De mici copii suntem învăţaţi că suntem diferiţi. De alţi copii cu codiţe şi glas mai suav sau, dimpotrivă, de cei cu părul scurt şi cărora, dintr-un motiv sau altul, le place la nebunie să tragă de codiţele respective şi să le pună piedică posesoarelor. După acea creştem, unii chiar ne maturizăm. Cu alte cuvinte, devenim bărbaţi şi femei! Şi ne comportăm ca atare, adică aşa cum am văzut pe la alţii sau prin filme. Avem o imagine de apărat, trebuie să facem lucruri. Trebuie să ştim ce se cuvine şi ce nu. Unii învaţă să meargă la meciuri şi să bea bere cu prietenii. Altele, să meargă la coafor şi să gătească. Şi, cu aceste minunate abilităţi dobândite, ducem o viaţă fericită până la adânci bătrâneţi.
Sau nu?
Asta sunt curios să aflu: în fond, ce este un bărbat adevărat? Dar o femeie adevărată? Cei care ştiu răspunsul să nu mai ezite nici un moment şi să ne lumineze şi pe noi. Premiul pe care-l pot câştiga e deosebit: Julio Cortazar – Idolul cicladelor, un volum de povestiri al unuia dintre maeştri genului, genial autor, printre altele, al romanului Rayuela şi al povestirii Funigei, care a stat la baza scenariului filmului Blow-up.
Volumul este oferit şi de această dată de Librăria Book Corner din Cluj, popas inevitabil pentru mine la fiecare ieşire în frumoasa urbe de pe Someş, şi unde vă invit şi pe dumneavoastră…
Cine preia sigla concursului şi o pun la el/ea pe blog, va fi avut, de bună seamă, în vedere la măsluirea acordării premiilor, la tragerile la sorţi trucate şi la celelalte manevre odioase pe care le-am folosit din plin până acum la acordarea premiilor.
Waaaa! Vreau cartea asta!
Si eu! Cedez barbat adevarat in favoare cartii 😀
eu cred că e o întrebare capcană. cred că femeile şi bărbaţii adevăraţi sunt cei care umblă cu capul spart, aşa am învăţat eu recent. sau sunt cei care ies întotdeauna la iveală. iar femeile neadevărate şi bărbaţii neadevăraţi au picioare scurte.
Eu cred ca diferenta asta dintre sexe nu e chiar atat de clara cum ar dori-o „traditionalistii”. Nu cred ca o femeie adevarata trebuie musai sa stie sa gateasca, partial fiindca eu nu stiu sa gatesc si nici nu sunt o foarte mare fana a acestei ocupatii consumatoare de timp si nervi. Nu cred nici ca un barbat adevarat trebuie sa mearga la meci si sa manance seminte ca sa se incadreze in tipare.
Un barbat adevarat se recunoaste dupa faptul ca te face, daca esti femeie, sa intorci capul dupa el si asta nu fiindca ti-a adresat o remarca jignitoare sau vreo privire la fel de graitoare, nici fiindca poarta haine de prost gust ci fiindca e natural si impacat cu propria persoana si nu incearca sa joace un rol invatat din reclamele la bere sau la Vodafone.
In privinta femeilor „adevarate” lucrurile sunt mai complicate. Cunosc femei extraordinare, unele mame, altele femei de cariera, insa stiu si contra-exemple de femei „adevarate” cu intelesul asociat notiunii de „adevarat” pe haifaiv si pitipoanca.org.
Nu imi plac femeile „adevarate” din reclame fiindca sunt fie prea superficiale fie prea gospodine si plictisitoare.
Cred ca s-a vazut ca imi doresc foarte tare cartea asta…
Dar un bărbat adevărate trebuie să ştie musai să gătească pentru că altfel depinde de mame, mătuşi, prietene, logodnice, soţii şi în lipsa acestora moare de foame sau mânăncă de la fast food. Deci cu alte cuvinte nu mai e adevărat.
Fiindca mort este antonimul lui adevarat…
De fapt, barbatii din ziua de azi gatesc pentru ca au mai mult succes la fete. 😛
eu cred că de teamă să nu fie otrăviţi.
@defythewind: de acord cu tine. dar…
barbatii din ziua de azi stiu sa gateasca in primele lunii ale relatiei ca apoi sa uite subit acest mestesug si sa usuce la cuptor minunatie de pulpa de miel sau caracatita.
Depinde cât de nepricepută e ea. Eu nu le las numai la munca de jos pândă dovedesc că ştiu găti.
întrebarea este dacă un bărbat nu trebuie cumva să fie totodată chiar o femeie adevărată, pentru a fi adevărat. şi nu ar trebui scăpate din vedere nici femeile bărbate. acelea sunt adevărate? sau adevăraţi? când sunt…
o, da! asta imi doresc eu sa fiu, cand voi fi mare 😀 o femeie barbata! mai degraba decat o femeie adevarata.
(mai ales pentru ca in viziunea mea – a fi „femeie adevarata” presupune sa ai de la 3 copii in sus, sa speli izmene de mana si sa te parui cu oricare femeie ar indrazni sa-i arunce ocheade lu’ barbata-tu 😀 😀 😀
o femeie barbata e una care nu se teme sa ia viata’n piept de una singura cu tot ce implica treaba asta!
la barbati ne mai gandim…
da’ măi, tre’ să mă interesez într-o zi, să cumpăr o pereche de izmene şi să le spăl aşa, de mână, doar să văd dacă sunt în stare. cred că e o experienţă cu totul religioasă. 😀
de acord, la asta ma gandeam si eu (daca vei castiga premiul, imi dai si mie juma’, ok?)
eu sunt femeie-barbata (zoe, fii barbat!)
unicoarno, de cand s-a inventat masina de spalat rufe au aparut alte prioritati la spalat!
de exemplu, masina. tb sa inveti ce detergenti si ce bureti speciali sa cumperi, sa freci masina bine bine fara sa lasi vreo zgarietura, iar apoi sa-i dai si luciu. atentie, orice semn mic de orice fel este descalificat.
da, s-au inventat si spalatoriile automate dar cum barbatii gatesc sa ne impresioneze asa am putea sa spalam si noi masina daca vrem. dar NU vrem 😀
Cred ca fiecare dintre noi este un mic Procust in evaluarea autenticitatii unui gen sau altul, ceea ce face imposibila o concluzie unanima.
Propun sa se infiinteze niste reguli de validare a barbatiilor si femeilor, astfel incat sa fie eliminata problema defectelor de
fabricatieeducatieeu propun o validare universală şi lipsită de reguli – se rezolvă problema mult mai uşor. de fapt nici nu va trebui să mai ştim cine e bărbat sau femeie. câtă vreme for fi adevăraţi.
Adevarati la propriu sau la figurat? Cum verificam daca nu avem reguli si standarde?
piiii de ce să verificăm?
