Arhive categorie: lucruri care ne enervează

Herta Müller sau cum au ratat animatorii culturali şansa de-a fi cool

13 Răspunsuri

Sunt oarecum uimit de faptul că numeroşii animatori culturali pe care-i întâlnesc peste tot în ultima vreme n-au realizat că poziţia cea mai cool pe care-o poţi adopta e să-ţi placă Herta Müller, şi nu viceversa. Să nu ştie dânşii că un scriitor nu e obligat să facă frumos în faţa nimănui? Mai ales la Ateneu…! Cum să te laşi păcălit de aplauzele poporului strâns la spectacol? Sau de vorbele rostite la nervi de nişte ranchiunoşi recunoscuţi? Nu e suficient că grupul celor care o plac e cu mult mai mic decât corul de detractori zgomotoşi – printre care faptul de-a nu fi citit-o pare să funcţioneze ca parolă de acces? Bun, nu zice nimeni s-o citeşti; în fond, proza ei e dificilă, ridică probleme şi nu se lasă prinsă întotdeauna din prima. Dar asta nu trebuie să te oprească. Doar nu te-a oprit nici până acum. Nu-i timpul pierdut. Chiar dacă în ultimul moment, ai şansa de-a fi cool. E o ocazie pe care n-aş rata-o.

Lucruri care ne enervează (1): scriitorii serioşi

32 Răspunsuri

Ştiţi poate că există o specie de scriitori serioşi care sunt chemaţi la tot felul de emisiuni  TV. Mă enervează. Sunt cei care arată de parcă le-ai putea încredinţa fără griji conducerea unei bănci sau a unui minister. Mă tem de ei. Mă intimidează teribil, şi când sunt pus în situaţia de a le ţine companie îmi pierd capul ca un copil mic. Sunt convins că noaptea poartă pijamale. Iar eu detest pijamalele. Singurele pijamale acceptabile sunt cele cu motive zoomorfe. Dar nu e cazul. În plus, eu nu arăt serios. Deloc. Dimpotrivă, nimeni n-ar da doi bani pe mine dacă s-ar lua după înfăţişare. Pe de altă parte, probabil că dacă m-ar chema pe mine să vorbesc, n-aş ştii ce să spun şi le-aş strica emisiunea. Orice emisiune. Aş vorbi numai tâmpenii sau, mai rău, aş tăcea mai tot timpul. Pentru că nu sunt doar un prost vorbitor – am şi trac. Dacă există un lucru pe care să-l am, acela e tracul. De fapt, nu-i sufăr pe cei care pot să vorbească oricând, cu oricine, despre orice. Mi se par cu desăvârşire insuportabili şi superficiali. Ar trebui, desigur, interzişi. Eu unul n-aş putea, de pildă, să apar şi să vorbesc la TV despre politica internaţională. Ce ştiu eu despre politica internaţională? Şi chiar ştiu destul de multe despre politica internaţională! Dar acesta nu e decât un alt mod de a spune că, de fapt, nu ştiu mai nimic despre politica internaţională.