Arhive categorie: Gărâna Jazz Festival

Crimson ProjeKCt la Gărâna Jazz Festival 2014

The Crimson ProjeKCt (Adrian Belew, Tony Levin, Pat Mastelotto, Markus Reuter, Tobias Ralph, Julie Slick) is a King Crimson offshoot featuring 3 current members of that historic band, primarily focusing on repertoire from early 1980s through to the mid-90s. The band has a “double trio” line-up, as made popular by Crimson between 1994 – 1997.

History and background

Adrian Belew and Tony Levin joined King Crimson in 1981, giving birth to the 4th incarnation of the band, (alongside Robert Fripp and Bill Bruford). Pat Mastelotto joined in 1994, which started the double-trio phase that also included Trey Gunn. They last played together as King Crimson on a “retrospective” US tour in 2008, but haven’t played in Europe since 2003. Robert Fripp has subsequently announced that he’s retired from being a touring musician, (“I couldn’t concentrate on music, … So I made the choice to give up my career as a musician in the frontline to deal with the business.”, Financial Times, August 3, 2012)

Belew, Levin and Mastelotto still have a large influence on popular culture due in part to their critically acclaimed work with some of the world’s most influential artists, such as Frank Zappa, Pink Floyd, David Bowie, Peter Gabriel, David Sylvian, Talking Heads, XTC, Paul Simon, John Lennon, and NIN, etc.

crimson

 

In 2009 Tony and Pat formed the trio “Stick Men” which also features Markus Reuter on touch guitar. Markus is an accomplished composer who learned the Crimson repertoire first-hand from Robert Fripp during his stint in Guitar Craft between 1991 and 1998. In The Crimson ProjeKCt Markus covers Robert’s parts, incl. the soundscaping elements that have been incorporated since 1994. Stick Men have released 4 studio albums to date and tour the world regularly.

In 2006, Adrian Belew formed what was to become a long-term live project known as “The Adrian Belew Power Trio”. The lineup now features former Paul Green School of Rock student Julie Slick on bass and drummer Tobias Ralph (Lauryn Hill, Tricky, Joe Bowie’s Defunkt, Screaming Headless Torsos, Nena). The trio routinely tours the world, and has released several albums together including the acclaimed “E”.

Gărâna Jazz Fest 2013 | Ziua a doua

Uneori am impresia, ascultând un album, că există piese create anume doar pentru a le anunţa sau a le pregăti pe altele, pentru a le oferi atmosferă sau contrast. Și asta e valabil şi în cazul unor întregi concerte de festival: e nevoie de o zonă muzicală de tampon care să amortizeze șocul întâlnirilor dintre fenomene muzicale prea intense. Poate că, nevoiți fiind să ascultăm în mod exclusiv o succesiune de coloși muzicali, am fi doborâți pe capete de sindromul Stendhal, cu efecte nu tocmai plăcute pentru simțul estetic al celorlalți.

Garana 2013 (008)

Irina Popa & The Sinners au deschis seara de vineri cu o colecție de standarde și piese care apar pe discul de debut al artistei. După ce a câștigat acum câțiva ani Festivalul de la Mamaia, Irina Popa s-a înfățișat pe scena de la Gărâna cu o ținută scenică și o mimică oarecum exuberante, dar cu o voce foarte bună pe care o controlează excelent, lăsându-mi impresia că nu de un profesor de canto are ea nevoie, ci mai degrabă de unul de stil. Fără a ieși din tipare, a fost un moment reușit care lasă deschisă calea spre eventuale viitoare surprize plăcute. Ca să fie clar: multă lume a crezut că Irina Popa l-a avut ca basist în trupa de acompaniament pe Mugurel Vrabete din trupa Holograf. Lucrurile stau însă cu totul altfel: la bas a cântat Mugurel Vrabete de la Basorelief. Ceea ce e cu totul altceva.

