Rezonez foarte spontan la muzicile cu vibrafon, pasiune ce mi se trage fără îndoială de la Gary Burton (în tandem cu Chick Corea). În cazurile frecvente în care rolul vibrafonistului este secundar, el reușește totuși să imprime muzicii o altă direcție. Happy Sad a lui Tim Buckley devine un folk sublim, de un nou azur. Fără clincănitul pestriț al lui Bobby Hutcherson în tema din Out of Lunch (un ritm de câteva secunde, acoperit oricum până când Dolphy și Hubbard țin note lungi sau mai respiră), piesa și albumul deopotrivă ar deveni imperfecte.

Evident, în ce privește noul album al cvartetului Arrive condus de saxofonistul / clarinetistul Aram Shelton, încerc a-l elogia dintre toți pe Jason Adasiewicz, pentru accentul pus pe mult din ceea ce înseamnă ”mallet jazz”: melodii ce respiră, pulberi de nuanțe, vibrații și ecouri, armonii silfice sau ciocniri fulgerătoare de sunete. În altă ordine de idei, orice întâietate interpretativă este disputabilă. Shelton iese în evidență cu al său temperament mai aprig, Tim Daisy concepe totul relaxat și membranal, iar basul lui Jason Roebke sună uneori surprinzător de pronunțat. Arrive sunt fruntașii noii generații de ansambluri din Chicago, iar ”There Was…” e un amestec de free-jazz fin și ”nou-bop” antrenant.

Un moment de respiro, un album al anului, cu mult-îndrăgitul rafinament estetic, savuros muzical.