhafer Youssef Quartet – Sounds Of Mirrors, Charles Lloyd Quartet, Lars Danielsson – Liberetto III, Jakob Bro Trio, Trygve Seim Quartet, Dave Weckl / Tom Kennedy & Bob Franceschini & Stu Mindeman, Nils Petter Molvaer Quartet, Liv Warfield Band, Yotam Silberstein Quartet, Yuval Ron Quartet și Robben Ford Music and Bill Evans: Blues, Miles & Beyond.

Biletele pentru fiecare dintre zilele festivalului și abonamentele se pot cumpăra de pe www.bilete.ro , precum și din Magazinele Inmedio & RELAY, Magazinele Germanos, Oficiile Poștei Române, Magazinele Vodafone și Promenada Mall București.

Informații despre posibilitățile de transport în zonă, cazare și o vacanță cu jazz la Gărâna sunt disponibile pe www.garana-jazz.ro.

Dhafer Youssef va cânta pentru prima oară la Gărâna Jazz Festival, în ziua de joi, 9 iulie. Maestru al oudului, posesorul unei voci incredibil de expresive și creatorul unui univers unic, intrigant de complex, Dhafer Youssef face parte din elita mondială a muzicienilor jazz. Neobosit căutător al modalităților de exprimare, muzicianul tunisian a reușit să înglobeze în muzica lui influențele orientale și să le armonizeze cu cele din jazz, world music și muzica electronică. A colaborat cu personalități ale jazzului ca Nguyên Lê, Markus Stockhausen, Zakir Hussain, Dave Holland, Wolfgang Muthspiel, Paolo Fresu, Bugge Wesseltoft, Marilyn Mazur. Dhafer Youssef va aduce pe scenă sonoritățile ultimului său album, Sounds of Mirrors. Visul său din tinerețe de a explora muzica indiană s-a materializat în colaborarea cu celebrul muzician Zakir Hussain, căruia îi sunt dedicate multe dintre piesele albumului. La Gărâna Jazz Festival va veni însoțit de muzicieni din trei colțuri ale lumii – colaboratorul său constant, chitaristul norvegian Eivind Aarset, saxofonistul italian Raffaele Casarano și bateristul brazilian Adriano Dos Santos.

Legendarul saxofonist Charles Lloyd revine pe scena Gărâna Jazz Festival împreună cu quartetul său, joi, 9 iulie! În 2013 sărbătorea prin muzică, împreună cu noi, 75 de ani. Au trecut 7 ani, a mai înregistrat 5 albume de-atunci și celebrează iarăși împreună cu noi 70 de ani în slujba muzicii. De-a lungul a patru decenii, prin compozițiile sale a punctat perioada post-bop, a adus în jazz influențele world music și a marcat anii ’60 psihedelici cu improvizații de avangardă. Lloyd a fost unul dintre primii muzicieni jazz care au vândut un milion de exemplare dintr-o înregistrare („Forest Flower” – înregistrarea concertului de la Monterey, din 1966, cu Keith Jarrett, Jack DeJohnette și Cecil McBee) și apoi a surprins retrăgându-se chiar în punctul în care a fost supranumit jazz superstar. A înregistrat apoi peste 10 albume la ECM Records, a primit titlul de doctor în muzică, numeroase distincții internaționale, dar ceea ce îl face o vedetă incontestabilă a jazzului este că muzicalitatea sa caldă și pasională ajunge mereu la sufletele celor care îl ascultă.

Lars Danielsson completează line-up-ul de joi al starurilor, aducând în Poiana Lupului unul dintre cele mai valoroase și îndrăgite proiecte ale sale – Liberetto III. Pentru Lars Danielsson, virtuoz desăvârșit la contrabas și violoncel, puterea muzicii se află în melodie. Este inima din care se dezvoltă orice altceva, iar ansamblul său Liberetto a rămas fidel acestui principiu și în al treilea album. Cuvântul „Liberetto”, pe care Danielsson l-a inventat pentru numele grupului, servește și ca descriere a artei sale: sursa compozițiilor se află în muzica occidentală, iar improvizațiile urmează imperativul libertății și neîngrădirii stilistice. Ceilalți membri ai Liberetto III sunt: Grégory Privat la pian, Krister Jonsson la chitară și Magnus Öström la baterie și percuție.

Vineri, 10 iulie, festivalul va găzdui alte trei concerte ale unor muzicieni extraordinari. Trioul chitaristului și compozitorului danez Jakob Bro se află de câțiva ani buni în topul celor mai apreciate triouri din jazzul contemporan. Primului album al trioului – Streams (2016, ECM), avându-i la contrabas pe inegalabilul Thomas Morgan și la baterie pe uluitorul Joey Baron, i-a urmat un album live – Bay of Rainbows (2018, ECM) care dă măsura unicității acestui trio – o comunicare perfectă între cei trei muzicieni, compoziții de o frumusețe răvășitoare, toate acestea ducând la o atmosferă care atinge profund ascultătorii.

Un proiect care merită toate superlativele, Helsinki Songs, va fi adus pe scena festivalului de un prieten mai vechi al publicului gărânean – saxofonistul norvegian Trygve Seim. Temele cu dedicații și tributurile aduse marilor muzicieni care l-au inspirat (Ornette Coleman, Jimmy Webb) fac din structura albumului un soi de jurnal muzical. Trygve Seim va cânta alături de trei muzicieni de talie internațională – de pianistul estonian Kristjan Randalu, de contrabasistul norvegian Mats Eilertsen și de bateristul finlandez Markku Ounaskari.

Renumitul baterist american Dave Weckl prezintă la Gărâna Jazz Festival cel mai nou proiect al său în colaborare cu vechiul său prieten, nu mai puțin celebru, basistul Tom Kennedy (prezent și în 2014, alături de Mark Stern și Bill Evans, la Gărâna). De mai bine de 40 de ani, Dave Weckl a obținut o reputație greu de egalat. Modern Drummer l-a inclus în The Hall of Fame, considerându-l unul dintre cei mai buni bateriști ai tuturor timpurilor. Dinamica incredibilă și versatilitatea sa au inspirat muzicieni din lumea întreagă. A făcut parte 7 ani din Chick Corea Elektrik & Acoustic Band, a înregistrat numeroase albume cu propria trupă – David Weckl Band, cu Mike Stern, The Brecker Brothers și Michel Camilo. Cei doi muzicieni vor fi însoțiți de saxofonistul Bob Franceschini (a colaborat cu Victor Wooten și Mike Stern, cu George Benson, Eddie Palmieri, Randy Brecker, Chaka Khan, Michel Camilo, Willie Colon, Richard Bona) și de Stu Mindeman (a colaborat cu Kurt Elling, Branford Marsalis, Antonio Sanchez).