Garana 2013 Irina Popa 2

Arild Andersen Trio (Arild Andersen – contrabas, Tommy Smith – saxofon, Paolo Vinaccia – tobe). E foarte dificil să vorbești despre maeștri, când totul pare să fi fost spus deja. Uriașul (la propriu dar, mai ales, la figurat) Vinaccia e o prezență dominantă, care simte intens fiecare atingere a plasticului tobelor, dar mai ales a cinelelor, implicat total, demiurgic, asupra setului – inevitabil firav – de tobe pe care cântă. Mi-am îndemnat prietenii să-l urmărească o vreme, dacă pot, doar pe el: e un spectacol în sine, care te lasă să întrevezi complexitatea artei cântatului la tobe. O prestație impecabilă, desigur, și extrem de echilibrată, cu piese deopotrivă cantabile și sumbre, după tipicul nordic. La piesa a treia am început să întrevăd pădurea norvegiană, iar fiordul, ei bine, nici fiordul nu s-a lăsat așteptat prea mult.

Garana 2013 Vinaccia

 

 

Luiza Zan mi se pare una dintre vocile de top trei din România – dacă nu chiar de top doi sau chiar top unu. Cu o prezență scenică extrem de puternică, ca de obicei, a avut un program scurt, dar percutant, bazat exclusiv pe standarde, lipsit, din păcate, de bis din pricina orei înaintate și a nerăbdării următorului interpret.

Îmi dau seama ce frustrant e când preferații tăi nu respectă întocmai playlist-ul pe care l-ai întocmit pe drum, în cap, pentru ei și, în plus, vin și însoțiți de alți muzicieni decât poftești tu, adorator naiv și neinformat. Totuși, când ai la îndemână mărețul Internet și atotcuprinzătorul YouTube, mi se pare puțin deplasat să te simți trădat în așteptări. Trupa cu care John Surman s-a însoțit, formată din norvegienii Erlend Slettevold – pian, Terje Gewelt – bas, Tom Olstad – tobe, și-a făcut treaba excelent și cred că orice muzician de jazz s-ar simți onorat să cânte alături de ei. În orice caz, din câte am înțeles, distinsul supus al reginei a așteptat cu atâta pasiune întâlnirea cu noi, minunatul public românesc, încât de-abia a mai comunicat cu cineva înainte de începerea concertului. Pentru că a început cu o piesă de pe Brewster’s Rooster, Kickback, dacă memoria nu mă înșală, recitalul lui John Surman mi-ar fi plăcut chiar și dacă nu mi-ar fi plăcut. Dar mi-a plăcut enorm și de aceea îl introduc în topul ediției din acest an.

Gărâna Jazz Fest 2013. Ziua întâi.

Multă vreme am fost invidios pe acele personaje legendare numite, cu mai bine sau mai prost ascunsă pizmă, „enciclopedii muzicale ambulante”. Spre rușinea mea, sunt de multe ori incapabil să-mi aduc aminte nume de piese / albume / interpreți dintre cei mai dragi mie – asta nu tocmai rar și, desigur, mai ales în situațiile în care încerc și eu, mânat de orgoliu, să epatez. Mi-am dat însă seama că nu faci decât să te umpli de ridicol susținând că ești ceva ce nu ești. Așa că am început să recunosc deschis când nu știu una sau alta și chiar să mă recomand, la rândul meu, drept o enciclopedie ambulantă – dar nu de cunoștințe, ci de emoții muzicale. Ceea ce, zic eu, nu-i rău deloc. Sursa principală, Gărâna Jazz Fest.

Garana 2013 (006)

Seara de joi a început cu o scurtă ploaie și cu Bill Frisell: The Big Sur Sextet (Jenny Scheinman – vioară, Carrie Rodriquez – vioară, Eyvind Kang – violă, Hank Roberts – violoncel şi Rudy Royston – tobe). Ei bine, e simplu: când n-ai așteptări, nu poți fi dezamăgit. Cum n-am fost niciodată un mare fan Frissell, am privit totul de la o comfortabilă distanță, în speranța că epifania muzicală se va produce, totuși, așa cum s-a mai întâmplat, acolo unde mă așteptam mai puțin. Ceea ce nu s-a întâmplat. Proiectul cu care a venit mi se pare, înainte de orice, plicticos și oarecum pretențios. Asta în condițiile în care posed o vagă părere despre forma muzicală repetitivă, fie că aparține genului cult sau jazz-ului, chiar gustând-o în alte, mai rafinate, expresii. Omul Frisell, din câte am văzut, părea jovial, bine dispus, o prezență tonică mai mereu cu zâmbetul pe buze. Așadar, am folosit ca pe un excelent fundal sonor, destinat întâlnirilor și discuțiilor cu prieteni vechi și noi, recitalul de aproape două ore al lui Frisell și al companionilor săi – și, da, timpul zboară când te simți bine!