Ca sa stim…
păi de ce să ştim? tocmai, că o să fie mai bine să nu ştim.
Ajungem iar la „crede si nu cerceta”? Mie imi place sa stiu.
*forbeam în şuaptă
De Cortazar am citit Sotron si tocmai citesc „Cat de mult o iubim de Glenda”. Ce coincidenta ca ai „scos la concurs” o carte perfecta pentru a-mi completa colectia.
Eroinele lui Cortazar imi par genul de femei adevarate insa am dubii in privinta eroilor…
eu de la cortazar am aflat că un bărbat adevărat e acela care nu stoarce niciodată pasta de dinţi de la capătul cu tiv, ci strânge direct de la mijlocul tubului, strâmbându-l. aşa scria în cartea aceea şotronelă.
oh, ce barbat adevarat am eu acasa…
am pe site-ul meu post-uri cortazar [recente].
poate ti-ar placea sa schimbam vorbe despre.
Site-ul tau fiind…
http://vicoprea.blogspot.com/ 🙂
Multumiri! Adaugat in reader, de studiat in timpul liber si mai ales la serviciu.
Din punctul meu de vedere un barbat adevarat este cel care stie in primul rand sa ASCULTE o femeie si pentru care copiii sunt mai presus de orice(tatal meu e un barbat adevarat).
O femeie adevarata credk este aceea care nu se taraste atunci cand cade jos,care nu se lasa pacalita de compromisuri ,care stie sa spuna un ”NU”hotarat ,care nu renunta niciodata la visul ei convinsa ca se va indeplini in ciuda tuturor ostilitatilor aparute in cale dar mai ales o femeie adevarata trebuie sa stie ca este o VALOARE pt societate…
eu cred că este exaaaact pe dos. şi în loc de majuscule am să folosesc minuscule.
Eu cred ca un barbat adevarat stie sa faca o femeie sa taca si ca valoarea cu majuscule sau minuscule este ceva ce se atribuie exclusiv „post-mortem”.
Deci din punctul tău de vedere bărbaţii adevăraţi sunt un fel de scavi conjugali?
Aham. E drept, DUPĂ O ANUMITĂ VÂRSTĂ, UN BĂRBAT ADEVĂRAT/ O FEMEIE ADEVĂRATĂ POARTĂ UN ALT NUME
(moamaaa, ce faine’s majusculelelee!!!!!! si semnele exclamarii!!!)
Respectiv pensionari adevăraţi?
aici intra’n discutii cartea de munca. o fi adevarata?
Bai Alex numa’ carti din astea pui aici,asa cu copertile care iti fac cu ochiu’…numa’ ca sa imi faci mie in ciuda…
Do not judge a book by its cover. E valabil si la femei si la barbati.
venusoaicele de pe copertă sunt femeile adevărate? 😀
venusoaice? :)))))
Din lipsa de maini..Mi se pare o descriere foarte corecta.
@ora
fiecare cu parerea lui…dar nu cred k ai fi bucuroasa sa gasesti un barbat exact pe dos
@darkclauds
n-ai inteles aluzia mea…
un bărbat exact pe dos cred că e foarte adevărat. aşa sunt ei. pe dos.
@darkclaus
chiar iti doresc un barbat asa cum l-ai descris mai sus…
*darkclauds
De ce vorbim despre femei si barbati adevarati sau nu?
Imi pare ca suntem doar niste copii care nu stiu nici macar sa se joace frumos.
Interesant e că uneori bărbaţii adevăraţi şi femeile adevărate nu au sine qua non legătură cu adevărul, ci cu un non sine qua-litativ şi măsluitiv. Adică Alex Moldovan, chiar dacă e un bărbat adevărat, poate măslui acest joc:)
Pe mine să mă lăsaţi în afara categoriilor ăstora. Mi-e foarte bine aşa cum sunt 🙂
Bărbaţii adevăraţi merg pe mare şi se luptă cu furtunile, zboară în avioane, planoare, navete spaţiale, caţără versanţi abrupti, cucresc vârfuri înalte, coboară în adâncurile oceanului, explorează continente îngheţate, traversează pacificul într-o barcă, participă la Vendee Globe, NU participă la conflicte armate, etc. Şi în primul rând supravieţuiesc acestor încercări. Femeile adevărate fac aceleaşi lucruri cu deosebirea că sunt femei deci mai trebuie să depăşească în plus şi fazele cu fustiţe, codiţe şi făcut copii.
pentru mine, un bărbat adevărat e un bărbat care știe să trăiască singur cu eleganță. asta e valabil și la femei. atunci se întâmplă ca bărbatul (sau femeia) să te primească ca pe un dar, adicătelea ca pe un cadou frumos și inutil , nu ca pe un robot de bucătărie.
puțintel off-topic, cred că ora25 are dreptate – bărbații și femeile neadevărate au picioarele scurte.
Sau să nu te primească deloc pe motiv că are deja o pisică.
corect.
nu schimba niciodata pisica pe un…
ATENŢIE!!! acesta este răspunsul câştigător (şi totodată adevărul, detalii, în fine…): bărbaţii adevăraţi sunt cei cu păr lung şi negru pe care-i iubesc femeile adevărate şi inteligente care scriu pentru revista elle.
după carte vin eu personal, cât de curând. te rog nu te deranja.
Asta ce-a mai fost?
Instantanee muzicale (în revista Elle) 😀
E clar că o tentativă de ceva 😀
credeam că am fost explicită (nu e nici o scăpare freudiană aici) :p
Bărbaţii adevăraţi, cu părul lung şi negru, sunt din zahăr ars. Iar elle, adevăratele, sunt ars veritas.
Pingback: feminin-masculin « muzikamagika
Bărbaţii adevăraţi şi femeile adevărate sunt oameni, tot timpul.
O diferenţă este că, la început, bărbaţii au ieşit din femei şi apoi, pe parcursul vieţii, ei încearcă să intre în femei, în căutarea adevărului existenţei lor comune şi a înţelegerii celorlalte diferenţe.
Şi cei care încearcă să intre în alţi bărbaţi?
Simplu. Ăia nu sunt bărbaţi adevăraţi.
Aceia caută adevărul adamic. A, DA MIC mai e, în cazul ăsta, ocolul pînă la adevăr!
avind in vedere ca adevarul este o notiune relativa, rezulta prin inductie ca si ce vrea alex…
ei sunt adevarati intr-un environment si neadevarati in altul.
adica, mai explicit uneori gri alteori mauve.
putem filozofa asa pina ne blegim si ofilim de tristete.
Şi cei care încearcă să intre în alţi bărbaţi, au ieşit din femei.
(Hei, dar i-am cuprins şi pe ei, mai sus, la oameni adevăraţi. :P)
Eram sigură că o să întrebi asta, dar a curs inevitabil şi mi-a fost lene să mă împotrivesc în scris.