Sâmbătă, 11 iulie, cântăreața americană Liv Warfield va aduce în Poiana Lupului o tornadă de energie prin forța vocii și a personalității sale muzicale. “Alternative rhythm & blues soul with a little bit of rock’n roll” și-a etichetat ea însăși muzica. Criticii muzicali o consideră un star care își scrie deja legenda. Despre muzica sa, Liv Warfield mărturisește: “Vreau doar ca vibrațiile să lovească inima. Vreau ca versurile să conteze și muzica să emoționeze”. Celebră pentru colaborările cu Prince (care i-a fost și mentor), cu Nancy Wilson of Heart și The Roots, Liv Warfield și-a cultivat propria voce, iar spectacolele ei au devenit renumite nu doar în festivalurile de jazz din Statele Unite, ci și în cele europene.

Este întotdeauna un eveniment atunci când trompetistul norvegian Nils Petter Molvaer se află pe scena Gărâna Jazz Festival! Și acest eveniment va avea loc în a treia zi de festival. În anii ’90, prin albumul Khmer, Nils Petter Molvær avea să ducă jazzul într-o direcție complet nouă, creând în fiecare concert peisaje de o intensitate profundă, utilizând resursele muzicale ale multor genuri cu o ușurință incredibilă. Deseori, ascultându-l, uităm că instrumentul la care cântă este o trompetă. Odată cu apariția albumului Buoyancy, în 2016, quartetul condus de Molvær ghidează publicul prin diverse încăperi ale imaginației celor patru artiști, captând atenția constant. Temele cunoscute se transformă, se recolorează, induc emoții și stări, o muzică nouă construindu-se pe loc.

Duminică, 12 iulie, în ultima zi de festival, publicul va putea asculta trei proiecte muzicale pe cât de diferite stilistic unul de celălalt, pe atât de atrăgătoare.
Yotam Silberstein Quartet va urca pe scena festivalului în formula: Yotam Silberstein – chitară și voce, Vitor Gonçalves – pian și acordeon, Noam Weisenberg – bass și Daniel Dor – baterie. Chitaristul israelian, stabilit în New York, Yotam Silberstein este unul dintre cei mai promițători tineri muzicieni ai scenei americane de muzică jazz. A colaborat cu James Moody, The Heath Brothers, Roy Hargrove, George Coleman, David Sanborn, Marcus Miller, Paquito D’rivera, Christian McBride și John Patitucci. Puțini artiști sunt capabili să îmbine post-bop și jazz latin așa cum o face Yotam Silberstein. El deține tehnica, ritmul și lirismul indispensabile pentru a reuși în genul fusion, iar Future Memories, al șaselea album al său ca lider, este o incursiune multi-culturală fără cusur.

Yuval Ron Quartet ne va purta într-un univers muzical expansiv, în care resursele muzicii progresive, jazzului, rockului și ale dispozitivelor electronice folosite de muzicieni vor constitui “tapiseria” unei călătorii imaginare, interstelare. “Somewhere in This Universe, Somebody Hits a Drum” este ultimul album al tânărului chitarist Yuval Ron. Spectaculoase reprize de virtuozitate, compoziții pline de culoare, peisaje sonore cu atmosferă și diverse efecte sonore vor atrage ascultătorii într-o experiență totală, electrizantă.

În anul în care celebrăm 50 de ani de la apariția uneia dintre capodoperele lui Miles Davis – Bitches Brew, nu putea lipsi de pe scena festivalului un concert dedicat geniului său. Blues, Miles & Beyond este un proiect muzical ce poartă semnătura a două personalități legendare din jazzul american – chitaristul Robben Ford și saxofonistul Bill Evans. În proiectul lor Blues, Miles & Beyond și-au combinat forțele creative, iar întâlnirea nu poate fi altfel decât extraordinară. Amândoi au cântat cu Miles Davis, în perioade diferite. Robben Ford a fost nominalizat de 5 ori la Grammy, a mai cântat cu Joni Mitchell, Jimmy Witherspoon, George Harrison, Phil Lesh, Bonnie Raitt, Michael McDonald, Bob Dylan, John Mayall, Greg Allman, Larry Carlton, Mavis Staples, Brad Paisley și mulți alții. De cealaltă parte, numele lui Bill Evans este răspunsul la întrebarea: „Pe cine au în comun Miles Davis, John McLaughlin, Herbie Hancock și mulți monștri sacri ai muzicii rock?” Evans și-a făcut debutul pe scena muzicală internațională în anii ’80 cu Miles Davis (la vârsta de 21 de ani, înregistrând 6 discuri cu Davis), a participat la turnee și înregistrări cu John McLaughlin, Herbie Hancock, Mick Jagger și are în palmares 26 de albume ca lider, dintre care 2 (Soul Insider și Soulgrass) au primit nominalizări Grammy.

Garana Jazz Fest este organizat de Fundația Culturală Jazz Banat. În ultimii 23 de ani, peste 80.000 de spectatori și numeroși artiști cu renume internațional au împărtășit experiența muzicii jazz de avangardă ascultată sub cerul liber în micul sat din inima Banatului. Au cântat la Gărâna: Eberhard Weber, Jan Garbarek, Stanley Clarke, Mike Stern, Tomasz Stańko, Jean-Luc Ponty, Stanley Jordan, John Abercrombie, Miroslav Vitouš, Zakir Hussain, Youn Sun Nah, Bugge Wesseltoft, Avishai Cohen, Jack DeJohnette, Hiromi, Terje Rypdal și mulți alții.
#garanajazz24 #garanajazz2020

John Surman, Dennis Chambers, Lars Danielsson & Paolo Fresu & more la Gărâna Jazz Festival 23

Lasă un răspuns

O vară de experimente muzicale: jazz european, nordic și american pe scenă la Gărâna

La ediția 23, între 11 și 14 iulie 2019, Gărâna Jazz Festival își întâmpină publicul cu proiecte artistice care aduc împreună lumi muzicale diverse, explozive, puternice și experimentale. Va fi o călătorie nouă, la fel ca fiecare ediție de festival petrecută în vârf de Semenic, în natură, între prieteni și iubitori de jazz. Saxofonistului norvegian Jan Garbarek i se alătură Jeff Berlin, Dennis Chambers, David Sancious, Oz Noy, dar și John Surman, Lars Danielsson & Paolo Fresu și mulți alții. Biletele și abonamentele pentru Gărâna Jazz Festival 2019 pot fi cumpărate în avans de pe www.bilete.ro.

[Duminică, 14 iulie]

Moshulu este numele celei mai puternice corăbii americane construită vreodată și, deloc întâmplător, numele proiectului muzical inedit care reunește patru legende ale jazz-ului american: basistul Jeff Berlin, toboșarul Dennis Chambers, pianistul/chitaristul David Sancious și chitaristul Oz Noy. Dennis Chambers, votat cel mai bun toboșar în 2001 de fanii revistei Modern Drummer, revine la Gărâna după concertul din 2017, când a urcat pe scenă alături de John Scofield Überjam Band. Publicul va face cunoștință cu David Sancious, probabil cel mai sofisticat sideman din jazz-ul contemporan, unul dintre membrii timpurii ai trupei Bruce Springsteen, cel care i-a acompaniat pe Sting, Peter Gabriel, Santana, Aretha Franklin și Eric Clapton pe scenele lumii. Alături de el, Jeff Berlin, fost membru al trupei Bruford, coleg cu Allan Holdsworth și HBC și Oz Noy, virtuozul chitarist newyorkez de origine israeliană, formează echipajul călătoriei muzicale intense de la Gărâna 2019.