Garana 2013 (037)

Charles Lloyd, Eric Harland și Zakir Hussein. Dacă într-o ediție anterioară l-am putut vedea pe Lloyd alături de pianistul Jason Moran, de data aceasta am avut de-a face cu o „repunere în scenă” a albumului live Sangam produs de ECM în 2006. La șaptezeci și cinci de ani împliniți anul acesta, Lloyd a dobândit acea calitate care, dacă e să facem o paralelă cu literatura și să-l cităm ostentativ pe Borges, urmează vanității barocului și aduce „nu doar simplitatea, care nu înseamnă nimic, ci și modesta și misterioasa complexitate”. Un tip de recital și de muzică în afara timpului, cu dueluri de un rafinament nu doar elegant muzical, dar și inspirat – inspirator. E imposibil a nega bagajul muzical (sunt convins că citatele din A Love Supreme strecurate discret, pentru a face parcă cu ochiul ascultătorilor avizați, i-au uns la suflet pe mulți dintre cei prezenți) și a ignora filtrul cultural – introdus la nivelul formei – prin care e trecută materia primă, sunetul. Dar, în cele din urmă, ceea ce rămâne sunt pur și simplu trei oameni care se întâlnesc și comunică, așa cum s-a întâmplat dintotdeauna, prin intermediul unor instrumente vechi de când lumea, de percuție și de suflat, la care adăugăm și vocea umană care cântă sau rostește ritualic, impresionând nu atât prin semnificație, cât prin ritm. Și asta e extraordinar.

Garana 2013 (049)

Ritmurile ansamblului de percuție Prezent, coordonat de către Mario Florescu, ne-au însoțit pe drumul de costișă ce duce la pensiunea unde eram cazați, iar de pe terasa casei, de unde avem o perspectivă superbă asupra scenei festivalului, am urmărit parțial și proiectul pianistului Peter Sarosi, care a încheiat cât se poate de inspirat seara cântând alături de Joo Sebastyen – bas, Laurențiu Zmău – tobe și Gilberto Ortega Torres – percuție.

 – va urma –

Gărâna Jazz Festival 2013 | Ediția a XVII-a | 11-14 iulie

Cea de-a șaptesprezecea ediție a Festivalului de jazz de la Gărâna va avea loc în perioada 11-14 iulie 2013 / July 11th-14th 2013

Poiana Lupului, Gărâna – Wolfsberg / Wolf’s Meadow, Garana – Wolfsberg

Joi / Thursday, July 11th

PREZENT (România) Mario Florescu – tobe, Alex Florescu – percuție, Bogdan Nica – percutie, AdminBocsa – percuție, Claudiu Buna – conga, Andrei Voica – marimba, vibrafon, Alex Unc – percuție, Bojcsuk Vasile – percuție, Radu Rotaru – keyboards
BILL FRISELL – THE BIG SUR SEXTET (SUA) Bill Frisell –ghitară, Jenny Scheinman – vioară, Carrie Rodriques – vioară, Eyvind Kang – vioară, Hank Roberts – violoncel, Rudy Roystone – tobe
CHARLES LLOYD – SANGAM  (SUA, India) Charles Lloyd – saxofon alto și tenor, flaut alto și tenor, taragot, pian, percuție, Zakir Hussain – tabla, voce, percuție, Eric Harland – tobe, percuție, pian
PETER SAROSI – AZARA (Romania, Cuba) Peter Sarosi – pian, claviaturi electronice, Joo Sebastyen – bas, Laurentiu Zmau – tobe, Gilberto Ortega Torres – percuție