Reformulez:
O diferenţă este că, la început, toţi bărbaţii au ieşit din femei şi apoi, pe parcursul vieţii, ei încearcă să intre în femei şi în alţi bărbaţi, în căutarea adevărului existenţei.
Să ştii că nu mai scriu altceva, dacă mă iei acum cu operaţii de schimbare a sexului. 🙂
Adevărul existenţie l-a enunţat deja Descartes (un adevărat), deci nu văd ce rost mai are căutarea lui prin diverse scorburi…
Bărbaţii adevăraţi şi femeile adevărate sunt oameni, tot timpul.
Rămân la asta. Pentru că, de fapt, atunci când încercăm să aducem argumente, nu facem decât să ne privim subiectivitatea în oglinzi, imagini pe care încercăm să le apărăm în felul nostru.
Nu există criterii universal-valabile care să ne delimiteze strict. Nu mai putem spune cu nonşalanţă că există chestii pe care le fac doar femeile sau doar bărbaţii (aş fi spus că femeile nasc, dar poate în următorii zeci de ani, se va insemina şi un bărbat, ce ştiu eu…)
Bărbaţi şi femei suntem, iar singurul adevăr care ne uneşte este că, dacă odată am locuit împreună în acelaşi corp (mitul androginului), de când ne-au despărţit zeii, aşa cum ne-am născut vom şi muri, pentru că şi unii şi alţii ne raportăm la timp, ăsta e adevărul nostru comun.
Iar întrebarea ta nu are un răspuns adevărat, ci doar darul de a da naştere la întrebări diferite. 🙂
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa reala de a castiga concursul asta din trei motive:
1. Nu am preluat sigla
2. Nu mentionez cu fiecare ocazie cat de mult imi plac pisicile
3. M-am luat prea in serios incercand sa raspund si nu am reusit decat sa atrag blesteme subtil deghizate sub forma de urari.
Si 4: am mai castigat pe aici o carte grozava pe care tocmai o citesc.
😀 😀
1. preia sigla
2. cine mai menţionează asta…?
3. tocmai ăsta e secretul aici: să nu te iei în serios (da’ să nu mai spui la nimeni, că e secret!)
4. deci îţi place cartea!
1. eu am preluat sigla, da bine pe blog 😉
2. eu abia de am renuntat sa mentionez cat de tare imi displac 😀
3. eu nu ma iau in serios nici la mine pe blog.
4. eu am castigat 2 carti grozave pe care le-am si terminat.
😀
5. imi place sa ma bag in seama, dar daca nu castig concursul asta, e cazul sa iau o pauza si sa ma refac.
ps
asta nu este in nici un fel o amenintare sau incercare de a influenta juriul din capul lui Alex.
1. Nu, desi e haioasa. Ma opun sistemului si dau lumii impresia ca pana la urma concursurile tale nu sunt masluite.
2. Nu spun ca iar primesc „urari calduroase”
3. Stiu, faceam un efort de dragul lui Cortazar
4. DA
Pfoaileiii…moamă, ce temă!
Un bărbat adevărat e ăla care cunoaşte psihologia femeilor false şi o femeie adevărată – aia care n’o trădează 😀
Un barbat deghizat= o femeie falsa?
„Ha, imi place! O retin.” 😀
si te votez si pentru castigarea concursului. Am zis.
ERATA – ma refeream la comentariul asta –
„Un bărbat adevărat e ăla care cunoaşte psihologia femeilor false şi o femeie adevărată – aia care n’o trădează”
autor holicica 😀
nu mai vreau barbati care sa stie din astea cu psihologie, TEORIA comunicarii etc. refuz categoric. fetelor, fugiti de ei ca de naiba. asta ca sa fim in ton cu revista elle.
atunci revin – ca tot am promis, si zic asa:
un barbat adevarat e acela care nu se teme sa stea cu nevasta si cu soacra in casa.
ieiii…credca bausem ca un barbat adevarat atunci cand am spus’o…as fi spus ca o femeie adevarata, da’ femeile adevarate nu beau, asa’i?
ba bine ca nu! femeile adevarate beau vin rosu si ocazional cate o tarie… dar numai sub supravegherea barbatului, dupa ce s-a culcat soacra 😀
femeile barbate – elle beau cosmopolitan cu prietenele 😉
Eu asociez exact pe dos termenii cu definitiile. Subiectiv rau domeniul asta.
pe dos e bine.
se poate si pe dos! 😉
dar nu pe invers!
p’asta n’aş putea s’o spun, da’ p’astalalta – da:
O femeie deghizată = un bărbat fals.
Eu cred că un bărbat adevărat e o femeie deghizată.
În ce?
O femeie deghizată în femeie, desigur.
asta pentru că adevărul are două feţe care se confundă (între ele).
In cazul asta barbatul adevarat participa la conferinte cu subiect feminist? Sau se multumeste cu balurile mascate?
In cazu’ asta barbatu’ si femeia participa la conferinte mascate (cu public travestit).
Barbatul adevarat (ca si femeia din aceeasi categorie), privit dintr-un anumit unghi, nu este nici mai destept sau mai frumos decat media, insa el se aseamana un pic cu nebunul: are o deficienta in a se autopercepe ca fiind diferit de ceilalti.
în fond, ce este un bărbat adevărat? Dar o femeie adevărată? – huh?! I’m going to skate.
Daaaaa, I know exactly what u mean 😀
Well, I do NOT know exactly what u mean.
Ma duc sa’mi intind paru’ cu placa.
Un singur obiect – placa, două întrebuinţări atât de diferite… E ca în viaţă.
Viaţa placată cu adevăr?
viaţa cu placă. şi prenadez corega.
Vai, Alex, ce intrebare desueta, acum cand toate lucrurile sunt amestecate si nu poti sti exact care si ce e pana nu iti declara asta raspicat.
Dar pentru ca azi ninge si ma simt putin melancolica am deschis cutia cu tub catodic. M-am uitat la filmulete siropoase si m-am amuzat o vreme pe seama imaginii holiwoodiene a barbatului adevarat: cariera de succes, atletic, romantic, dinti perfecti, tot parul in cap chiar si la 70 de ani, indragostit nebuneste de o singura femeie adevarata, gratioasa, sensibila, iertatoare (pentru ca barbatul adevarat intotdeauna face cate o boacana).
adică valentin de la sălcuţa nu-i bărbat adevărat? drept e că avea doar două vaci şi că nici măcar nu le chema pe vreuna sâmbotina. da’ eu ştiam că bărbatul adevărat s-a născut la sat.
