Ieri mă întâlnesc pe stradă cu un vechi amic. Încă de departe îi strig, în amintirea vremurilor bune de altădată: „Ce mai faci, porc bătrân?” Când mă apropiu, mă loveşte şi-mi învineţeşte ochiul drept. Se dovedeşte că nu era deloc vechiul meu amic, ci un necunoscut bine făcut care, pare-se, nu ştia de glumă. Mă îndepărtez gânditor, cerându-mi scuze.
Astfel de întâmplări nu fac decât să ne confirme bănuielile cele mai sănătoase.
Nu aşaaa! Dacă spuneai formula completă nu obţineai efectele-astea. Data viitoare încearcă cu „Porc bătrân cu trei cojoace, vin la mama să te joace”!
(da’ televizorul LG l-ai castigat? 😀 )
😀 😀 Am notat şi cu proxima ocazie folosesc formula magică.
Cu TV-ul, mai aşteptăm. Au uitat să încheie concursul. L-au prelungit adică cu vreo 2 zile, până o fi sunat vreun memento… Deocamdată ne ţinem pumnii.
ca tot lansase pobby pe blogu-i discutia despre ochelari, miopii, astigmatisme … 🙂
îmi cer scuze pe această cale: nu te-am recunoscut din prima şi mi-a cam sărit muştaru’ – recunosc. dar am circumstanţe atenuante: ploua destul de tare şi mai sunt şi miop pe deasupra
pana sa-mi pun bicicletele, am facut niste gafe de toata jena. faceam cu mana si zambeam la necunoscuti si imi ignoram total prietenii. si dioptria e mica, sub 1. nu am sa uit ziua cand mi-am pus ochelarii pe nas. mi-am zis: there is a whole world out there! wow! ia uite, pot sa citesc titlurile cartilor din biblioteca stand pe scaunul de la birou. wow! ca sa nu mai zic de complimentele usor porcoase primite de la amici…hehe
intrebarea este: ce l-a deranjat mai mult pe necunoscut? faptul ca l-ai facut porc sau faptul ca l-ai facut batran?
Hehe, bună întrebare. Dacă-l mai văd, îl rog eu frumos să-mi spună.
cu siguranta l-a deranjat intrebarea demonetizata „ce mai faci?”
hmm, care erau bănuielile cele mai sănătoase? 😀
io as zice merci ca nu ti-au fost confirmate banuielile cele mai ne-sanatoase.
desi cred ca era mai interesant….
banuielile mele cele mai ne-sanatoase tocmai s-au confirmat. 😀
auzi, da’ daca o fi inteles „ce mai faci, puric batran?”
Aaa, atunci e de înţeles. Să vezi că asta o fi… La o fază ca asta şi eu m-aş fi inflamat.
eu m-as inflama daca as avea impresia ca nu ma baga lumea-n seama.
si jur ca n-am nimic impotriva pisicilor!!! 😀
ne-ai indus in eroare, incepand cu „ieri ma intalnesc pe strada cu un vechi amic”, pentru un moment chiar am crezut si m-am bucurat in sufletul meu pentru tine 🙂 cand colo…
ar fi fost mai exact astfel: „ieri, neavand ochelarii la mine si dupa ce bausem 3 beri, mi s-a parut ca il vad pe strada pe amicul X, porc nu tocmai tanar…” etc.
Nu mai ai :)?
Păi iniţial şi eu mă bucurasem! Şi n-au fost trei beri! Au fost decât două 😉
Cum ştii tu să răsuceşti decâtul în rană!
iau inapoi tot ce-am avut impotriva pisicilor.
gata. am zis-o!
acum te intorci cu fata?/:)
cu faţa* nu cu fata! 😛
chiar n-a observat nimeni că şi-a cerut scuze?
asta-l face mai puţin bătrân sau mai puţin porc?
Cine se scuză are o scuză!
daniil harms direct!
Eu eram convins că mai degrabă Daniil Sihastrul!
Dimineata, inainte sa iasa pe usa, lui Vladimir Ivanovici i se nazari sa se priveasca in oglinda, scotandu-si palaria si ochelarii. Banuia ceva ingrozitor. Intr-adevar, in lipsa accesoriilor, chipul sau avea ceva respingator, aproape porcin. „Sunt un porc batran”, repeta de cateva ori ca pentru sine, turtindu-si nasul de oglinda. Si de atunci, neglijandu-si indatoririle catre societate, incepu sa bata strazile in cautarea unui cetatean cu simtul critic bine dezvoltat.
mai, acuma mi-am dat eu seama ce mi se parea in neregula: expresia „porc batran” e un non-sens pentru ca porcii ajung arareori la batranete …
… si cum adica ti-ai luat o vanataie peste ochi si tot tu iti ceri scuze?!? mie asta mi se pare un non-sens!
o manusa peste fata – fie… dar o vanataie???
eu, in locul tau, as cere satisfactie!
dar cum eu nu sunt in locul tau…
propun sa facem schimb de locuri 😀
Mă bucur să descopăr PA-uri foarte bune. Asa, precum e textul tău.
A, mersi mult. De multe ori scriu PFA-uri!
hihihi!”un spectacol ratat”, in orice caz!:-)
târzior, târzior!
@ora 25:nah, acu’ recunosc ca nu-s lipita aici 24 din 25 ca tine:-)))
nu vorbeam cu tine! 🙂 🙂 vorbeam în sinea mea.
😀 😀 😀
😀 😀 😀 😀
motanul meu încă se uită la cetăţeanul turmentat de mai sus şi îşi roteşte pernuţa în dreptul tâmplei.
Eu i-am acoperit ochii. Are nervii slabi în perioada asta şi în plus e foarte influenţabil…
oh, şăracu’. al meu e de multă vreme detaşat. 🙂
Are careva o ţigară? Pe ultima am lasat-o pe etajeră.
Groaznic !!! Pe strada Sperantei, la parter, s-a spart o casa…
M-am semnat Corin Chiriac pentru că am o problema cu latura mea feminină.
Gata…! am plecat…
a-nceput sa plouă cu soare.
O, maestre! şi Maestro! Ce onoare! Dacă ştiam puneam faţa de masă curată şi scoteam la înaintare pisica blândă, pentru oaspeţi… Dar nu e timpul pierdut.
😀 😀 pisica de oaspeţi, ieeee!
asta sa fie cea blanda care zgarie rau?/:)
Nu zgârie. O scoatem doar la ocazii şi o plantăm pe canapea, cu motorul pornit, să-l audă musafirii şi să se bucure de aşa primire.
aaa, deci e strict o felina de decor!
simt ca m-as intelege cu una de felul ei.
but then, sentimentele pot fi inselatoare…