[Sâmbătă, 13 iulie]

O prezență la fel de inedită în programul ediției 23 este cea a duo-ului format din basistul și compozitorul suedez Lars Danielsson și trompetisul italian Paolo Fresu, sub umbrela proiectului Summerwind. Doi artiști recunoscuți pentru stilul melodic și expresiv, dar și pentru înclinația nativă spre spontaneitate pură vor aduce în pădurile Gărânei vibrațiile unui album înregistrat în 2018 în portul suedez Gothenburg – un amestesc de folk, jazz și muzică clasică într-o atmosferă relaxată. Trecând de la orchestre simfonice la trupe mari, Lars Danielsson a cântat alături de Tigran, Magnus Öström, Arve Henriksen, Bugge Wesseltoft, Nils Petter Molvaer, o experiență care-l face printre cei mai apreciați contrabasiști ai momentului. Pe de altă parte, Paolo Fresu, născut în Sardinia și absolvent al conservatorului din Caliagri, și-a făcut debutul în SUA alături de Carla Bley și proiectul muzical The Lost Chords Find Paolo Fresu (ECM/Watt, 2007).

Saxofonistul John Surman, compozitor de free jazz și jazz modal, considerat unul dintre cei mai importanți artiști de improvizație englezi, revine la Gărâna după 6 ani, cu proiectul provocator „Invisible Threads”. Surman are o istorie lungă de colaborări cu muzicieni din alte țări și culturi, artiști uniți de fire invizibile, așa cum sugerează și numele celui mai nou album lansat la ECM Records. Surman va cânta alături de pianistul brazilian Nelson Ayres, popular printre fanii jazzului brazilian pentru colaborările cu Airto Moreira și Banda Pau Brasil, și de vibrafonistul American/Norvegian Rob Waring.

[Vineri, 12 iulie]

Vara asta, la Gărâna, iubitorii de jazz vor fi printre primii care vor descoperi cel mai recent album al apreciatului pianist italian Giovanni Guidi. „Avec le temps” a fost lansat în martie 2019 la ECM Records și va fi adus la viață în formatul unui quintet de excepție, alături de João Lobo (tobe), Francesco Bearzatti (saxofon tenor), Roberto Cecchetto (chitară), Thomas Morgan (bas). Albumul „Avec le Temps” explorează echilibrul dintre iubire și pierdere cu o melodie inspirată de poetul francez Léo Ferré dar și cu „Tomasz”, un tribut adus trompetistului Tomasz Stanko.

The „MRB Trio” (Mathisen – Robin – Borlai) reunește trei dintre cei mai iubiți artiști de jazz din Norvegia, Italia și Ungaria într-un trio exploziv de jazz-rock. Basistul norvegian Per Mathisen, un maestru al genului funk, italianul Ruggero Robin, guru al chitarei electrice, și toboșarul ungur Gergo Borlai, magician al groove-ului, formează un carusel muzical din care nu vor lipsi umorul, bucuria și pasiunea.

Saxofonistul norvegian Trygve Seim, recunoscut pentru improvizație și lirism, completează programul Gărâna Jazz Festival 23 cu cel mai recent album, „Helsinki Songs”. Quartetul format din Trygve Seim, pianistul Estonian Kristjan Randalu, basistul norvegian Mats Eilertsen și toboșarul finlandez Markku Ounaskari va aduce pe scenă un proiect muzical eteric, ludic și melodic.

Stanley Clarke Band, NPM, Eivind Aarset, Vladislav Delay și Avishai Cohen la Gărâna Jazz Fest 2018!

Lasă un răspuns

STANLEY CLARKE BAND, SLY & ROBBIE, NILS PETTER MOLVÆR, EIVIND AARSET & VLADISLAV DELAY ȘI AVISHAI COHEN COMPLETEAZĂ LINE-UP-UL GĂRÂNA JAZZ FESTIVAL 2018

Între 12 și 15 iulie, Munții Semenic găzduiesc Gărâna Jazz Festival 22, o ediție care anunță 3 scene de concerte live și peste 30 de artiști din întreaga lume, cu world music, fusion, son cubano, jazz american și european.

Legendarul basist Stanley Clarke se alătură lineup-ului împreună cu Beka Gochiashvili la pian și clape, Cameron Graves la clape, Shariq Tucker la tobe și Mader Saler la tabla. Câștigător a patru premii Grammy, compozitor, performer și producător, Clarke și-a format personalitatea inconfundabilă cântând alături de muzicieni ca Keith Richards, Paul McCartney și Miles Davis. E considerat artistul care a dat naștere stilului jazz fusion și cel care a eliberat chitara bas de rigurozitățile ritmice, dovedind că poate fi un instrument dinamic și exploziv, cu nimic mai prejos chitarei electrice. La asta se adaugă imaginația sa fără limite și curajul cu care a explorat de-a lungul timpului stilul rock, jazz, funk, R&B, pop și proto hip-hop, în așa fel încât muzica lui a devenit inspirație pentru 2Pac, Jay-Z, Mos Def sau DJ Shadow. O prezență specială care va încheia ultima seară de festival la Gărâna.

NORDUB, un proiect muzical cu totul neconvențional îi pune pe Sly & Robbie, super-eroii genului reggae, alături de nordicii Nils Petter Molvær (trompetă), Eivind Aarset (chitară electrică) și Vladislav Delay (muzică electronică). Cei cinci muzicieni reușesc să depășească granițele genurilor care i-au consacrat pe fiecare, creând împreună sonorități unice, mixând o paletă largă de genuri muzicale, de la reggae și muzică electronică, la dub, nu jazz și world music.

Extravagant, liric, rebel și meditativ, versatilul trompetist israelian Avishai Cohen este de ani buni o figură remarcabilă pe scena de jazz mondială. Este considerat unul dintre cei mai buni trompetiști ai momentului. La Gărâna Jazz Festival va prezenta un proiect parcă anume creat pentru publicul festivalului: o combinație armonioasă și incitantă de jazz, rock&roll, groove și muzică psihedelică. Big Vicious este un proiect început de Avishai Cohen în urmă cu câțiva ani în New York, conceput ca un ansamblu non-standard, cu doi bateriști și doi chitariști alături de solist, lăsând muzicienilor o mare libertate de exprimare și interacțiune. Muzicienii care îl vor însoți pe Avishai Cohen sunt chitariștii Yonatan Albalak și Uzi Ramirez și bateriștii Ziv Ravitz și Aviv Cohen.

Proiectul 100% indian Ekalavya va reprezenta un eveniment inedit pe scena mare a festivalului. Violonistul indian Abhijith PS Nair împreună cu tânăra voce a Indiei, basista Mohini Dey, vor aduce pe scenă culorile Indiei și poveștile sale. Vor mixa funk jazz, world music și muzică clasică carnatică, din sudul Indiei. Cei doi reprezentanți de seamă ai noului val indian în jazz vor fi însoțiți de muzicienii Sandeep Mohan, Joe Johnson și Arun Roop.