Ah, depinde. Daca e sa ne luam dupa filmele americane, valentin ar trebui sa fie cowboy. Sau vacar. Si sa plece la final, lasand femeia adevarata intr-un bordei din mijlocul pustiului.
păi de-aia nu e bine să ne luăm după ele. mai ales că la sălcuţa nu există televizor. bine, există un cămin cultural unde se fac nunţi. în plus, valentin nu pleacă, el mă aşteaptă pe mine, să mă retrag la sălcuţa în plină glorie. 😀
Ai grija, stii ca viata bate filmul. Si am impresia ca John Wayne era in mare voga la caminul cultural.
hmmm, daca tot s-a incins discutia eu as porni in sens invers – ce nu este un barbat adevarat sau o femeie adevarata si intreb si eu in care sens?
fiindca ar fi punctul de vedere 1. genetic – un barbat care nu e adevarat nu are toti cromozomii acasa. sau o femeie neadevarata are cate ceva in plus, este cam ca „tanti” aia alergacioasa, caster semenya sau cum o fi chemand-o.
2. sexual un barbat neadevarat si o femeie neadevarata nu se supun cutumei speciei. cam ca elton john de pilda. sau ca unii care poate nu sunt „pe invers”, insa nu au… cu ce…
3. cultural (+moral) le iau impreuna fiindca toate tin de reprezentarile mediului in care fiecare dintre noi ne nastem si aici sunt diferente enorme – intre un musulman care nu e barbat adevarat fiindca nu are nu stiu cate sotii sau una care tot prin zona aia nu poarta burka si unul care fie bate, fie inseala, fie nu-i politicos, fie nu poate intretine nu stiu in ce fel familia, fie are comportament efeminat, fie este transvestit (+ variantele feminine de la mama denaturata pana la feminista calarind un tractor). si ce faci atunci cu metrosexualii sau cu femeile „de fite”? ce faci cu damele de companie si cu gigolooii? ce faci cu cei care isi vopsesc parul sau cu cei care la un moment dat lasa totul in spate in numele unei noi iubiri?
in fine, cu mici variatii si interpretari cam oricine la un moment dat poate sa nu fie „adevarat”. inseamna asta ca suntem mai toti… falsi?
Definirea prin negatie nu e tocmai logic corecta…
Amanda, deci un bărbat adevărat e cel supus cutumelor, care nu doreşte să supere, să deranjeze şi aşa mai departe?
Eu sper ca nu…
eu aş propune să lărgim umpic sfera de discuţii de care ne este atât de teamă şi să ne întrebăm ce e o femeie şi jumătate. dar un bărbat şi jumătate?
@ defythewind nu intotdeauna. cand vine vorba despre astfel de generalizari, cred ca este mai usor s-o iei in sens invers
@ alex moldovan. in functie de cultura si de context. asa cum am spus, indiferent de abordare, toti putem sa fim la un moment dat neadevarati si invers atata vreme cat un model absolut nu exista.
Ba chiar intotdeauna. Pentru ca definitia ta nu exclude ceapa degerata…sau porcii, sau migdalele amare. 🙂
metaforic vorbind 🙂
Definitia sau porcii?
porcii, of course.
mai întâi trebuie definit ce e acela un porc adevărat. aşa ar fi normal.
Ai dreptate. Ma refeream la „Sus domestica”, binecunoscutul porc domestic. Cica ar exista prin Asia si un „Sus barbatus”.
De fapt, barbat provine din lat. barbatus, adica barbos. Adica am rezolvat misterul barbatului adevarat. 😀
deci bărbatul adevărat a avut şi mister! şi acum nu mai, gata 🙁 how sad!
Probabil de aceea americanii au inceput sa se strige Mr. cand si-au dat ras barbile. Jos misterul, dar macar numele sa-i ramana…
Mister = să descoperi după ani că bărbatu-to e traficant de droguri/arme/femei şi să afli asta de la poliţie, după ce l-au încuiat. Cheerful.
Sure cheered me up. =)))
deci numai bărbatul american a avut mister 🙁 că în română nu prea văd să-i fi rămas numele…
Nu, au preferat barbile. 🙁
hm, eu am mai zis că nu le-au preferat destul 😀
Cum asa? Zi repede ca se coc tot felul de scenarii in mintea mea. 😀
aaa păi acum că ai spus, e mai bine să se coacă. spune-ne şi nouă câteva! 😀
Aaaah, nu-i nevoie sa zic nimic, ca incoltesc si la voi. Stiu ca stii sa te gandesti la prostii.
ar trebui definite prostiile totuşi 😀
Asta-i si mai greu. Mai degraba definim barbatul adevarat. Sau ca-n bancul ala…cu cate benzi vrei autostrada?
femeia adevarata e cea pe care o imita si la care tinde travestitul. e femeia zugravita de Almodóvar, e cea cu hormoni 100% feminini, care n-ar intoarce in veci capul dupa alta femeie. femeia adevarata tre sa faca si copii, sa-si indeplineasca menirea de mama, pe aia de sotie, pe aia de gospodina etc etc.
barbatul adevarat trebuie sa se scarpine constant… undeva (stiti voi unde), sa mearga precum John Wayne, sa aiba cojones (in sensul de curaj in orice situatie), sa bea tarie, sa scuipe pe trotuar :). el invarte femeia adevarata de des’te, ce zic femeia, zeci, sute, fapt cu care se lauda la toate coluturile, ca de-aia e barbat adevarat. el uraste gay-ul, l-as storcosi cu bocancul daca ar putea, miroase a cal daca nu se spala trei zile si bea tutun, vorba lui Moromete, ca sa dea impresia ca e mai dastept. 🙂
Cu cine face femeia adevarata copiii? Ca barbatul adevarat nu pare sa se ridice la standardele ei…
IN VITRO
=))))))))))
hmm, definesti o specie de femei pe care o vad aici in ghetto, cu 5 plozi dupa ea si nema barbat. fiindca barbatul este indeobste fie prins in activitatile descrise de tine, fie ocupat cu finantarea lor fie… cu plata lor.
de pilda azi dimineata, o cladire a unei companii de aici a fost sparta. faza haioasa a fost nu doar ca hotii si-au parcat masina in fata unei alte firme care avea camere de luat vederi, insa s-au chinuit probabil cateva ore un gard de protectie ca sa ajunga la o usa minuscula a unui depozit pe cand usa principala era deschisa. au furat ei ce-au furat pana ce le-o picat si telefonul mobil la locul faptei. iar ca lucrurile sa fie complete si-au amintit de el dimineata cand s-au intors la aceeasi firma ca sa, vezi doamne, depuna un job application 🙂
in fata politiei au declarat ca nu aveau bani de bere…
aceia sunt barbati adevarati, nu? mari, tineri, cu mult curaj si rebeli 🙂
dar nu cumva ii putem numi si bizoni? si atunci ce facem, definim barbatul sau bizonul? 😛
eu cred că femeile adevărate sunt de fapt fete iar bărbaţii adevăraţi sunt de fapt băieţi.
