Arhive categorie: muviz

kurosawa and his movies [rashomon]

astăzi inaugurăm o serie de texte scrise de Ana Alfianu despre filmele lui kurosawa. akira kurosawa. enjoy!

azi am avut poftă să revăd rashomon, (1950) un film foarte frumos, despre care n-aş şti să scriu prea bine, aşa că mă limitez la generalităţi. o întâmplare spusă de patru oameni diferiţi, din patru puncte de vedere diferite şi contradictorii. un pretext pentru o serie de întrebări şi eventuale răspunsuri (individuale şi mereu schimbătoare, în funcţie de privitor). ce înseamnă pentru fiecare dintre noi un anume adevăr şi cât de mult suntem în stare să ne auto-amăgim doar ca să alterăm realitatea proprie şi amintirile aşa încât acestea să ne convină? un film al relativităţii şi al ambiguităţii, printre altele. şi un film al marilor întrebări, puse cu simplitate şi cu un soi de candoare. simplitatea se regăseşte (şi asta-mi place cel mai tare) în imagine. totul este foarte limpede, nici un element nu este în plus. exact opusul surplusului (hihi) aparent din viaţa mea. al amalgamului din viaţa mea. bănuiesc că am nevoie de aşa filmări epurate şi şlefuite. …şi ce face kurosawa cu lumina, cum mai pictează şi cum se mai joacă cu ea… iar toshiro mifune e cumplit în rolul banditului, voit teatral şi puţin expresionist, ca să zic aşa. sarea şi piperul filmului. în clipa asta mi-ar fi prins bine un prieten aici în cameră, cu care să fi văzut filmul şi cu care să povestesc apoi în linişte, cu o bere în faţă, tot ce nu sunt în stare să scriu aici. dar pentru că e vineri şi oamenii normali lucrează (nu chiulesc de la job ca mine), mă mulţumesc cu atât.

– I refuse to believe that man would be so sinful.
– suit yourself. but is there anyone who’s really good? maybe goodness is just make-believe.
– what a frightening…
– man just wants to forget the bad stuff and believe in the made-up good stuff. it’s easier that way.

Kubrick’s Eyes Wide Shut

Continuăm seria de texte scrise de Ana Alfianu despre filmele lui Stanley Kubrick. Enjoy!

când am văzut prima dată filmul ăsta, m-a dezamăgit oarecum. azi s-a întâmplat acelaşi lucru. e doar un alt film comercial bine realizat, după reţetă sigură. se ia un cuplu tânăr, prosper şi frumos din new york, ducând o viaţă aparent perfectă, se presară puţină tensiune sexuală, nişte ispite din vis sau din viaţa reală, nişte frustrări şi nişte dubii, se adaugă o petrecere misterioasă şi ultra-secretă, mustind de orgii, de femei goale şi de măşti monstruoase, penumbră, mister, sex, ameninţări cu moartea, apoi se mai pun cu linguriţa câteva cugetări psihologice, o crimă care poate nu e crimă, o fetiţă pe care tatăl o pune să se prostitueze, linia sinuoasă a trupului lui nicole kidman, zâmbetul şi bicepşii lui cruise, (pentru cine gustă aşa ceva, not me…) et voilà! gata succesul. o construcţie puţin prea barocă şi prea facilă. iar concluzia filmului, (sau ce se vrea a fi concluzia filmului), este că ce-i vis nu-i doar vis şi ce-i real nu-i doar realitate. really? i had no idea. şi că „da, te iubesc, ne iubim, ce frumos, poate chiar pentru totdeauna, nu, nu zi „totdeauna”, mă sperie cuvântul ăsta, hai acasă and let’s fuck”. eh, am forţat puţin nota, dar cam în perimetrul acesta se înscrie, după părerea mea, filmul. e slab faţă de alte filme ale lui kubrick. mă rog, au fost şi elemente care mi-au plăcut, dar puţine. am regăsit pe ici-pe-colo ceva din mişcarea camerei de filmat, dar totuşi mai ştearsă, nu destul de reliefată şi parte integrantă a filmului, cum era de exemplu, atât de evident, în portocala mecanică sau în 2001. simţeam din când în când că mă aflu în lupul de stepă, în teatrul magic al lui hesse, („entrance not for everybody”, „price of admittance – your mind”) în încăperile acelea dezvăluind lumi surprinzătoare şi înebunitoare, dar imaginea aceasta şi atmosfera halucinantă dispăreau repede în faţa misterului prea comun şi accesibil al filmului. am mai spus cândva că îmi place să fiu minţită, dar cu maaare subtilitate şi rafinament. don’t insult my imagination. bun. ca să desfiinţez cu totul filmul, am să mai adaug că nu mi-a plăcut cum au jucat nici cruise, nici kidman, cu unele foarte mici şi aproape nesemnificative excepţii. dacă mă gândesc bine, de fapt… ce mi-a plăcut la filmul ăsta? câteva detalii, de tot felul: o mască, un trup gol de femeie, ochii lui leelee sobieski, jocul potolit şi credibil al lui sydney pollack, umpic de scenografie, muzica. îmi pare rău de filmul ăsta, dar nimeni nu poate fi genial 24/7. una peste alta, ca să închei ciclul kubrick: un regizor extrem de creativ, variat, mi-a plăcut, buh bye!