Pink Freud (Polonia) are în spate 20 de ani de activitate, fiind considerată una dintre cele mai originale voci în jazzul contemporan. Muzica lor, caracterizată în principal de mixul dintre jazz, punk și rock, a cucerit mai ales publicul tânăr. Liderul formației, Wojtek Mazolewski, binecunoscut publicului gărânez după show-ul susținut cu propriul quartet în 2016, a contribuit la schimbarea unei generații în țara natală, readucând jazzul în atenția publicului polonez. Alături de Wojtek Mazolewski la chitară bas vor cânta Adam Milwiw-Baron la trompetă, Rafal Klimczuk la baterie și Karol Gola la saxofon bariton.

Violonistul polonez Adam Bałdych este invitatul special al Elenei Mîndru și al trupei cu care deja a fost present la Gărâna Jazz Festival în 2014 – Elena Mîndru Finnection. Prin acest nou proiect, cântăreața invită ascultătorul într-o călătorie muzicală exotică alături de un cvartet de jazz acustic care include și vioara, instrument ce aduce o caracteristică distinctă și specială muzicii lor. Muzica lor combină într-un mod original elemente din muzica tradițională românească și jazz.

Line-up-ul este completat de nume valoroase ale scenei românești și internaționale de jazz. Pianistul Mircea Tiberian va prezenta proiectul La Classe operaia va in Paradiso alături de Claudio Puntin, Daniel Erdmann, Chris Dahlgren și Tilo Weber. Pe scena de la Hanul La Răscruce vor fi prezente trupele moldovenești de etno-jazz Trigon și Alex Calancea Band. Vor mai concerta, de asemenea, Benny Rietveld Trio feat. Marcel Moldovan, muzicienii timișoreni de la Exit Oz, Horea Crișovan și Teodor Pop.

Concertele vor avea loc pe scena mare a festivalului din Poiana Lupului (seara, după ora 19), în curtea Hanului La Răscruce (în timpul zilei, după ora 14) și în Biserica Catolică din Văliug (de la ora 11). Programul pe zile și scene urmează să fie anunțat după definitivarea line-up-ului. Mai multe detalii despre cazare, transport şi experienţa la Gărâna Jazz Festival sunt disponibile pe www.garana-jazz.ro. Biletele şi abonamentele pot fi cumpărate pe www.garana-jazz.ro/bilete/, www.bilete.ro, www.eventbook.ro sau www.eventim.ro.

Festivalul Internațional de Jazz Gărâna este organizat de Fundația Culturală Jazz Banat, membră a European Jazz Network. În ultimii 20 de ani, peste 70.000 de spectatori și numeroși artiști cu renume internațional au împărtașit experiența muzicii jazz de avangardă ascultată sub cerul liber în micul sat din inima Banatului. Au cântat la Gărâna: Eberhard Weber, Mike Stern, Jan Garbarek, Charles Lloyd, Jean-Luc Ponty, Stanley Jordan, John Abercrombie, Miroslav Vitous, Zakir Hussain, Magnus Ostrom, Bugge Wesseltoft, Lars Danielsson, Avishay Cohen, Nils Petter Molvaer, Jack Dejohnette, Kimmo Pohjonen și multi alții. Detalii pe www.garana-jazz.ro.
xxx

Gărâna Jazz Festival, ediția 22 – primele concerte confirmate

Lasă un răspuns

Gărâna Jazz Festival anunță cea de-a 22-a ediție care va avea loc între 12 și 15 iulie, în județul Caraș-Severin. Cu un public internațional din ce în ce mai numeros, Gărâna, satul dintre munți, va găzdui patru zile de concerte și experiențe muzicale dedicate pasionaților de jazz. Sunete, voci și instrumente din Coreea, Suedia, Cuba, Italia, SUA, Franța, Israel, Germania și Norvegia fac parte din line-up-ul ediției cu numărul 22. Biletele și abonamentele pot fi cumpărate începând de astăzi pe www.garana-jazz.ro/bilete sau www.bilete.ro.

Un nou super-grup și-a făcut apariția pe scena mondială de jazz. Trei stele ale jazzului scandinav – pianistul norvegian Bugge Wesseltoft și suedezii Dan Berglund la contrabas și Magnus Öström la baterie – au pus de curând bazele unui trio de excepție. Gărâna Jazz Festival are bucuria de a găzdui unul dintre primele concerte ale trioului Rymden.

Unul dintre cei mai populari muzicieni ai Cubei și cel mai efervescent pianist al generației sale revine în România cu o prezență specială la Gărâna. Roberto Fonseca aduce pe scenă cel mai nou album, ABUC, care explorează originile jazz-ului din Cuba, „Tierra Santa”. Pentru că muzica lui Fonseca trebuie trăită cu aceeași pasiune cu care este cântată, seara de sâmbătă e dedicată contrastelor – american jazz, world music, bolero și son cubano într-un singur concert mult așteptat.

Solista sud-coreeană Youn Sun Nah, unică prin simplitate și improvizație, va fi prezentă pe scenă alături de chitaristul suedez Ulf Wakenius, fost membru în Oscar Peterson Quartet. Youn Sun Nah, voce cunoscută la festivalurile din toată lumea, își va promova în premieră albumul lansat în 2017, She Moves On.

Apreciat pianist italian al ultimului deceniu, Kekko Fornarelli va fi prezent pe scena Gărâna Jazz Festival alături de membrii trioului cu care în martie anul acesta a lansat un nou album – Abaton.

După concertul extraordinar găzduit de Gărâna Jazz Festival acum 3 ani, organizatorii propun publicului o altă întâlnire specială cu Stefano Battaglia Trio. Pianistul Stefano Battaglia, contrabasistul Salvatore Maiore și bateristul Roberto Dani reușesc să ofere ascultătorilor prezenți la concertele lor o experiență intensă și complexă, greu de șters dintre amintiri. Aceștia par să construiască, de la un concert la altul, un limbaj doar al lor, marcat de o amprentă emoțională puternică și o stilistică originală.

Multiplu premiat al ECHO Jazz, trompetistul și pianistul german Sebastian Studnitzky va prezenta publicului din Poiana Lupului proiectul său KY-organic, rezultatul căutărilor lui artistice din ultimii ani și titlul ultimului său album, lansat în 2017. Sub titulatura KY, muzicianul a dezvoltat de-a lungul a 6 ani un proiect valoros ce conține straturi și sonorități diverse, precum și experimentări melodice. Studnitzky combină virtuozitatea la pian cu sunetul aparte al trompetei, iar compozițiile sale au o claritate și o tonalitate învăluitoare, fiind, în același timp, sofisticate. Improvizații inspirate, armonii indie pop, ritm și romantism, toate definesc un stil distinct cu priză la publicul avizat de jazz.