Vai, nu! Tocmai asta e si scopul discutiei, sa deosebim barbatii adevarati de baietei si fetitele de femei adevarate, pentru a alege din prima categorie. Si asa traim cu totii fericiti!
băieţeii şi fetiţele sunt alţii
Am ajuns la problema baieti vs baietei?
Păi nu se spune că în spatele fiecărui bărbat adevărat se ascunde un băieţel speriat?
Eu credeam ca se ascunde o femeie adevarata. 😀
O femeie adevărată nu se ascunde niciodată :))))
Nu, dar tinde sa ascunda faptul ca isi impinge si barbatu de la spate, ca sa fie si el adevarat. 😛
O femeie adevarata nu si-ar lua un barbat marioneta! zic si io. 😛
Nu, dar nu se va jena sa isi etaleze veleitatile de femeie adevarata intr-o relatia. Adica va avea o opinie. Pe care si-o va impune. Si va avea dreptate, pentru ca e o femeie adevarata. 😉
hahaha. ce tare e asta!!!!!!!!!! un baietel speriat :)))))
Sau nu cumva era: în spatele fiecărei femei adevărate se ascunde un băieţel speriat? 😀
se ascunde câte un băieţel, ceva de speriat…
o fi adevărat că în spatele fiecărui băieţel speriat se ascunde o fetiţă cu chibrituri?
E o variantă. Oricum, fetiţa cu chibriturile e mortală :D!
pe mine m-a facut sa plang 🙁
vorbitul despre bărbaţi şi femei ţine oricum de teoria chibritului. 🙂
:))))) fetita cu chibrituri care’o cauta cu lumanarea
si asta-i tare 🙂 🙂 🙂
sigur n-ai baut nimic? 😀
Da, da, da, şi să ne spui şi nouă ce 😀
:)))) cu lumânarea în carul cu fân.
dupa ce am dat un tur prin milioanele de comentarii, vreau sa incept prin a va spune ca NU am cartea si ca imi doresc si eu sa-l citesc pe dl. Cortazar. apoi sa va salut 😀
De-al lugul vietii (hehe, maica) am apreciat diverse calitati ale barbatilor: salbatici, sportivi, romantici, corporatisti etc in functie de stadiul la care ma aflam si eu, probabil.
ce m-am surprins admirand acum vreo 2 saptamani? la supermarket un tip inalt (cam rar pe aici) si frumos (si asta mai rar), imbracat smart-casual, postura impozanta, calm, privire inteligenta. Bon, nimic deosebit pana cand ce vad dupa caruciorul plin de cumparaturi. O fetita mica la vreo 4 ani, carliontata si foarte frumoasa. Dialogul dintre cei doi, maturitatea si gingasia fetitei, si fericirea de pe chipul acelui barbat care nu facea ca un clovn pe langa ea, m-au dat efectiv pe spate.
se pare ca am ajuns la stadiul cu ceasul biologic :)))))))
ar tb sa mentionez ca nu am o deosebita atractie pentru copii, nu ma schimonosesc pe langa ei si exista o calitate pe care am apreciat-o intotdeauna la barbati: postura, calmul si vorbele bine alese.
:))))))) seria asta cu băieţei e foarte simpatică. e foarte util la joaca de-a v-aţi ascuns(elea)
e bine ca te poti piti de ei cateva zile cand te calca pe bataturi 😀
aici miroase a primavara. de dimineata a iesit chiar si soarele :))
Ataraxia, îţi dai seama că un bărbat adevărat ar fi oprit demult seria comentariilor tale defăimătoare la adresa bărbaţilor 😀 !
ce ma bucur sa aud asta de la un barbat. eu ma pregatesc sa ies din lumea fascinanta a ciorbelor si a mancarurilor ce se pregatesc in mai mult de 20 de minute (exclud timpul la cuptor). se cheama Time Management 😀
Eu, de exemplu, nu ard niciodată friptura. Şi am pretenţia că ştiu să fac unul dintre cele mai pufoase piureuri de cartofi din partea asta de ţară!
si de cat timp te tine? asta cu gatitul bine? :))))
Nu de cât timp, ci încotro merge: sunt într-o perfecţionare continuă. Tocmai mă pregătesc să intru şi în fascinanta lume a ciorbelor…
am postat aiurea. firar. raspunsul e putin mai sus 😀
Pentru mine, timpul petrecut gătind e timp câştigat, nu pierdut. Well?
interesant. si ce anume castigi? 😀
Satisfacţie. Good food is just like good sex, especially when you cook it yourself.
eu cred ca un baiat devine barbat, sau incepe sa devina barbat, cand se desprinde de mama. initial am vrut sa spun cand pleaca de acasa, dar nu este suficient. am vazut barbati care nu mai locuiau cu mama dar inca ii legau cordonul ombilical.
si eu am vazut, din nefericire! si ce cordon ombilical, bleahhhh!!!!ii alegea maica-sa hainele, i le cumpara si i le aducea la bucuresti, impreuna cu sufertasul de mancare si probabil scutecele (era student la filosofie!!!!!!!!!! 20 si ceva de ani)
Ei nah, el era preocupat de probleme superioare, nu avea timp pentru astfel de nimicuri… 😀
Ăştia-s cei mai răi, cu filosofia. Ştiu eu.
sa vezi unul din asta la 30 si ceva de ani…
si am observat caculmea astia sunt si cei mai pretentiosi 😀
mda, la 30 si ceva e si mai rau…nu mai are nici o scuza…
I enjoy myself. Nothing can beat that, right?
aici nu am ce spune. pt tine gatitul pare sa fie cum este pentru altii un joc pe calculator sau un meci de fotbal.
dar as vrea sa te vad peste un timp in urmatoarele conditii: sa gatesti doar tu, sa decizi doar tu meniul, sa faci doar tu cumparaturile, felina ta sa nu aibe chef de ceea ce ai gatit tu chiar daca a iesit bun, sa trebuiasca sa renunti la alte lucruri pe care ai vrea/trebui sa le faci pt cumparaturi+gatit. repet, asta pentru o perioada mai lunga de timp.
Poate bărbatul adevărat e legat printr-un cordon ombilical de femeia adevărată. Dar al cui e cordonul?
gata. am gasit prima definitie:
Barbatul este baiatul caruia i s-a uscat cordonul ombilical 😀
@iarina: cred ca dependenta de cel de langa tine poate avea efecte urate pe termen lung: de la banala monotonie, la sufocare, gelozie si imposibilitatea de a o lua de la capat…
in rest, suna foarte romantic 😀
Oi, ce chestii complexe. Foarte complexe, indeed.
Sa fie oare barbatul si femeia, ambii adevarati, acele fiinte incapabile sa se defineasca pe ei insisi?
