Câteodată mi se face foame la o nici o oră după ce mănânc. S-a întâmplat să mi se facă foame chiar în timp ce mâncam, dar cel mai ciudat a fost când mi s-a făcut foame înainte să iau masa.
12 scaune: despre foame
Lasă un răspuns
Arhive categorie: 12 scaune
12 scaune: în casele cu copii mici
În casele cu copii mici se înregistrează o lentă, dar certă migrare a obiectelor spre partea superioară a încăperilor, respectiv pe dulapuri, biblioteci, rafturi suspendate, hote sau frigidere – locuri în care mintea iscoditoare a micuțului nu a găsit încă soluții să ajungă. Acolo poți găsi lucruri precum flacoane de medicamente, contracte demult crezute pierdute cu editura, jucării de tot felul (dar cu precădere din cele producătoare de zgomot), mici piese ale unor device-uri dezmembrate pe care nu te lasă inima să le arunci, deci știi prea bine că n-o să le reasamblezi vreodată, flori putrezite și, ei da, celebra telecomandă dispărută anul trecut, cu privire la care primesc până în ziua de azi întrebări de la prieteni care au pierdut epilogul minorului și totuși memorabilului eveniment din viața noastră casnică.
12 scaune: salata de pui cu țelină
Mi-am luat o salată de pui cu țelină, dar cum nu-mi place țelina am scos-o, am aruncat-o și am pus în loc cartofi prăjiți și a fost perfect.
Ce bună e salata de pui cu țelină!
12 scaune: necazul altuia
Ferește-te de cel care nu se bucură de necazul altuia. Probabil nu se va bucura nici de al tău.
12 scaune: Scribul
Scribul începe să mă calce pe nervi. Ieri m-a întrebat senin dacă trebuie să consemneze chiar tot ce spun, chiar dacă sunt lucruri banale. I-am răspuns că nimic din ce spun eu nu e banal şi l-am concediat cu un gest scurt. A părăsit sala tronului gânditor, parcă neconvins. Cred că mă sapă. Cine ştie ce minciuni scrie despre mine! Doar nu-l verifică nimeni. O să pun să i se reteze căpăţâna. Poate ar trebui să învăţ să scriu, să citesc, dar mi-ar fi imposibil, am un imperiu de condus. Orice efort suplimentar din partea mea poate avea consecinţe nefaste pentru milioane de oameni, pentru popoare întregi.
12 scaune: patru sticluțe de sana
Mi-am luat azi nu una, nu două, nu trei: patru sticluțe de sana! Asta înseamnă să ai o viziune coerentă asupra viitorului, asta înseamnă să gândești în perspectivă. Dacă fiecare și-ar lua azi patru sticluțe de sana, altfel ar sta lucrurile în țara asta.
12 scaune: banii n-aduc fericirea
Că nu banii aduc fericirea o dovedește și următoarea istorie adevărată, care ni s-a întâmplat chiar nouă: azi-dimineață aveam în casă 160 de lei. Acum, că mașina de spălat a fost reparată, iar noi suntem mai săraci cu 160 de lei, suntem mult mai fericiți decât azi-dimineață! Q.E.D.
12 scaune: despre agnosticii convinși
Într-o vreme, am fost ateu nepracticant. Între timp, m-am schimbat. Acum sunt agnostic convins.
12 scaune: cel mai kitschos artist
Să nu uităm că natura rămâne totuși cel mai kitschos artist.
12 scaune: o seară în oraş
Chiar nu știu de ce am venit aici. Eu sunt de vină, pentru că am cedat stăruințelor ei. Parcă s-a țicnit. Degeaba am insistat să mergem într-un loc mai frumos, pe o terasă, de pildă, sau într-unul din localurile boeme pe care obișnuiam să le frecventăm asiduu odinioară. Şi mâncarea e proastă, din câte am auzit. Ca să nu mai vorbesc de servire şi de personal. Angajaţi mai aroganți n-ai să găsești niciunde, de parcă e aşa o mare chestie să lucrezi aici, în buricul târgului. Ţine de obişnuinţă, cred. Mie nu-mi plac din principiu locurile astea pretenţioase, aseptice, unde servirea se face după tipic şi toţi se îmbracă la fel. Prefer de departe locurile aglomerate şi pline de viaţă, în care oamenii se simt bine şi unde cunoşti pe toată lumea.
Zău dacă nu-mi vine să-mi smulg perfuzia şi să mă duc acasă.
12 scaune: organismele modificate genetic
Că problema organismelor modificate genetic a scăpat de sub control nu mai e un secret pentru nimeni. Am cumpărat nu demult niște roșii de la supermarket. După nici două luni, au început să dea semne că și-ar pierde prospețimea, iar după trei luni s-au stricat, oferind un spectacol jalnic în frigider. Cât o să mai suportăm bătaia asta de joc? Cât, vă întreb?!