Trei muzicieni europeni cu personalități puternice și complementare vor cânta la Gărâna sub numele BANDES ORIGINALES. Violoncelistul francez Vincent Courtois și saxofoniștii Daniel Erdman (Germania) și Robin Fincker (Franța) aduc la viață cel mai recent album, o experiență muzicală cinematică, inspirată de muzica de film. Va fi o călătorie liberă și riguroasă în lumea cinemaului, un soi de reverie muzicală foarte personală.

Violonistul polonez Adam Baldych vine la Gărâna alături de grupul norvegian Helge Lien Trio și saxofonistul Tore Brunborg, cu noul album ”Brothers”, menit să celebreze amintirea fratelui său.

La ediția 2018, concertele Gărâna Jazz Festival se vor desfășura pe trei scene: în Poiana Lupului, Biserica Catolică din satul Văliug și Hanul La Răscruce, locul în care a avut loc prima ediție a festivalului, în urmă cu 22 de ani. Mai multe detalii despre cazare, transport și experiența Gărâna sunt disponibile pe www.garana-jazz.ro.

S-au pus în vânzare biletele & abonamentele pentru Gărâna 2016

Lasă un răspuns

Începând de azi, puteți achiziționa bilete online la cea de-a douăzecea ediție a Gărâna Jazz Festival 2016 prin biletmaster.ro în 3 variante: bilet de 1 zi, festival pass pentru 4 zile (joi-duminică sau vineri-luni) sau festival pass pentru 5 zile (joi-luni). Ne vedem pe 7-11 iulie!

garana 2016

Gărâna Jazz Festival, festivalul care a pus România pe harta evenimentelor-reper din lumea jazz-ului international, va alea loc între 7 și 11 iulie în Poiana Lupului, la Hanul La Răscruce și la Biserica Catolică din satul Văliug. Ediția din 2016 sărbătorește 20 de ani de festival, aproape o viață dedicată jazz-ului.

Printre artiștii confirmați la ediția aniversară se numără DEJOHNETTE/COLTRANE/GARRISON, FOOD, YURI HONING ACOUSTIC QUARTET, MAGNUS ÖSTRÖM BAND, KARI IKONEN TRIO, LOUIS SCLAVIS TRIO, FOOD și NILS PETTER MOLVAER QUARTET.

Gărâna Jazz Fest 2015 // Cum a fost

Lasă un răspuns

Cea de-a nouăsprezecea ediție a Festivalului de jazz de la Gărâna s-a încheiat duminică, 12 iulie. Cu o Poiană a Lupului cosmetizată prin refacerea tradiționalelor bănci din lemn și turnarea pe jos a câtorva tone de pietriș, cu vreme bună și prieteni mulți (dar și invers), a fost una dintre cele mai surprinzătoare ediții din perspectiva așteptărilor mele muzicale. În plus, e posibil să fie prima la care nu sunt prezenți artiști nordici, ceea ce e destul de ciudat, având în vedere cât de bine a ieșit!

Ziua 1

Prima trupă din festival: Nighthawks, cu un jazz-rock sănătos, din alte vremuri, o prezență de neuitat, având în vedere că e, probabil, singura trupă din lume care are în repertoriu o piesă numită Armătura Zalău, ocazie cu care am reîntâlnit prieteni muzicali vechi și celebri, cum ar fi David Gilmour, Chris Rea sau The Bangles. Trupa lui Enzo Favata, suflător aflat la a doua prezență la Gărâna, a oferit episodul cel mai jazz (îmi dau seama ce ciudat sună asta când vorbești despre un festival de jazz) de pe scena zilei de joi, cu puseuri free extrem de digerabile și gustate. A urmat Tigran Hamasyan și al său trio, care au rupt tot cu o combinație super îndrăzneață, dar perfect reușită, de jazz, post-rock, breakbeat și dumnezeu mai știe ce alte stiluri și influențe discret distilate, un show energic, repetitiv până la obsesie și greu ca un concert de metal. Diferit nu doar de ultimul său album, ci și de ultimul concert din România, a rămas în memoria multora drept cel mai reușit recital al prezentei ediții. A încheiat diafan și inspirat seara duo-ul de pianiști Sebastian Spanache / Teodor Pop, care i-au înlocuit în ultimele momente pe cubanezii trecuți în program, dar care, din motive organizatorice, au fost mutați, pe ultima sută de metri, în ziua a doua.

Ziua 2 a fost cea mai lungă, lentă și mai puțin interesantă pentru mine. Au cântat Gonzalo Rubalcaba – Volcano Projekt, Arifa, Adam Bałdych / Paweł Kaczmarczy, Ralph Towner / Wolfgang Muthspiel și Vlatko Stefanovski Trio. Cu toate eforturile depuse, nicio trupă sau interpret n-au reușit să pătrundă cu adevărat în sufletul meu negru, îmbătrânit în rele. Așa că închei brusc cronica.

Ziua 3, sâmbătă, mai precis, a început cu minunatul Renaud Garcia-Fons, pe care-l știam nu doar grație activității lui solo, ci și de pe albumele unor Dhafer Yousef (pe care încă sper să-l văd măcar odată în Poiană) sau Nguyen Lê. Un periplu spectaculos la contabas solo prin mai multe stiluri ale secolului XX, demonstrație de abilitate, inteligență și versatilitate extremă. Spanache Trio, la același nivel cunoscut, și-au confirmat încă o dată locul de top în jazz-ul românesc. Biréli Lagrène. Jazz manouche direct în inimă. Ca pe album, ca la carte. Doar că acolo. Pentru noi. Fără alte comentarii, nota zece. Stanley Clarke, monumental, impresionant, mi se pare extraordinar că se înconjoară de muzicieni tineri și foarte tineri pe care-i lasă să se desfășoare în voie.

Ziua 4

A început pentru mine cu Stefano Battaglia, artist cu mai multe albume scoase la ECM, prezență discretă și constantă, cu un toboșar extraordinar, atât muzical, cât și vizual. Combinația de aer, munte, și acel ceva inefabil specific locului și-a făcut treaba și, așa cum s-a întâmplat adesea, a insuflat și mai multă viață unor compoziții a căror forță n-o bănuisem acasă, în fața boxelor. Pe când credeam că s-a spus și s-a făcut totul, a urmat ultimul act al serii și al festivalului, care mi-a bulversat clasamentele și sentimentele, oferind o prestație absolut im-pe-ca-bi-lă. E vorba de The Hendrix Project, cu a lor solistă, Erika Stucky, care a dominat scena cum n-am mai văzut pe nimeni s-o facă, cu grație, umor și știință muzicală desăvârșite, ca să nu mai vorbim de faptul că a apărut pe scenă bătând toaca în coada unei lopeți de curățat zăpada. Cei patru au făcut din apariția și, da, performanța lor una de top 3 concerte Gărâna dintotdeauna. E al doilea proiect Hendrix de la Gărâna care mă lasă fără cuvinte, după cel al lui Nguyen Lê, din 2008.

În seara de duminică au cântat, la un moment dat, și Snarky Puppy.