Vineri / Friday, July 12th

IRINA POPA & THE SINNERS (România) Irina Popa – voce, Cornel Cristei – claviaturi electronice, Iulian Vrabete – bas, Relu Bitulescu – tobe
ARILD ANDERSEN TRIO (Norvegia, UK)  Arild Andersen – contrabass, Tommy Smith – saxofon, Paolo Vinaccia – tobe
LUIZA ZAN PROJECT (România, USA, Ungaria) Luiza Zan – voce, Rick Conditt – saxofoane, Gyarfas Istvan – ghitară, Berkes Balazs – contrabas
JOHN SURMAN – WALHALA (UK, Norvegia) John Surman – saxofoane, Erlend Slettevold – pian, Terje Gewelt – bas, Tom Olstad – tobe

Sâmbătă / Saturday, July 13th

PETER WERTHEIMER QUARTET (Israel) Peter Wertheimer – saxofoane, Nachum Pereferkovich – pian, Guy BenBarak – tobe, Edmond Gilmore – bas
PAWEŁ KACZMARCZYK AUDIOFEELING BAND (Polonia) Pawel Kaczmarczyk – pian, Grzech Piotrowski – saxofoane, Maciej Adamczak – contrabass, Dawid Fortuna – tobe
DAINIUS PULASKAS GROUP (Lituania) Dainius Pulauskas – pian, sythesizers, Valerijus Ramoska – trompetă, flugelhorn, Rimantas Brazaitis – saxofon tenor, Alexander Raichenok – saxofon alto, Domas Aleksa – bas, Linas Buda – tobe
IN THE COUNTRY (Norvegia) Morten Qvenild – pian, Roger Arntzen – contrabas, Pal Hausken – tobe

BUGGE WESSELTOFT (Norvegia) solo piano

Duminică / Sunday, July 14th

JazzyBIT (România) Teodor Pop – pian, orgă Hammond, sintetizator; Mihai Moldoveanu – chitară bas; Szabó Csongor-Zsolt – tobe, percuție
Bugge Wesseltoft & Joe Claussell & Ilhan Ersahin : „The Electric Trio” (Norvegia)
MAGNUS OSTROM (Suedia) MagnusÖström – tobe, percuție, voce, Thobias Gabrielson – bas, bas synthesizer, Andreas Hourdakis – ghitară acustică și electrică, banjo, Daniel Karlsson – pian, keyboards
Nicolas Simion – The Crazy World feat. Eugen Gondi & Sorin Romanescu

Prezintă / Host: FLORIAN LUNGU

garana-2013.jpg

Parteneri / Partners

Ministerul Culturii, Consiliul Judetean Caras-Severin, Primaria Resita, Consiliul Judetean Timis, Institutul Polonez

Sponsori / Sponsors

Continental, Heineken, Monte Banato, Famaciile Catena, Administratia Castelului Bran, Rubin Meyer Doru & Trandafir, Bioclinica, Fresenius Kabi, Egeria, Simbol Print, Kathrein, ING, CM Metal Trading, Greenlex, Clubul German de Afaceri, Werzalit

Parteneri Media / Media Partners

TVR 2, TVR Timisoara, SRR, Radio Timisoara, Radio Resita, Radio Guerrilla, Adevarul, Evenimentul Zilei, Hotnews, Dilema, Observator Cultural, Dor de Duca, Bicicleta Galbenă, HotNews, WebPR

Preț bilet / Ticket / day 70 lei / zi
Abonament 4 zile / 4 days pass: 250 lei
Abonament 3 zile / 3 days pass: 200 lei (Vineri-Duminică / Friday-Sunday)

Cererile pentru acreditările de presă se acceptă până pe data de 1 iulie 2013 pe adresa cristina.giura@gmail.com

Cererea va conține: numele complet, numele companiei/publicației, un link sau scan cu un exemplu de articole scrise despre Gărâna Jazz Festival despre edițiile anterioare. Răspunsurile la cererile de acreditare vor fi date pe data de 5 iulie.

