Andrei Platonov – Groapa de fundație

platonovTare rare-s cărțile sau autorii la care trebuie să mă opresc și de trei ori pe pagină pentru a savura și a suspina duios de plăcere. Și de aceea mă grăbesc să le semnalez. Adevăr viu și grăiesc că Platonov nu seamănă cu nimic din ce știam sau, mai bine zis, seamănă cu mai multe chestii știute, dar puse laolaltă într-un manieră inconfundabilă – ceea ce e cam același lucru. În fine, o carte dintr-asta face cam cât toată literatura scrisă-n câțiva ani într-o cultură mai micuță. Câteva mostre (dar e aproape imposibil să deschizi undeva, airea și să nu găsești un fragment care ar merită citat):

***

Voșcev se ridică și, neavând încă deplina credință în necesitatea generală a lumii, se duse să mănânce, jenându-se și tânjind.

***

Seara Voșcev stătea culcat cu ochii deschiși și tânjea în așteptarea viitorului, când totul va deveni de notorietate publică și va fi cuprins în sentimentul zgârcit al fericirii.

***

Kozlov se prăbuși pe spate de spaimă, pierzându-și pentru moment dorința celei mai mari utilități obștești.

Groapa de fundație, în Moscova cea fericită și alte nuvele, Polirom 2003, traducere de Emil Iordache

4 comentarii la „Andrei Platonov – Groapa de fundație

  1. mr. kalm

    „Bostaloeva își lipi fața de sticla ferestrei și își privi îndelung tovarășii și tovarășele de generație. Noaptea cu lună plutea în văzduhul ușor, livezile și ierburile verii creșteau pe pămînt ca întotdeauna; asemeni unui fenomen perimat, lumea aceasta era aproape pustie, întrucît nimeni nu se plimba, mînat de deșertăciunea bunei lui dispoziții.”

    și o viziune cyborg de acum 77 de ani:

    „În acest timp Vermo cînta, după părerea lui, o sonată despre lumea viitoare: sub forma sunetelor inventate de el, pe nobilul pămînt umblau giganți ai laptelui și cărnii, ființe vii, dar al căror corp avea și unele piese metalice, pentru ca să poată fi mai ușor ocrotite de boli și să li se asigure continuitatea productivității: de pildă, botul era din oțel, intestinele erau aproape cu totul extirpate (ca măsură împotriva bolilor cauzate de putrefacția excrementelor), iar glandele pentru lapte trebuiau să fie perfecte din punct de vedere electromagnetic. Liberi, muncitorii și mulgătoarele ascultau muzica șu explicațiile lui Vermo cu privire la melodiile interpretate, și numai atunci credeau că toate-s întocmai.”

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.