Miscelanea

Concerte preferate: Hendrix Project, Tigran Hamasyan, Stefano Battaglia, Stanley Clarke.

Zile cu ploaie: zero.

Pisici cocoțate, în timpul prezentării trupelor, pe scheletul metalic înalt de zece metri ce susține sistemul de lumini de deasupra scenei: una.

Număr de ediții consecutive la care am avut privilegiul să ajung: opt.

Mulțumim enorm eroilor implicați, ne vedem, desigur, la anul!

Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna 2015

Lasă un răspuns

garana cover Dragi prieteni, în perioada 9-12 iulie va avea loc ediția a nouăsprezecea a Festivalului Internațional de Jazz de la Gărâna, unul dintre cele mai importante evenimente de gen din țară și din Europa. Ca în fiecare an, organizatorii ne-au pregătit un mix de trupe alese pe sprânceană, iar biletele / abonamentele pot fi cumpărate exclusiv de la fața locului. Iată programul pe zile, urmând să revenim cu completări și detalii suplimentare pe măsură ce ele vor apărea. Ne vedem în Poiana Lupului!

Joi, 9 iulie

ENZO FAVATA QUARTET: Enzo Favata- saxofon, Danilo Gallo – contrabas, Umberto Trombetta Gandhi – tobe, percuţie, Enrico Zanisi – pian.

NIGHTHAWKS: Reiner Winterschladen – trompetă/flugelhorn, Dal Martino – bas, Thomas Alkier – tobe, Jürgen Dahmen – keyboards / percuție, Jörg Lehnardt – chitară.

TIGRAN HAMASYAN TRIO: Tigran Hamasyan – pian, Sam Minaie – bas, Arthur Hnatek – tobe

GONZALO RUBALCABA-VOLCAN PROJEKT: Gonzalo Rubalcaba – pian, Giovanni Hidalgo – percuție, Horacio “El Negro” Hernandez – tobe, Jose Armando Gola – bas.

Vineri, 10 iulie

ARIFA: Alex Simu (România) – saxofon, clarinet & live laptop, Michalis Cholevas (Grecia) – Tarhu, Ney, Franz von Chossy (Germania) – pian, Sjahin During (Turcia/Olanda) – percuție afro-anatoliană

ADAM BAŁDYCH & PAWEŁ KACZMARCZYK: Adam Bałdych – vioară, Paweł Kaczmarczyk -pian.

RALPH TOWNER & WOLFGANG MUTHSPIEL: Ralph Towner – chitară clasică, chitară cu 12 corzi, Wolfgang Muthspiel – chitară electrică, chitară clasică.

VLATKO STEFANOVSKI TRIO: Vlatko Stefanovski – chitară electrică, voce, Dino Milosavljević – tobe, Đoko Maksimovski – bas

Sâmbătă, 11 iulie

RENAUD GARCIA-FONS: Renaud Garcia-Fons: contrabas.

SEBASTIAN SPANACHE TRIO: Sebastian Spanache – pian, Csaba Sánta – bas/contrabas, Radu Pieloiu – tobe

BIRÉLI LAGRÈNE GYPSY PROJECT: Biréli Lagrène – chitară, Paul „Hono” Winterstein – chitară, Diego Imbert – contrabas

STANLEY CLARKE QUARTET: Stanley Clarke – bas, Beka Gochiashvili – pian / instrumente cu clape, Michael Mitchell – tobe, Brady Cohan – chitară

Duminică, 12 iulie

STEFANO BATTAGLIA TRIO: Stefano Battaglia – pian, Salvatore Maiore – contrabas, Roberto Dani – tobe.

STUCKY / DORAN / STUDER / TACUMA – HENDRIX PROJECT: Erika Stucky: voce, instrumente de jucărie, Christy Doran: chitară electrică, chitară acustică, Jamaaladeen Tacuma: bas electric, Fredy Studer: tobe, Percuție

SNARKY PUPPY: Michael League – bas, Larnell Lewis – tobe, Nate Werth – percuție, Bob Lanzetti – chitară, Shaun Martin – clape, Bill Laurance – clape, Justin Stanton – trompetă-clape, Mike Maher – Trumpet, Chris Bullock – saxofon

–––––––––––––-

Scena La Răscruce

DUMItRIO: George Dumitriu – chitară, laptop electronics, Mattia Magatelli – contrabas, Kristijan Krajnčan – tobe, percuție.

Marius Iacovania & Ștefan Neagu;
Twisted Blue;
Romanian Jam Session.

Scena Biserica Veche – Văliug

Vineri, 10 iulie: Cári Tibor Project – Muzica Teatrului

Cári Tibor –pian, Sânziana Târţa – voce, Ilko Gradev- acordeon, Szabó J. Attila- violoncel, Makkai Istvan – clarinet, saxofon, Veress Albert – tobe, Baczó Tünde – percuţie.

Sâmbătă 11 iulie: Nicolas Simion & Zoltan Lantos – Magic drops

Nicolas Simion – saxofon,Zoltán Lantos – vioară.

Duminică, 12 iulie: Sebastian Spanache & Teodor Pop

–––––––––––––-

Linkuri utile:

garana-jazz.ro/

facebook.com/GaranaJazzFest

https://www.facebook.com/groups/1521232391455811/

Timișoara Jazz Festival ediția a VII-a 29 – 30 noiembrie 2014

Lasă un răspuns

Dragi prieteni, s-au anunțat trupele de la Timișoara Jazz Festival și vă garantăm că aveți ce vedea & auzi. Ne vedem pe 29 și 30 noiembrie la Sala Capitol, Filarmonica Banatul Timișoara, „locul unde merg gărânezii iarna” ;).

„locul unde merg gărânezii iarna” © M.S.

29 noiembrie, ora 18:00

Melt Trio (Germania): www.melttrio.com

Gaia Cuatro (Argentina, Japonia)

Shai Maestro Trio (Israel): www.shaimaestro.com

30 noiembrie, ora 18:00

Exit Oz (România) www.facebook.com/exitoz.ro

Brink Man Ship (Elveția) www.brinkmanship.ch

Hadrien Feraud Quartet (Franța, SUA)

Bilete:
60 ron/zi
100 ron/abonament 2 zile
Biletele se pot achiziționa de la casieria Filarmonicii Banatul
orar: Luni – Miercuri – Vineri: 10.00 – 14.00 și Marţi – Joi: 14.00 – 19.00

Organizator: FUNDAȚIA CULTURALĂ JAZZ BANAT

Parteneri: Primăria Timișoara, Consiliul Județean Timișoara, Ambasada Israelului, PRO Helvetia, Centrul Cultural German

Sponsori: Biomedica, Administratia Castelului Bran, Hotel Del Pack, Egeria, Clubul German de Afaceri

Parteneri media: TVR Timișoara, Radio Timișoara, Zile si Nopti, Dilema Veche, Muzica de Vest, Bicicleta Galbenă, debanat.ro, pressalert.ro

Program Gărâna Jazz Festival 2011

Lasă un răspuns

În perioada 21-24 iulie 2011 va avea loc cea de-a cincisprezecea ediţie a Festivalului de jazz de la Gărâna. O parte dintre noi vom fi acolo, experimentând pe propria piele diversele minunăţii anunţate deja în program, iar în săptămânile care urmează blogul B i cicl eta Galbenă (partener media al festivalului) îi va prezenta mai în detaliu pe invitaţii acestei ediţii.