Kubrick’s Shining

Continuăm seria de texte scrise de Ana Alfianu despre filmele lui Stanley Kubrick. Enjoy!

era să uit să scriu despre filmul ăsta. în ultima vreme viaţa mea a urmat un parcurs nebunesc, de carusel frenetic şi extrem de luminos. am pus deoparte orice carte orice film orice schiţă a vreunui gând orice idee creativă orice interes intelectual, şi am lăsat femeia-copil să trăiască umpic mai mult outside of herself. şi a fost incredibil de bine. nu explic, nu detaliez, n-are sens.

aşa că ceea ce voi spune acum despre the shining o să fie o amintire vagă şi neclară, declanşată mai mult de simţul datoriei de a continua seria kubrick’s movies decât din dorinţa reală de a scrie. sorry. se mai întâmplă. aşaaa… trebuie să recunosc că de frică, ultima jumătate de oră a filmului am văzut-o cu sonorul la minim şi cu degetele răsfirate peste ochi. nu prea am inimă tare. şi jack nicholson ştie să bage spaima-n om. bun. aşadar. un scriitor (fost) alcoolic, aflat într-un impas creativ, se retrage alături de soţia şi fiul său la un hotel izolat din munţi, pe durata iernii, ca îngrijitor. până aici totul e bine. însă intervin două probleme: danny, fiul lui jack, are ESP şi stabileşte foarte rapid legături cu fantomele din hotel, iar jack, scriitorul, începe să sufere de „cabin fever”, un sindrom al izolării, care grefat pe incapacitatea de a scrie, îl transformă într-un monstru on the edge. all work and no play makes jack a dull boy. de aici încolo o să vedeţi voi. nu pot să zic că m-a impresionat foarte tare filmul. mi-a fost frică, da, dar cine mă cunoaşte ştie că mă sperii usor. mi-a plăcut mult imaginea, acolo l-am regăsit pe kubrick cel mai bine. suprarealismul acela amestecat cu ceva de pop art şi de încă ceva, nu ştiu sigur ce. mi-a mai plăcut labirintul, cu tot ce semnifică el. dar cui nu-i plac labirinturile? apoi ar fi dedesubturile psihologice, în viziunea puţin şuie şi puţin distorsionată caracteristică lui kubrick. (necitind romanul lui stephen king, după care a lucrat kubrick, nu-mi pot da seama de unde s-a plecat şi unde s-a ajuns).

Kubrick’s Full Metal Jacket

Continuăm seria de texte scrise de Ana Alfianu despre filmele lui Stanley Kubrick. Enjoy!

n-am să scriu multe despre filmul ăsta. nu pentru că nu mi-ar fi plăcut (mi-a plăcut extrem de mult), ci doar aşa, pentru că pe undeva poate mă simt depăşită. i’m a woman after all and war is men’s business. maybe. ce pot să spun însă este că încă din primele minute ale filmului au început să-mi răsune în minte cuvintele lui bruce dickinson de dinainte de piesa afraid to shoot strangers ( stockholm, 1992, a real live one).

here’s a song about war… and just sayin.. just makin a mental note that war is bullshit and the people who make people go to war are usually politicians and the people who get killed are ordinary people. this is a song about an ordinary person that doesn’t wanna kill anybody. the song is called afraid to shoot strangers.

poate nu au o legătură directă cu filmul, dar eu le-am auzit oricum in my pretty little head. mulţi ar fi tentaţi să spună ca filmul ăsta este just another vietnam war movie, full of charlies and jungle blood. well it’s not. it’s a bit more. şi mi-a plăcut tare de tot o scenă mai ales, când Joker este întrebat de ce poartă pe piept o insignă cu flower power şi pe cap o cască cu „born to kill” iar lui i se pare lucrul acesta foarte firesc (cum de fapt şi este) şi aruncă plin de nonşalanţă o replică legată de dualitatea omului şi de „the Jungian thing, sir!”. în rest, temele obişnuite într-un film (mai ales) de război – camaraderia, fragilitatea condiţiei umane, dezumanizarea (şi nu tocmai) din cauza războiului, manipularea mentalităţilor, întrebările acelea ne-puse clar dar sugerate, ce înseamnă dragostea de patrie şi sacrificiul personal, unde se termină simţul onoarei şi unde începe ridicolul inutil şi absurd al încăpăţânării pentru o noţiune abstractă etc.
war is bullshit.

acum beau frumos o bere şi ascult pe repeat afraid to shoot strangers. şi e bine.