Must try harder ppl 😀
moama, am deschis si eu acum pagina concursului si am dat peste istoria filozofiei genurilor.. cred ca o femeia adevarata este Ora 25, iar un barbat adevarat este cel care recunoaste acest lucru si inmaneaza premiul celei care a rostit adevarul :p
Tudor Vianu parca spunea ca „omul este un animal care amana”, prin urmare o femeie adevarta este cea care amana sa se gandeasca la cat de adevarata este si un barbat adevarat, de asemenea 😀
:))))) mie mi-e frică să fiu aşa ceva. şi chiar dacă nu mă vedeam inculpată, zic că mai bine premiul să îl câştige cel/cea mai neadevărat(ă).
am avut o revelatie – Moromete este arhetipul barbatului adevarat!
si Victoria Lipan este femeia adevarata!
N-as spune „adevarat”. Poate traditional. Oricum nu corespunde cu standardele zilei de azi. Femeia batuta, codependenta si barbatul flecar. Mai exista, dar nu cred ca ti-ai dori sa fie acestea trasaturile definitorii.
n-as zice ca flecar e cuvantul.
Moromete e un filozof… 🙂
Aici nu te pot contrazice. Am citit cu greu romanul acela si n-am asimilat nimic din mult comentatul sau spirit filozofic. Dar flecareala sigur exista pe acolo.
dar Vitoria n-a fost batuta de nimeni…
de soarta.
Uhm, poate ai uitat introducerea romanului…plina de amintirile despre barbatul ei cel adevarat.
o iubire adevarata iarta totul. si o femeie adevarata nu poate iubi decat cu adevarat. 🙂
Riiiight. Oare de ce o fi asteptat 12 saptamani sa-l caute?
😀 😀 😀
de dragul suspansului?
sau pentru ca “omul este un animal care amana”?
Poate voia sa fie sigura… 😀
O fi fost iarnă, era frig afară şi oricum ar fi fost acoperit de zăpadă deci nu l-ar fi găsit uşor fără proper forensics.
Mi-e prieten bărbatul adevărat, dar mai prieten – adevărul: cînd doarme, acestui bărbat îi ies prin pori vise în care stă ghemuit în alte vise dezadevăratedezahăr. Şi lacrimile lui din somn mi se aşază în colţul ochiului. Asta pentru că eu nu sunt o femeie adevărată.
soarta-i o femeie adevarata.
refuz sa cred ca Vitoria s-ar fi lasat batuta de barbat, naratoru’ i-a pus replici din astea ca sa prinda la publicu’ amator de scene OTV…
Lol
Observ ca mitul androginului e foarte bine cunoscut publicului larg de pe acest blog. Asa ca am sa trec direct la explicarea rezolvarii problemei. O lema, in final, pentru unii, dupa cum am observat, insa o teorema perfect explicabila in urmatoarele randuri:
Dupa crearea androginului, Creatorul (puneti ce nume doriti, in functie de ateismul fiecaruia) a observat ca lucrurile nu merg foarte bine cu aceasta unica fiinta. Tristetea ancestrala care il coplesea, singuratatea in care isi desfasura activitatile sexuale, con amore si con dispreto fiind sigurele viteze pe care le cunostea, l-au determinat pe Creator sa taie organul sexual mai proeminent, mai lung si mai semet si sa-l arunce in aer (in sus, in aer, nu va speriati!) Apoi sa desparta restul fiintei in doua. Iar Creatorul-arbitru a decis asa: fiinta care prinde organul (dupa cum doreste!) se va numi barbat. Intr-adevar, una dintre jumatati a prins respectiva podoaba. Cealata, de atunci, e in permanenta cautare.
Discutia asta a degenerat rau de tot…
vă sugerez să nu vă mai stresaţi cu concursul. ştiu din surse cât se poate de sigure că premiul a fost deja acordat (mai ceva ca la eurovision, ce mai…). a da, şi nu eu sunt fericitul câştigător.
A, ce bine! Poate-mi spui şi mie cui, să nu-mi mai bat capul.
acum, că mă foloseşti pentru a crea scandal pe blog înţeleg şi nu nă deranjează. dar să mă discreditezi în halul ăsta… nu se face
Păi alegerea câştigătorului e foarte stresantă!
Mă ofer să te ajut. Am pupilele măsluite cînd privesc cartea.
te ajut si io:io nu am castigat niciodata nimik in viata:a trebuit sa cumpar ,sa cersesc,sa fur…dar de castigat ioc!sunt ghinionista rau…
pana si pisica am cumparat-o….
eu nu cred ca exista femei adevarate si barbati adevarati. cred chiar ca aceste concepte sunt periculoase pentru ca ne duc automat la esenta.
cred ca exista doar fiinte umane adevarate.
asa este, literelibere, si eu tind sa cred la fel.
cât despre fiinţele inumane adevărate, ce să mai vorbim! 🙂
E proverbial/adverbial: fiinţe inuman (de)
adevărate.
Of, am lipsit in weekend si cred ca iar am pierdut firul concursului. Am vazut ca zarurile au fost aruncate insa ma intreb daca imi cresc sansele pe lista de rezerve la premiu daca spun ca am fost sa-mi vizitez pisica exilata in provincie? Eu nu am cumparat-o, am gasit-o pe strada acum multi multi ani…
… şi ai exilat-o în provincie.
Deşi dacă aş fi pisică nu mi-aş dori să trăiesc în Capitală cu nimic mai mult decât nu-mi doresc nici ca om. Deci până la urmă cred că i-ai făcut un bine pisicii.
Matza are o curte imensa la tara, trei generatii de urmasi si o viata extrem de fericita (nu ca asta m-ar ajuta sa castig cartea de la Alex..)
Eu am fost exilata in „capitala” insa stau foarte aproape de iesirea din oras, o data pe saptamana merg sa lucrez la 120 km distanta si nu petrec nici un weekend pe aici.
(Acesta este manifestul meu impotriva unui oras cu care nu ma identific si care nu va fi niciodata „acasa”)
M-a inspirat darkclauds. Cred că bărbatului adevărat şi femeii adevărate le-ar trebui un exil numai al lor. Să-i trimitem, aşadar, acolo.
Cred că lumea e plină, din păcate, de bărbaţi adevăraţi şi femei adevărate, adică acele fiinţe capabile să se definească şi să se comporte ca atare. Eu, unul, prefer să am de-a face cu oameni. Două au fost răspunsurile care s-au apropiat cel mai mult, adică pe jumătate :D, de spiritul întrebării. Prin urmare, litere libere primeşte Idolul cicladelor (pentru partea cu „aceste concepte sunt periculoase”), iar zvârluga un premiu de consolare – Thomas de Quincey, Opiniile unui opioman englez.
Menţiune specială pentru Gabi Giura, care a pus punctul pe i pe Facebook: „un bărbat adevărat este cel ce ţine telecomanda lângă el. O femeie adevărată este cea care mai bine face o tocăniţă bună decât să-şi piardă timpul cu cititul (unei cărţi, fireşte)”.