CUM SE AJUNGE

Din Timişoara, recomandăm varianta: Jebel – Gataia – Reşiţa – Gărâna. Drumul e bun, destul de liber şi îl puteţi face lejer în două ore şi jumătate. Se lucrează de zor la refacerea drumului Reşiţa – Văliug – Gărâna. Va fi mai lat şi foarte bine semnalizat. Daca veniţi de prin alte părţi, nu evitaţi varianta Caransebeş – Reşiţa. Şoseaua e perfecta, excepţional semnalizată, iar peisajul este incredibil de frumos! Cu trenul, coborâţi la Reşiţa Sud. De aici puteţi lua microbuzele spre Văliug. Ele pleacă de la Casa Galbenă. Întrebaţi localnicii şi ei vă vor îndruma spre locul de pornire. La înțelegere cu șoferul puteți merge pana la Gărâna. La fel puteți face şi la întoarcere. Ii spuneți ora şi vine să va ia. Bineînțeles că trebuie să fie grupuri ceva mai mari! O altă variantă este autostopul. Luați autobuzul spre Marginea şi de acolo sigur o să vă ia cineva. În perioada festivalului urcă multe mașini şi mulți șoferi sunt binevoitori.

UNDE SE STĂ

Pe lângă pensiunile din Gărâna, Văliug, Trei Ape şi Crivaia mai există câteva variante. Prima ar fi cazarea la localnici. A doua este cortul. Există o tabără de corturi ce se întinde de-a lungul pârâului de vizavi de Poiana Lupului – locul de desfășurare a festivalului. Vă mai puteţi campa şi în curţile localnicilor, contra cost. Cei ce nu se tem de condusul pe timp de noapte pot opta şi pentru un hotel în Reşiţa.

COSTUL BILETELOR

Prețul biletelor: 200 lei – abonament pentru toate cele patru zile ale festivalului, 160 lei – abonamentul pentru zilele de vineri, sâmbătă şi duminică, 60 lei – biletul pentru o zi. Copiii sub 14 ani au acces gratuit.

via garana-jazz.ro/

Nils Petter Molvaer – Culori, zgomote şi stări. Interviu de Adriana Cârcu (via muzikamagika)

Lasă un răspuns

Trompetistul şi compozitorul norvegian Nils Petter Molvaer este unul dintre principalii exponenţi ai Jazz-ului Nordic, o ramificaţie geografică ce şi-a dobândit, mai ales în ultimul deceniu, statutul de gen în sine. Stilul lui îmbină elemente instrumentale tradiţionale cu tehnica electronică într-o fuziune cu o amprentă ritmică specifică şi cu un pronunţat caracter meditativ. Interviul de mai jos a fost realizat în luna noiembrie la Mannheim cu … Read More

via muzikamagika

Gărâna Jazz Fest 2010. Muzici şi ploi

17 Răspunsuri

Ediţia din 2010, a paisprezecea, a fost una a echilibrului din mai multe puncte de vedere. Să le luăm pe rând. Au fost două zile de soare şi plajă şi două zile de ploi zdravene care ne-au zăpăcit şi au stricat apele [sic!] celor veniţi cu cortul, adică cei mai mulţi. Stilurile abordate în cele patru seri au trecut de la acid-ul lejer şi cantabil al celor la Funky Growl şi jazz-rockul spectaculos marca Djabe la free-jazzul produs de cuplul Rypdal/Vitous. N-au fost trupe (dar au fost, în schimb, piese!) care să mă ridice entuziasmat de pe buştean (pentru cei care nu ştiu asta, la concertele de la Gărâna se şade pe nişte buşteni groşi tăiaţi şi întinşi în faţa scenei), dar nici care să mă dezamăgească în vreun fel; ceea ce e mare lucru. Lumea, ca în fiecare an, mai bună sau mai nebună.

Acum câteva săptămâni, pe pagina de Facebook a festivalului se stârnise o discuţie aprinsă în jurul subiectului publicului. Printre soluţiile propuse de opinenţi se număra şi nişarea mai accentuată a festivalului, eventual restrângerea la un singur stil – unul dur, prohibitiv, desigur, care să îndepărteze persoanele plictisite venite acolo doar pentru a-i enerva pe ceilalţi. După părerea mea, se înşală cei ce-şi închipuie că restrângerea plajei stilistice ar duce la scăderea numărului de neaveniţi. Dimpotrivă, asta n-ar face decât să crească numărul celor care, nemulţumiţi că prestaţia unora sau altora dintre artişti nu se coboară la nivelul lor, îşi vor cere furioşi banii înapoi, măsurând totul după slaba lor putere de a înţelege şi simţi, convinşi că au fost traşi în piept şi că li se livrează rebuturi. Dată fiind frumuseţea geografică zonei, probabil că şi un festival de metal extrem ar beneficia de un public numeros, cu excepţia notabilă că enervantele comentarii n-ar fi auzite de nimeni.

Majoritatea oamenilor nu sunt, asta e limpede, deschişi la experiment. Funcţionează aici un fel de sistem lăutăresc (sau by request, dacă preferaţi o exprimare mai elegantă): am plătit, deci cânţi ce vreau eu. Şi cum vreau eu. Iar în legătură cu preţul biletelor, care anul acesta a fost de sub 40 de euro pentru 4 zile de concerte, am de făcut o singură remarcă. Acum doi ani, l-am văzut pe Tomasz Stanko într-un concert la Barcelona (alături de Marcin Wasilewski & co.) Preţul biletului a fost de 30 de euro. De căciulă. Pentru banii ăştia, au cântat o oră. Nu o oră şi jumătate, nu două. În fine.

Joi am ascultat-o pe Elina Duni. Posesoare a unei voci deosebite, sensibile, domnişoara de origine albaneză are un potenţial cert. Dar aş aprecia prezenţa alături de ea pe scenă a unor muzicieni mult mai inovativi, mai îndrăzneți, dispuși şi capabili să meargă mai departe decât ceea ce s-a făcut şi s-a mai auzit de atâtea ori. Compoziţiile lor sunt puternic impregnate de influenţe etno-balcanice, numeroase fiind preluări ale unor piese sau motive populare adaptate registrului jazz. Nu a lipsit piesa ce dă titlul ultimului ei album, Lume, lume, a Mariei Tănase.

Concertul Rypdal/Vitous/Cleaver care a urmat a împărţit publicul în două. Ultimul album Rypdal, Crime Scenes, trebuie ascultat în condiţii audio optime pentru a putea fi digerat cum se cuvine. Iar cu privire la Vitous, nu e genul care să facă concesii gustului general. Şi n-a făcut. Un concert dens, apropiat mai degrabă zonei free, în care orice urmă de ritm sau melodie recognoscibilă era întâmpinată de mulţi cu uşurare. Unul dintre concertele tari, destinate ascultătorilor profesionişti, unul dintre vârfurile festivalului.