Kubrick’s 2001 – A Space Odyssey

Continuăm seria de texte scrise de Ana Alfianu despre filmele lui Stanley Kubrick. Enjoy!

să (re)văd filmul ăsta a fost ca şi cum aş fi ascultat shine on you crazy diamond pe repeat, în timp ce-aş fi plutit cu naturaleţe printre stele. separat de orice fir narativ şi de orice consideraţii profunde asupra naturii umane, a celei robotice, a evoluţiei şi a infinitului. juuust me and the music and the space. no more words.

Kubrick’s Dr. Strangelove [1964]

Continuăm seria de texte scrise de Ana Alfianu despre filmele lui Stanley Kubrick. Enjoy!

„gentlemen. you can’t fight in here. this is the War Room!”

o satiră politică şi o comedie neagră despre războiul rece. un general american dezechilibrat, frustrat sexual şi belicos ordonă cu de la sine putere un atac nuclear împotriva URSS, convins fiind de existenţa unei conspiraţii comuniste împotriva americanilor. pe parcursul întregului film, diverşi politicieni, începând cu preşedintele USA, continuând cu generalii şi consilierii săi strategici şi sfârşind cu prim-ministrul rus, încearcă să anuleze sau măcar să aplaneze conflictul, într-un joc ridicol şi parodic al diplomaţiei şi al ameninţărilor reciproce. miza este însăşi soarta omenirii, deoarece odată atacate obiectivele militare sovietice, s-ar pune în mişcare the doomsday machine, un mecanism de anihilare a vieţii de pe terra, programat de către URSS să se declanşeze în cazul unui atac nuclear. cu alte cuvinte, dacă murim noi, să moară şi capra vecinului, cu vecin cu tot. nu vă stric finalul. oricum nu el este esenţial, ci parcursul plin de umor al filmului, un umor cu surse multiple, de la situaţia în sine şi felul în care politicienii înţeleg să-i facă faţă, până la parodieri ale tipologiei militarului şi politicianului, de la replici stupide rostite cu mare emfază, până la jocuri de cuvinte construite pe numele personajelor, (jack d. ripper, merkin muffley, bat guano, alexei de sadesky, dr. Strangelove etc.). peter sellers e genial, joacă trei roluri distincte şi le joacă nemaipomenit. george c. scott mi-a plăcut şi el tare mult. un film bun şi bine făcut.

Kubrick’s Lolita [1962]

Inaugurăm astăzi o serie de texte scrise de Ana Alfianu despre filmele lui Stanley Kubrick. Enjoy!

niciuna dintre cele două ecranizări ale romanului lui nabokov, cea a lui kubrick din 1962 şi cea a lui adrian lyne din 1997, nu m-a mulţumit pe deplin. nu am regăsit în filme acel ceva specific cărţii, acel element anume care te face să te-nfiori de plăcere vinovată, de savoare şi de o foarte (foarte) vagă revoltă. oricât de fidel urmăreşte kubrick traseul romanului (având ca avantaj considerabil faptul ca nabokov semnează scenariul filmului), nu am simţit decât frânturi şi crâmpeie slabe din atmosfera tensionată şi plină de tremor a cărţii, din amestecul gustos şi cremos de contraste, de pofte carnale şi poezie, de senzualitate aparent perversă şi de tandră umilire, de perseverenţă, remuşcare, obsesie, angoasă, candoare, mediocritate şi multe multe alte ingrediente presărate de genialul nabokov de-a lungul cărţii. şi mai ales, mai ales, nu am găsit o lolită veritabilă în cele două filme. deşi amândouă au jucat foarte bine şi au înţeles ambiguitatea personajului, dacă pot să zic aşa, nici sue lyon şi nici dominique swain nu sunt nimfete, ci adolescente înăltuţe şi aproape formate ca femei (lyon cu tunsoare şi cu rochii de femeie în toată firea, swain mai ales mă ducea cu gândul la o elevă sportivă şi ciolănoasă, cu membre prelungi şi foarte fumoase, dar în nici un caz de copil de 12 ani). lolita lui nabokov e micuţă, e fragilă trupeşte, e îmbobocită, e slăbuţă, e copil cu ochi de femeie, e simina din domnişoara christina a lui eliade, e umpic diabolică, umpic naivă, neprelucrată, drăgălaşă şi vag vulgară, e într-un cuvânt nimfetă adevărată, sufleteşte, dar şi trupeşte, şi exact în asta se găsesc toată fascinaţia şi sentimentele contradictorii trezite la lectura cărţii. exact asta îl înnebunea şi-l excita şi-l întărâta pe humbert, pe plan emoţional şi carnal. dacă ar fi întâlnit-o pe stradă pe dominique swain, ar fi considerat-o trecută şi imensă. nu intru în detalii, o să credeţi că sunt o perversă şi n-o să greşiţi prea mult, hahaaaa.

