M-am uitat în oglindă şi am văzut un gras penibil. Mi-am spus: „Ei, drăcia dracului. Asta nu-i deloc în regulă. Poate am nevoie de o pălărie”. Mi-am tras pe cap o pălărie şi m-am uitat în oglindă.
Am văzut un gras penibil.
Morala: nu purtaţi pălărie dacă nu vreţi să arătaţi ca nişte graşi penibili.
esti foarte hazos in ultima vreme…
1.grasii in general sint draguti, nu penibili(ma refer la cei sub o suta de kile)
2.tie iti vine bine cu palarie, nu stiu celui din oglinda, nu-l cunosc.
3.eu am vazut-o dimineata in oglinda pe cintareata cheala. ar trebui sa-mi pun si eu o palarie oare?
Io cred că numa aşa zici…
Vorbesc serios din pacate, claia de par care m-a facut celebra nu mai exista…pur si simplu.
Nuuuuuuu… You did not… You did not dare…
mai exista palarii?
Cum să nu! Eu unul chiar colecţionez aşa ceva. Deocamdată am una, cea cu pricina. Dar nu mă las.
adevarul e ca ar fi deprimant sa nu mai aiba ce sa ne zboare din cap …
sigur nu era ceva in neregula cu palaria aia?
sau cu oglinda, ca tot veni vorba!
un secret
penibile sunt atitudinile nu oamenii! 😉
oglinzile sunt de vina, eu ultima data cand m-am privit intr-una am vazut o pisica grasa si turbata cu sau fara palarie …
Vreau sa arat ca o palarie! De dama, evident.
P.S. Sper ca n-am spus o prostie…
depinde de palarie, evident!
Dear cinemavictoria, la TIFF am uitat o umbrelă la Cinema Victoria şi am recuperat-o după câteva zile. Asta mi-a fortificat optimismul şi m-a împins, de fapt, spre a-mi cumpăra pălărie. Aşadar…
Dragă unicornule penibil, te asigur că pălărie este dintre cele mai reuşite. Dacă-ţi spun că spectacolul era lamentabil!
Cher lanternative, n-ai spus o prostie, dar ai făcut o rimă – pălărie cu prostie, ceea ce nu ştiu cum poate fi catalogat, cei câţiva poeţi pe care-i citesc nepreafolosind-o…
„depinde de palarie…” era pt lanternativa! 😛
pt tine o pana la palarie poate…
sau pana de palarie…
cine stie?!?
alex, nu stii tu cate lucruri uita oamenii intr-un cinema.
😀 uneori se uita chiar pe ei… adica uita sa mai iasa.
sau o fi pt ca vor un show gratis?
asta nu e valabil pentru aia care uita sa vada filmu’. 🙂
postul asta si cel anterior sunt logic ireconciliabile.
blog subminat de contradictii interne.
Să-l vezi pe ăla de mâine…
si eu cred ca oglinzile-s de vina. oglinzile si pozele. si scarlett johansson.
nu cred ca o parere proasta despre imaginea din oglinda este ireconciliabila cu un acces de narcisisim.
cum spuneam – oglinda e problema!
nici un rost s-o implicam pe scarlett johansson in asta.
sa fim seriosi!
de ce sa n-o implicam, crezi ca n-o sa ne raspunda la email?
pe tema ireconcilierii nu pot decat sa-ti dau dreptate: in ultima vreme avem de a face cu o recrudescenţă a narcisismului masochist; vezi david carradine!
Pingback: 12 scaune (55): despre faimosul cod deontologic « alex moldovan: blog
strelnikov Care sunt contradiţiile? N-am susţinut niciodată că aş avea gusturi bune – la bărbaţi.
nici nu ma uit in oglinda de frica sa nu se transforme in… geam
Ar fi cel puţin periculos.