Pawel Kaczmarczyk la Gărâna Jazz Fest 2013

Cea de-a șaptesprezecea ediție a Festivalului de jazz de la Gărâna va avea loc în perioada 11-14 iulie, 2013. Sâmbătă, 13 iulie, PAWEŁ KACZMARCZYK AUDIOFEELING BAND @ Garana Jazz Fest

Paweł Kaczmarczyk – piano, Grzech Piotrowski – saxophones, Maciej Adamczak – double bass, Dawid Fortuna – drums

Charles Lloyd și Zakir Hussain la Gărâna Jazz Fest 2013

Pe 11 iulie, fabulosul Charles Lloyd va reveni în Poiana Lupului însoțit, de data aceasta, de nu mai puțin spectaculosul Zakir Hussain. De văzut și de revăzut oricând. Numărăm zilele.

Și o fotografie de la precedenta vizită:

Lloyd

Arild Andersen | Paolo Vinaccia | Tommy Smith la Gărâna Jazz Fest 2013

Cea de-a șaptesprezecea ediție a Festivalului de jazz de la Gărâna va avea loc în perioada 11-14 iulie, 2013. Vineri, 12 iulie, trioul Arild Andersen, Paolo Vinaccia și Tommy Smith. Cei care i-au văzut la Timișora, în 2007, pot confirma: a fost una dintre cele mai puternice experiențe muzicale la care am asistat.

Arve Henriksen la Gărâna Jazz Fest 2013

Cea de-a șaptesprezecea ediție a Festivalului de jazz de la Gărâna va avea loc în perioada 11-14 iulie, 2013. Cu cea mai mare plăcere anunțăm că joi, pe data de 11, în Poiana lupului va cânta trompetistul norvegian Arve Henriksen. Mai bine de-atât… Arve!

Mike Stern & Victor Wooten la Gărâna Jazz Fest 2013

Cea de-a șaptesprezecea ediție a Festivalului de jazz de la Gărâna va avea loc în perioada 11-14 iulie, 2013. Cei mai recenți invitați confirmați sunt Mike Stern și Victor Wooten. Aplauze!

Later edit: Din păcate, concertul celor doi a fost anulat. Maybe next time!

Bill Frisell la Gărâna Jazz Fest 2013

Cea de-a șaptesprezecea ediție a Festivalului de jazz de la Gărâna va avea loc în perioada 11-14 iulie, 2013. Primul invitat confirmat și anunțat este Bill Frisell, care va cânta joi, 11 iulie.

Bill Frisell’s Big Sur Sextet featuring Hank Roberts, Jenny Scheinman, Carrie Rodriguez, Eyvind Kang și Rudy Royston.

Gărâna Jazz Fest 2012 | Ziua a patra

Am întors pe față și pe dos cu prieteni și amici ceea ce se întâmplă la Gărâna. Nu am încredere în cei cărora le place totul, indistinct, fie că vorbim din punct de vedere organizatoric, fie muzical, căci asta îmi evocă nepricepere și superficialitate, dar sunt profund suspicios și cu cei care găsesc la tot pasul motive să se plângă că lucrurile nu merg perfect, „ca afară”, ignorând natura dubios-problematică a spațiului în care ne ducem viețile (România) și greutățile de tot felul ce decurg de aici. Eu văd un festival care se dezvoltă organic de la an la an și unde îmi doresc să revin la fel de mult ca la început: pentru prieteni și muzică, nu sunt sigur în ce ordine. Bucuria faptului că e prima ediție, după vreo zece ani, când nu plouă e dublată de cea a mutării în spate a tarabelor și grătarelor, cei cu o oarecare vechime amintindu-și, desigur, cu șoc și cutremurare, valurile de fum cu aromă de mici ce au întunecat scena pe care cânta Garbarek în 2007. 