ştiu că sunt exagerat de pretenţioasă şi mai ales ştiu că nu am respectat titlul postării, pentru că am amestecat două filme şi o carte în proporţii nedrepte, însă aşa mă joc eu, cam neatent şi cam haotic, dar am să încerc să repar spre final rezultatele deraierii mele intenţionate. pe foarte scurt despre alte aspecte ale filmului lui kubrick: bine construit, frumos şi atent filmat (alb-negru), actori foarte buni, (peter sellers în rolul lui clare quilty e absolut genial, sue lyon la fel, james mason puţin cam anost dar în general ok), o ecranizare cuminte care nu m-a afectat în mod special. cred ca am să revăd cât de curând 2001 a space odyssey, pour mon coeur…:)

Best Jobs

Întrucât nevoia de reconversie profesională se simte tot mai acut în păturile cadrilate ale societăţii, mânându-mă spre nomenclatoare de arte şi meserii tot mai fascinante, iată spre ce am descoperit că ne putem îndrepta atenţia, dacă ne dorim să avem o viaţă ca-n filme:

Okuribito – Aranjor de cadavre

Delicatessen – Măcelar sanitar

Tierra – Stropitor exterminator
The Page Turner – Întorcătoare de foaie
Taxidermia – Îngurgitor-regurgitor
Bubble – Lipitoare de ochi
Kitchen stories – Supraveghetor roboţi bucătărie
Irina Palm – Mâna de lucru în persoană

Desigur, lista poate continua. Şi va continua! Nu vă opriţi!

Trimisul nostru special @ TIFF 2011 [5] Câteva lucruri despre festival

Iniţial mă gândisem să scriu zece lucruri pe care nu le ştiam despre TIFF. Dar cum era să scriu despre ele dacă nu le ştiam? Aşa că voi scrie pur şi simplu despre şapte lucruri legate de TIFF care mi-au atras atenţia. Ei, de ce şapte. De ce zece?

  1. Decizia din anul acesta, nu tocmai gustată de cinefilii mai comozi, bătrâni, bolbavi şi obosiţi de a muta aproape jumătate dintre proiecţii într-o comună din apropierea Clujului.
  2. Producerea celui mai neînţeles clip de promovare a festivalului, pe care eu îl găsesc inspirat. Foarte multă lume continuă să creadă că este un clip despre fotbal.
  3. Faptul că încă mai aud că „ediţia de anul ăsta a fost foarte slabă” de la oameni care au văzut, poate, trei sau patru filme. Şi care oricum nu se pricep.
  4. Felul în care îi poţi recunoaşte pe cei prezenţi la primul, hai, poate al doilea film: sunt cei care încă râd la spotul festivalului.
  5. Faptul că, spre deosebire de viaţa reală, calupul de publicitate e inserat nu la mijlocul filmelor, ci la începutul lor.
  6. Ultimul, şi poate cel mai important: că după zece ani încă există şi funcţionează bine-mersi, parcă pentru a strica imaginea auto-depreciativă despre sine a românilor şi părerea ardelenilor adevăraţi despre bucureşteni. La mulţi ani, TIFF!

Premiile TIFF – Transilvania International Film Festival 2011

Sâmbătă seara s-au acordat premiile celei de-a zecea ediţii a Transilvania International Film Festival 2011.