De ce zici din pacate?
PS. Felicitari castigatorilor!
Din păcate, pentru că mi-e imposibil să-i evit. Sunt cam peste tot.
Pe mine ma deruteaza complet perceptia voastra asupra barbatului adevarat/ femeii adevarate. Din cate s-au spus aici, as putea trai doar cu unul neadevarat…sau fals, sau nebarbat. Toti ati venit cu imaginea aceea casnica invechita, subliniind doar aspectele care il brutalizeaza si il indeparteaza de ideea de masculinitate. Ma deprimati, zau.
Pe mine tocmai ideea de masculinitate (sau de feminitate) mă disperă ;).
Noah, nu zi acuma ca te incadrezi in categoria androginilor (sau asexuati, poate chiar asexuali)? De ce te deranjeaza termenii?
Nu mă deranjează termenii aceştia, ci ideile din spatele lor şi, de multe ori, persoanele care li se conformează. Eu nu mă privesc ca bărbat, ci ca om. Mi se pare o teorie destul de simplu de priceput.
Nu înţeleg ce legătură are sexul – sau lipsa lui 😉 – în povestea asta: vorbim despre nişte constructe sociale, despre nişte imagini.
Pai tu ai facut discriminarea in momentul in care ai adresat intrebarea. De ce nu ai zis simplu, oameni adevarati?
Păi ar fi fost cam simplu, nu crezi ;)? Aşa am aflat mult mai multe decât dacă aş fi dus frumos lumea de mânuţă direct la ţintă, ceea ce nu stă deloc în intenţia mea.
Ma gandeam ca asta vei spune. Intr-adevar, a fost mai amuzant, dar lucrurile au luat-o razna in asemenea hal, incat mi-a pierit orice chef sa imi exprim parerea. M-am rezumat la incercarea de a deslusesi ce li s-a nazarit celorlalti.
Si daca ai intrebat de barbat/femeie, desigur te asteptai si la aparitia comentariilor pe marginea notiunilor de masculinitate/feminitate. Pana la urma o definitie corecta contine genul proxim (in cazul acesta oamenii adevarati) si diferentele specifice (iar aici lista a fost destul de lunga, s-a vazut).
M-ai facut curioasa care sunt ideile referitoare la masculinitate/feminitate care te deranjeaza.
*deslusi
Dar daca imi mai scapa degetele pe tastatura, intelegi tu.
vorbea cu Noah nu cu tine 😀
Felicitari, felicitari, celor 2 dne/dre castigatoare! Pardon, celor doua finite umane castigatoare, ca doar nu ‘apuc sa felicit conceptele.
in pacate, eu una nu va cred.
Si cand va ganditi la o fiinta umana adevarata, va vine’n minte un barbat sau o femeie? Ca doar nu va vine’n minte un inger. Pisica se vede bine ca iese din discutie.
😀 😀
fiinte*
Îmi vine în minte persoana la care vreau să mă gândesc. N-am spus că nu există bărbaţi şi femei, ci că „bărbat adevărat” şi „femeie adevărată” sunt nişte constructe sociale şi culturale.
Aaaa. Adica la fel ca „femeie frumoasa/buna” si „barbat frumos/bun” ? Conceptele astea ma fac sa recurg la contraceptive, zau asa :))
În măsura în care standardele de frumuseţe şi bunătate diferă de la o epocă de alta, da. Pentru partea a doua, ar trebui să recurgi la nişte contraceptive conceptuale, desigur :D.
e vorba de Omul frumos, ce nu înţelegi? 😀
:)))) Mulţumesc, acum înţeleg.
eu vorbeam cu holicica, ea se chinuia cu frumoşii, da’ mi se ordonează comentariile mai original aşam. 🙂
holicic, felicitări, oricum! important e să participi, vorba lu’ sandra bullock 😀
:)) :)) chiar la el ma gandeam. da’ credca’i o scapare si’acolo… (cel putin prin) prin provincii, om e barbatu’. propun schimbarea sintagmei in „fiinta umana frumoasa”.
sandra bullock era? intotdeauna o confund cu hugh grant 😀
chiar, alex, o zmeura, ceva, nu ne dai si noo? macar cand mai dam cu contraceptu’n dreptu’ 😀
Hihihi, crezi că ar trebui? Ai văzut ceva interpretări slăbuţe în ultima vreme?
oricum bullock e un nume foarte gingaş. mă inspiră! propun schimbarea sintagmei în „fiinţă inumană gingaşă”, pentru că şi omul e o noţiune limitativă & discriminatoare. (ia să vă fi născut buloci ori hiughi!)
bine, aş accepta şi Neomul frumos 😀
hmmm…odata ziceai k nu este premiu de consolare,k sunt destule in viata…are dreptate cristi c….aici chiar totul este masluit..oricum felicitari castigatorilor!!!
Uite că acum a fost :). Şi poate va mai fi.
mah,e mijto coperta…e ultima pisica bagaboanta,nu?ai obs ca sunt mai putin k ciinii?o fi descoperit contraceptzia,k sx la mine in spatele blocului fuck pe rupte..hehe
am zis ca e mijto coperta?.
bun,la chestiune acum:barbat adevarat sau femeie adevarata,aici http://anaperide.wordpress.com/2010/02/14/xxix-androginul/
(e voie sa pun link??)
Pingback: XXIX – androginul « Vrăji's Fantastic World
după acest trackback spectaculos, nu mai putem spune decât că în spatele fiecărei fiinţe umane, se află o fiinţă inumană 😀
:)))))))
hiii, ai editat spatele fiinţei inumane care stătea în spatele fiinţei umane? 😀 acu’ au apărut nişte puncte să ştii. negre!
I did, I did :D. Şi într-un moment de răgaz o să scot probabil şi punctele negre 😀
tre’ să existe nişte şerveţele şi pentru aşa ceva! 😀
adevăru e k e mai mijto fără puncte negre.mai ales dacă participi la concursuri de miss..
da’ cu bile negre, pardon de expresie?
defythewind, ce mă deranjează sunt tiparele preconcepute de masculinitate şi feminitate în care suntem vârâţi sau ne vârâm singuri. Atâta tot :).
You’re beating around the bush. Da asa-s baietii, se umfla in pene si sugereaza subiecte incitante, iar cand vrei sa porti o discutie serioasa si la obiect devin rusinosi si vagi…
Da, aşa-s băieţii 😉
Bine, sa zicem ca nu adopti ideile altora. Ce alegi in schimb? Dar mai ales, cum? Si de ce ar fi sistemul tau mai bun decat al altora?