Pentru mulţi, Funky Growl a fost, judecând după comentarii şi chipurile fericite, o revelaţie. Trupa sună brici: o muzică extrem de antrenantă, care te prinde şi te face să bâţâi involuntar în ritm. Un coşmar, din câte mi-am dat seama, pentru ascultătorii purişti. Mie unul mi-au plăcut.

Vineri. Trebuie să spun că nu mă dau în vânt după Bela Fleck. Dar, la drept vorbind, nu prea cunosc lume care să se dea în vânt după el. Albumele scoase alături de trupa lui, The Flecktones, premiate sau nu, au răsunat de câteva ori răzleţ din boxele mele, după care s-au refugiat cuminţi şi prăfuite pe raftul cu CD-uri. Când am aflat însă numele unuia dintre cei care urmau să-l însoţească la Gărâna m-am înseninat brusc. Şi nu sunt singurul care a simţit astfel. Zakir Hussain este unul dintre legendarii maeştri ai instrumentelor de percuţie orientale. Şi, chiar dacă poziţionat ex-centric pe scenă, a fost adevărata vedetă a serii de joi şi, de fapt, a întreg festivalului. Asta s-a simţit în special la nivelul aplauzelor şi uralelor care i-au însoţit momentele solo. Contrabasistul Edgar Meyer, mai degrabă necunoscut pe la noi, a stârnit şi el atenţia prin dezinvoltura interpretării. La cererea muzicienilor, acesta a fost unicul concert al serii. Fără trupe în deschidere, fără trupe care să le urmeze. M-am bucurat teribil că în playlist şi-a făcut loc şi piesa Making Music, compoziţie a lui Hussain inclusă pe discul omonim din 1987, primul album solo al artistului şi cel mai drag mie. Un concert super-profesionist, de la nişte oameni care şi-ar putea edita fără nici o problemă pe CD fiecare „performanţă” live. Pentru că sunt buni. Şi nu dau rateuri.

Sâmbătă s-a decretat codul galben pe plaiul gărânean şi, ca urmare, a început să plouă torenţial, cu un dispreţ total faţă de iubitorii de jazz. Practic, natura vs. cultura. Şi nu s-a mai oprit. Multă vreme. Am înţeles de la cunoscuţii care campaseră în zona apei că jandarmii le puseseră în vedere să se mute într-un loc mai ferit, prilej de peripeţii care de care mai interesante, dar care, sunt convins, vor face sarea şi piperul excursiei. Asta peste ani. Până atunci, rămâne stresul veşnic al soluţiei ieftine de cazare la care noi am renunţat de vreo doi ani. A, jurnaliştii tâmpiţi n-au ratat ocazia de a face o prezentare apocaliptică a situaţiei pe la diferite televiziuni, alarmând în van rude din toate ţara – lipsite, multe, de şansa unei legături telefonice funcţionale care să-i scutească de îngrijorarea firească. Să-i iertăm, atâta ştiu, atâta fac.

Concertul Marcin Wasilewski Trio, primul din cea de-a treia seară de festival, l-am pierdut tocmai din pricina intemperiei care a lovit nemilos şi a drumului de câţiva kilometri pe care l-am avut de parcurs până la Gărâna de la Brebu Nou, satul vecin în care am locuit. Din relatările martorilor, concertul a fost unul de excepţie, lucru cu privire la care n-am nici cea mai mică îndoială. Am ajuns taman după retragerea lor de pe scenă. Ghinion.

Cu buna dispoziţie dispărută în urma ratării concertului favoriţilor mei, am urmărit cam fără chef recitalurile care au urmat. Poate şi pentru că Brederode Quartet şi Muthspiel Trio au avut nişte show-uri lipsite de elemente spectaculare ostentative. Ambele concerte intrau în categoria celor care e de preferat să fie urmărite într-o sală, tihnit, fără gălăgie, comentarii şi împinsături. Trupa lui Brederode sună extraordinar atât pe album, cât şi live. Wolfgang Muthspiel nu m-a impresionat în nici un fel – let’s blame it on the rain…

Nu acelaşi lucru se poate spune despre ungurii de la Djabe, care au dat dovadă de o tehnică de PR remarcabilă – evident repetată şi pusă la punct în decursul anilor – şi care au câştigat rapid simpatia ascultătorilor şi cu ajutorul modului simpatic de prezentare, al glumiţelor şi al solourilor individuale în timpul cărora toţi ceilalţi membri ai trupei ieşeau de pe scenă, lăsând solistului spaţiu de desfăşurare şi întreaga atenţie a mulţimii. Tonici şi revitalizanţi, excelenţi instrumentişti, au constituit nu o surpriză – stilul ca atare respinge inovaţia – ci un prilej de bucurie, atât a noastră, cât şi a lor, sper, oferit de nişte oameni care par să se simtă cu adevărat bine cântând împreună.

Duminică, nori şi ploaie din nou. Pofta de muzică, nealterată. Iar prima trupă a serii a constituit o revelaţie pentru mulţi: duoul Trygve Seim/Frode Haltli. O muzică introspectivă, cu mici izbucniri free. Mânuind un acordeon care face toate lucrurile de la care te-ai aştepta mai puţin (în sensul cel mai bun), Frode cântă cu ochii închişi, parcă în transă, iar chimia dintre cei doi funcţionează perfect.

Patricia Barber. Pur şi simplu nu e genul meu. Deci…

Dan Berglund’s Tonbruket îşi putea găsi liniştită locul în orice manifestare de rock progresiv. După apariţia primului album post-E.S.T. a devenit clar cine se afla în spatele pasajelor heavy ale trioului condus de regretatul Esbjorn Svensson. Trupa lui Berglund sună categoric mai bine în concert decât pe album, apropierea de scenă – şi de boxe – ajutând mult la crearea atmosferei potrivite pentru asemenea audiţii. Deşi îi aşteptam cu un oarecare scepticism – albumul, în ciuda calităţilor evidente şi a eforturilor mele sincere de a intra în stare, n-a reuşit nicicum să mă prindă, lucrurile au evoluat pozitiv, cea de-a doua jumătate a recitalului găsindu-mă în faţa scenei. Ultima piesă cântată a fost in memoriam: Song for E…

N-am mai rămas la Bega Blues Band. Ne-am suit în limuzină şi ne-am îndreptat spre luxoasa noastră reşedinţă. Seara se încheiase mult prea bine pentru a mai risca ceva.

Cam asta a fost. Vom merge, dacă astrele se vor dovedi favorabile, şi la anul. Şi la festivalul de la Timişoara, organizat de aceeaşi echipă condusă de Marius Giura – asta dacă se va ţine. Şi sper din tot sufletul să se ţină, pentru că cel puţin unul dintre numele vehiculate a făcut să-mi lase gura apă. Din nou. Dar despre acestea, în curând.