Credincios convingerii mele că artistul adevărat e cel care folosește un minim de mijloace expresive pentru a obține un maxim de efecte, îi așez pe Carlos Bica și pe colegii săi din trupa Azul alături de NPM‘s Kuara într-un top trei personal, interșanjabil, al ediției a XVI-a, sperând să se simtă confortabil acolo în compania cvartetului lui Tord Gustavsen. Se cuvine să pomenesc de volumele lansate în pauze: Adriana CârcuCronică sentimentală, și Marius ChivuTrei săptămâni în Himalaya; în plus, apare o carte despre festival, o clecție de texte care încearcă să cartografieze, la limita dintre științific și personal, spațiul spiritual și geografic al fenomenului Gărâna, și un DVD produs de Ema Nicola, cu filmări live, interviuri și informații culese din edițiile ultimilor ani, musai de aflat sau reamintit. Dincolo de preferințe exprimate mai mult sau mai puțin vehement și de pătrunzătoare impresii de moment, aceasta e una dintre cele mai bune ediții – dar de câți ani continuăm să spunem, și pe drept cuvânt, acest lucru :D? Să mulțumim, așadar, familiei Giura și întregii echipe care face posibil acest mic miracol din vârf de munte. La cât mai multe ediții!

În a patra seară îl vedem în acțiune pe Eugen Gondi, legendarul toboșar timișorean cunoscut mie doar din vechi înregistrări, povești și fotografii, așa că mă bucur să-l prind live tocmai într-un loc de suflet. O surpriză mai mult decât plăcută – tocmai ceea ce așteptam, ba chiar umpic peste, trioul satisfăcându-mi apetitul pentru jazz-ul mai clasic, dar deloc învechit. Îl remarc pe Cătălin Milea, un saxofonist ce-mi pare a evolua pe o filieră coltraniană, despre care, mărturisesc, nu știam nimic, dar pe care îl voi urmări începând de acum. 

Bugge Wesseltoft & Friends. Sonoritățile mai „moderne” prind de minune și văd lumea bâțâindu-se pe ritmurile ca de club. Bugge e admirabil și Truffaz laolaltă cu el: cu un look ce aparține altei generații, el se implică în proiecte mai tinerești și mai îndrăznețe pe care nu mulți congeneri le-ar gira măcar, darămite să le completeze. La un moment dat, decid să urmez recomandarea făcută de Bugge, de a ne exprima prin dans dacă simțim nevoia, și atmosfera se înviorează subit. Spectatorii, care stătuseră înșirați ca niște școlărei cuminți, se ridică și dansează, spre nedumerirea oamenilor de ordine care nu pricep unde au greșit ca să trebuiască să se confrunte cu o mulțime de melomani care se simt bine. În fața scenei se crează un frumos sentiment de comuniune, miza, în fond, a oricărui festival reușit, sentiment ce a făcut posibilă memorabila explozie de simpatie din timpul concertului Avishai Cohen de anul trecut. 

Carlos Bica – Azul. Știu, s-a mai zis de câteva ori, dar asta se întâmplă: sângele latin își spune cuvântul. Carlos Bica, contrabas, acompaniat de Frank Möbus, chitară electrică și de Jim Black la tobe, sunt una dintre confirmările majore ale festivalului. Ce știam de pe discul Materia Prima se amplifică în execuția live și capătă o putere persuasivă excepțională. Fără demonstrații ostentative de virtuozitate și practicând o comunicare verbală minimă cu publicul, cei trei fac muzică. Doar muzică. Trăirea mea atinge maximul istoric de anul acesta – trăirea lor e contagioasă și învăluie, prin dedicație și concentrare.

Marc Ribot y Los Cubanos Postizos (Cuba & USA). Cu nimic impresionat de chitara lui Ribot, pe care-l prefer, dacă chiar trebuie, în alte formule, sau de percuția excesiv de stufoasă pentru gustul meu, dar plăcută mulțimii care jubilează descătușată, caut satisfacția în altă parte și dedic ultimele momente petrecute aici poveștilor cu oameni dragi pe care îi voi revedea, în carne și oase, doar la anul, dar, în formă sublimată și virtuală, zilnic, pe Facebook, locul unde i-am și cunoscut pe mulți.