Si sa nu spui ca n-ai nici o opinie clara. Diferentele intre sexe exista. Desi am depasit perioada femeii la cratita si barbatului la serviciu, si am inteles ca suntem cu totii la fel de predispusi la infidelitate, distrugerea unor mituri nefondate nu sterge complet purul adevar – am fi ipocriti sa spunem ca nu avem niste trasaturi anatomice si psihologice care ne diferentiaza.
Repet ce-am zis deja mai sus: „N-am spus că nu există bărbaţi şi femei, ci că “bărbat adevărat” şi “femeie adevărată” sunt nişte constructe sociale şi culturale.” La care eu aleg să nu ader.
Bine înţeles că suntem diferiţi. Dar nu vreau să fiu asociat cu toţi ceilalţi bărbaţi din lume pe baza unor trăsături anatomice – fie ele psihice sau fizice – care mi se par irelevante.
Şi n-am spus nicăieri că „sistemul” meu e mai bun. Nu caut prozeliţi; pur şi simplu asta e părerea mea.
Damn, u’re boring. Am inteles ca e parerea ta, pur subiectiva, aplicabila doar la scara restransa, nu e nevoie sa repeti. Poate iti vine greu sa crezi, dar chiar ma interesa cum privesti problema in detaliu pentru ca mi s-a parut ca te contrazici undeva in afirmatii.
Nu stiu de unde ti-a venit ideea ca ai putea fi asociat cu toti ceilalti barbati din lume si pentru alte motive decat cele strict anatomice. 😛
Oricum, mi-am cam pierdut interesul. Ttyl!
ok
Parcă nu era vorba despre vreo discuţie serioasă aici, sau?
Imi incercasem si eu norocul in afara concursului. Am asteptat frumos sa se termine circul, trebuie sa apreciezi asta. 😀
deci n-am castigat nici eu, nici holicica, nici moromete, nici Vitoria Lipan… nici „Avatar”…
am zis ca iau o pauza, dar m-am razgandit.
femeie adevarata e Kathryn Bigelow, iar barbat adevarat e fiintul ala care dezamorsa bombe pe banda rulanta!
felicitari fiintelor adevarate care au castigat de data asta.
de data viitoare ma enervez 😀
felicitari! 🙂
O felicit şi eu pe literelibere.
Mulţumesc mult participanţilor, pentru felicitările adresate. Lui Alex, librăriei Book Corner şi pisicii de Cheshire, pentru darul care mă face s-o concurez la zâmbet.
Recunosc, e o consolare fermecătoare şi surprinzătoare, nici n-aş fi avut cum să mă mai supăr. :)))
Îmi pare rău că nu pot trece să-mi iau iau premiul chiar din librărie, pentru că nu-s din localitate.
Se poate să mi-l trimiteţi şi mie acasă, cu autograful pisicii de Cheshire? 🙂
Hmmm, văd că ninge şi am primit o carte. Am impresia că a venit iar Crăciunul. 🙂
O să primeşti cartea acasă, of course. Premiul de consolare e din partea mea, aşa că dacă treceai pe la librărie trebuia să vin şi eu, cu cartea 😀
duuuamne ce mi-a mai plăcut acest concurs. aş mai vrea unul despre dan puric, altul despre democraţie, încă unul despre români, apoi unul despre moralitatea artei, iar apoi unul despre încotro ne îndreptăm. 😀
Despre Dan Puric ŞI despre români :D?
😀 drept e. Dan Puric cu orice. cum ar fi cu cartofi prăjiţi…
@ ora25: da, da, ar fi foarte tare. Ma intreb insa de ce sa fie mai multe concursuri cand tematicile propuse de tine ar fi perfecte pentru un singur concurs. As propune si Evul Mediu caci se pare ca e la moda 😀
Ppl, sincer sa fiu, acesta a fost cel mai fun concurs de pana acum.
Păi cred şi eu! N-a trebuit să explici de câteva ori diferenţa dintre nature şi nurture – şi să nu fi înţeles 🙂
deci s-a înţeles că diferenţa dintre nurture and nature este ca dintre alma mater şi palma mater? ei, ce mă bucur! (simt un miros de prunc curat 😀 )
Dacă e de prunc curat, e mirosul de LAPTE :))))!
de-asta mi-era şi mie frică! poate totuşi e cafegiu!
păi mai multe! ca să ne perfecţionăm! dar un concurs medieval ar fi minunat. cu cartofi prăjiţi pe rug şi cu vrăjitoare comestibile. 🙂
Vrajitoare pe baţ.
😀 vrăjitoare picante
Vrajitoare adevarate!
păi asta mă face să mă gândesc ce frumos ar fi un concurs de minciuni
True lies :D!
aham. gogoşi şi minciunele! scuze, eu sunt la ora de foame, sper că nu bate la ochi 😀
Atunci mulţumesc mult mult. Deci o să fie cu autograf, clar.
Ceea ce ar fi fost foarte plăcut, cred. :))
@defythewind
sa stii k ai dreptate,mi-a placut ce ai zis…:))
alex, in graba in care am comentat, s-a strecurat o greseala. pls modifica in comentariul meu : „cred chiar ca aceste concepte sunt periculoase pentru ca ne DUC automat la esenta. multumesc si scuze 🙂
eu nu înţeleg pericolul esenţei. e rea? a păţit-o careva?
Pericolul esentei este ca e automata 😀
pericolul esentei e ca unii au alergie la ea. cine’o fi pus atata vanilie, ca ma mananca pielea de mor!
Esenţa de rom e cea mai adevărată.
mai adevărată ca cea de rrom adevărat?
Oh, da. Esenţa de rom e quintesenţa. Numa’ Mircea Ionescu-Quintus e de vină.
Inclusiv la chestia cu vina lu’ Vania, pe care’o şi întrece. (Bine, ar mai putea’o întrece doar evreii şi bicicliştii. şi KFC vrăjitoarele).
şi manole, nu? nici măcar manole pavel dan şi rome ochelaru?
:))))) Unda veselă, doamnelor, unda veselă domniloooooor!
🙂 ce se mai râdeau toate bucătăriile.
io zic c’am depasit masura.
am plecat dupa pipeta.
:)) Excelent – nici nu ştiu dacă s-o pun pe shuffle sau pe repeat
haaa, asa deci! pai vad ca de ieri, de cand mi’am pus’o la status, a facut audienta record (ieri avea 213 views, azi 539) . hai sa crestem cotele!
la chestia cu vanilia numai Vania e de vină 😀
😀 Ha, vezi ca acusi te scoate din 4 blogroll-uri adevarate!
Te bagă şi te scoate 😀
adevărul e că n-ar fi prima oară! 😀
cred că îi va fi mai greu ca niciodată 😀 . nu de alta, dar mai întâi ar trebui să mă bage în ele! un adevărat chin!
si mai zic ca vania nu’i barbat adevarat. te priveste pe furis, de la distanta 😉
Pingback: 2010 in review « alex moldovan