Scribul începe să mă calce pe nervi. Ieri m-a întrebat senin dacă trebuie să consemneze chiar tot ce spun, chiar dacă sunt lucruri banale. I-am răspuns că nimic din ce spun eu nu e banal şi l-am concediat cu un gest scurt. A părăsit sala tronului gânditor, parcă neconvins. Cred că mă sapă. Cine ştie ce minciuni scrie despre mine! Doar nu-l verifică nimeni. O să pun să i se reteze căpăţâna. Poate ar trebui să învăţ să scriu, să citesc, dar mi-ar fi imposibil, am un imperiu de condus. Orice efort suplimentar din partea mea poate avea consecinţe nefaste pentru milioane de oameni, pentru popoare întregi.