Trofeul Transilvania

în valoare de 15.000 de euro, oferit de Institutul Cultural Român

Fără cale de-ntors / Sin Retorno, Miguel Cohan, Argentina, Spania, 2011

Premiul Pentru Cea Mai Bună Regie (Ex-Aequo)

în valoare de 5.000 de euro, oferit de Centrul Naţional al Cinematografiei

Vulcanul / Volcano, Rúnar Rúnarsson, Danemarca, 2011

Premiul Pentru Cea Mai Bună Regie (Ex-Aequo)

în valoare de 5.000 de euro, oferit de Centrul Naţional al Cinematografiei

Principii de viata / Principles of life, Constantin Popescu, România, 2011

Premiul Special Al Juriului

în valoare de 1.500 de euro, oferit de Vodafone

O viata insemnata / La vida util, Frederico Veiroj, Spania, 2011

Premiul Pentru Cea Mai Bună Interpretare

în valoare de 1.000 de euro, oferit de Vitrina Advertising

Élodie Bouchez (Imperialistii n-au murit! / The Imperialists are Still Alive!), Zeina Durra, SUA, 2011

Premiul Pentru Cel Mai Bun Scenariu

în valoare de 1.500 de euro, oferit de Evenimentul Zilei

Fara cale de-ntors / Sin Retorno, Miguel Cohan, Argentina, Spania, 2011

Premiul Pentru Cea Mai Bună Imagine

în valoare de 5.000 de euro – cotă de peliculă Kodak Vision 3, oferit de Kodak Cinelabs România

Linda Wassberg (Maimute / She Monkeys), Lisa Aschan, Suedia, 2011

Premiul FIPRESCI

oferit de juriul Asociaţiei Presei Străine de Film

Muntele rosu / Tilva Roš, Nikola Ležaić, Serbia, 2011

Premiul Publicului

oferit de Mastercard

Oxigen / Oxygen, Hans Van Nuffel, Belgia, 2011

Premiul De Excelenţă

oferit de Mercedes-Benz

Lucian Pintilie

Premiul Pentru Întreaga Carieră

oferit de Banca Transilvania

George Motoi

Premiul Pentru Întreaga Carieră Oferit Unei Personalităţi Din Cinematografia Europeană

Michael York & Michele Placido

Premiul Special Pentru Contributia Adusă La Cinematografia Mondială

Jacqueline Bisset

Premiul Special Al Celei De-A X-A Ediţii TIFF

Marin Karmitz

Premiul Special Al Celei De-A X-A Ediţii TIFF

Oleg Mutu, România, 2011

Premiul Zilelor Filmului Românesc Pentru Secţiunea Lung Metraj

în valoare de 2.000 de euro, oferit de Institutul Cultural Român

Morgen, Marian Crisan, România, 2011

Premiul Zilelor Filmului Românesc Pentru Secţiunea Scurt Metraj

în valoare de 1.500 de euro, oferit de L’Oreal
Bora Bora, Bogdan Mirica, România, 2011

Premiul Zilelor Filmului Românesc Pentru Debut

oferit de URSUS
Periferic / Outbound, Bogdan George Apetri, România, 2011

Premiul Pentru Cel Mai Bun Scurt Metraj Din Secţiunea Umbre (Ex-Aequo)

Ninja / Ninjas
Dennison Ramalho
Brazilia, 2011

Premiul Pentru Cel Mai Bun Scurt Metraj Din Secţiunea Umbre (Ex-Aequo)

Danny Boy
Marek Skrobecki
Elvetia, Polonia, 2011

Premiul Let’s Go Digital!, Pentru Cel Mai Bun Film Realizat În Cadrul LGD!

Gand+uri
Radu Sticlea, Iulia Colban, Felicia Simion
România, 2011

Premiul Competiţiei Locale (Ex-Aequo)

oferit de NOKIA
Jucaria / Jatekszer
Punkosti Laura
România, 2011

Premiul Competiţiei Locale (Ex-Aequo)

Casa Blanca 1PM
Octavian Fedorovici
România, 2011

Menţiune Specială În Cadrul Competiţiei Locale

oferit de Fabrica de Pensule
Oda, Petter Ana, România, 2011

Premiul HBO Pentru Cel Mai Bun Scenariu De Lung Metraj Din Cadrul Concursului Naţional De Scenarii Organizat De HBO România În Parteneriat Cu TIFF

în valoare de 3.000 de dolari
Paul Cioran (De-aici va descurcati singuri)
România, 2011

Premiul HBO Pentru Cel Mai Bun Scenariu De Scurt Metraj Din Cadrul Concursului Naţional De Scenarii Organizat De HBO România În Parteneriat Cu TIFF

în valoare de 1.500 de dolari
Marian Enache (Burnt Out), România, 2011

Premiul HBO Pentru Cel Mai Bun Scenariu De Documentar Din Cadrul Concursului Naţional De Scenarii Organizat De HBO România În Parteneriat Cu TIFF

în valoare de 2.000 de dolari
Matei-Alexandru Mocanu (O crima banana)
România, 2011

via Premii – Tiff – Transilvania International Film Festival.