O poezie este limbaj maxim.

„Poezia, preluând cuvântul în sensul său complet, nu este nici un fenomen întâmplător, nici marginal al limbii. O poezie concentrează, desfăşoară, fără pic de consideraţie pentru rutină sau aspect convenţional, acele energii de tăinuire şi de inventare care constituie esenţa limbajului uman. O poezie este limbaj maxim.”

(G. Steiner, După Babel)

5 comentarii la „O poezie este limbaj maxim.

  1. Radu Vancu

    …iar Coşeriu: „poezia este limbaj absolut”.
    E tare reconfortant să vezi că există critici mai maximalişti & absolutişti decât poeţii! 🙂

    Răspunde
  2. beausergent

    dacă nu greşesc (prea mult), într-o povestire de-a lui borges, un înţelept îi şopteşte împăratului cuvântul (maximal) care cuprinde tot adevărul şi toată înţelepciunea lumii. borges îşi însoţeşte, pe parcursul lecturii, cititorul naiv şi frustrat, cu un zâmbet pişicher şi sapienţial: ” 🙂 mori să-l ştii şi tu! :)”

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.