Opere I. Poezii de Gellu Naum, ediţie îngrijită şi prefaţată de Simona Popescu, reuneşte, în ordine cronologică, toate cărţile de poezie suprarealistă ale autorului, de la debutul cu Drumeţul incendiar (1936) până la postuma Calea Şearpelui (2002). Nu sunt reluate volumele din anii ’50, cuprinzând literatură pentru copii sau texte conjuncturale: Aşa-i Sanda (1956), Cel mai mare Gulliver (1958), Cartea cu Apolodor (1959), Poem despre tinereţea noastră (1960), Soarele calm (1961), A doua carte cu Apolodor (1964).
„Poate ca faţa şi suprafaţa (binomul din titlul volumului din 1994) ar putea fi o bună metaforă textuală pentru ceea ce a scris, o viaţă întreagă, Gellu Naum. Cuvântul suprafaţă nu are legatură nici cu suprarealitatea, nici cu obişnuita semnificaţie de dicţionar. Sensul trebuie cautat în altă parte: ca în cazul gemelor, «suprafaţa» volumelor lui Gellu Naum este suma «feţelor» poeziilor lui, care creează împreună o structură cristalină cu «adâncime» şi strălucire, cu mare putere de refractare/reflectare.” (Simona Popescu)
„În cazul lui Gellu Naum, foarte mult m-a impresionat şi persoana, pur şi simplu mi-a fost drag din prima clipă omul acela. Şi am văzut în ce măsură această persoană este şi text, şi persoană, deci n-am mai putut să diferenţiez. Îl admir pâna în ziua de astăzi şi, pentru mine, este cea mai bună literatură romană pe care eu o ştiu în ultimii cincizeci de ani.” (Herta Müller)