Dacă n-aţi avut ocazia
S-o cunoaşteţi pe Aspazia,
Vă invităm să descoperiţi ce zace în voi, precum şi în noi, în cadrul unui concurs menit să scoată ce-i mai rău din om, respectiv RIMA. Ce poate fi mai plăcut decât să constaţi că în adâncul spiritului tău, chiar pe fundul lui putem spune, fermentează idei vizionare precum „se întâmplă câteodată să plouă, după ora nouă”?
Iată cu ce vă puteţi confrunta: 1. exprimarea celor mai tainice suferinţe – „rimă verde, rim’albastră /mi-a murit garoafa-n glastră” 2. susţinerea celor mai nobile cauze – ” Deprimat, nedeprimat /Vivat porcul fermecat! „ 3. descoperiri ştiinţifice „de saudade e de tîrnurã/ îmi pică plombele din gură”. 4. lupte drepte: „Ţară, ţară vrem ostaş’ /c-avem război pe imaş/ cu un groaznic iepuraş”. 5. lupte nedrepte: „Cu şorţ de măcelar pus în loc de peretar /Cu răpirea din Serai şi ţigani cu şase cai”. Şi-acestea-s doar câteva exemple din minunata ediţie I a concursului! Mai sunt multe subtilităţuri de dezgropat. Şi sunteţi invitaţii noştri.
Tot ce aveţi de făcut este să ne trimiteţi fără preget versurile pe care le puteţi sau nu le puteţi concepe, important e să rimeze. Din ediţia anterioară am constatat că juriul notează talentul cu 1 punct iar vitejia cu 12, dintr-un total absolut nedefinit.
Pentru a fi luate în considerare, prea-frumoasele versuri vor trebui scrise mai jos, la comentarii.
Premiul oferit este Cartea Alcool a lui Ion Mureşan (Editura Charmides, 2010), probabil cel mai premiat volum de poezie al anului, o apariţie de proporţii epice a unui autor deja mitic.
Concursul începe miercuri la prânz şi durează până duminică seara târziu. Alte amănunte şi precizări vor fi publicate pe parcurs, pe măsură ce le vom afla rostul şi locul.
Aşadar, spor la rimat!
o,tu,renumit iubitor de aceste păcate pământești/te-nduri tu oare de sticla cu alcool să te lipsești? 😛
Când sticla-i pe hârtie / ţi-o împrumut şi ţie 🙂
Stă Gavroche într-un alun,
(să vă spun, să nu vă spun?)
Lângă prun este un lac,
Dar cu asta mă împac.
Alun în formă de prun:
Schimbări care se impun.
De rimat aş mai rima,
Dar mă sună cineva
(Oare de ce m-aş mira…).
chiar aşa 😀
vara, vara … frig afara/ bate vantu’n campu’ muncii… briza’ ngheata toti turistii.
telefonu’ a amutit, Canicula a murit 😀
ploaia cade, stresul creste, concediul nu se iveste! 😛
uraţi măi!
urâm, măimăi!
„inc-o stea aprinsa
si-o faclie stinsa.
iele, cosanzene,
ingeri pe le gene,
cosita de zana,
proaspata cununa,
miresme si flori,
in mii de culori,
cerul ca si norii si caldura ploii,
cantec de pamant,
leganat de vant,
un basm si-o idila
cantată din lira,
soarele si luna-n somn”
…molcom povestea un om
costiţa de zână
face ciorba bună
incremenire in campul muncii:
mai nou parca nimic nu are rost,
nici viitorul nu mai e ce-a fost,
nici vara nu e cum era
incepe sa semene cu iarna.
nah!
pe blog bate vantu,
a incremenit si gandu’
biscuiti cu lapte,
mi-e dor de eroice fapte,
de brainstormiguri in noapte,
de obscene contracte.
sau daca nu…
macar de o sedinta
ceva ca o ultima sedinta.
sublima umilinta,
pentru angajatul – fiinta.
…
ieeei! din brainstormiguri 21
să culegem prunalunu
curgă ţuica în praline
şi untura în porcine
Alcoolul de te da de gol, lasa totul mai domol
Ca-i o poveste c-o cadere, a cuiva fara putere
Cand muza s-a’mbatat de n-ai cuvinte,
Iti trec numai prostii prin minte.
Un vin bun de vrei sa folosesti
Bea-l numai de te indragostesti! :))
Mai incerc una, asta n-a iesit!:))
s-a intamplat intr-un moment dement,
cand aparent – am cazut in ciment.
lumea parea cu susu’n jos
totul era nespus de frumos!
asa privit pe dos.
Au ma doare – cand nu-i soare.
Ploaia rece ma petrece,
Vantul ma taie – sunt uda ca o oaie,
Muza nu ma lasa,
Rima e faloasa.
Cocosul urla sus pe casa,
daca va ametesc cantitativ
cu versu-mi ostentativ,
sper sa va scot din rabdari
si sa fiu izbita-n fatza de urmari!
Alcoolul consumat cu masura,
nu e o aventura, e o simpla lectura…
Dati-mi sa citesc, pana ametesc! :)))
Eu cartile le iubesc.
Ma intristeaza pururi a Rotii invartire
si razvratita-s iar pe ticaloasa-mi fire.
Nu am insa puterea sa ma despart de lume
si nici sa-mi duc viata fara sa-mi pese-anume.
Asa c-ascute din amnar si toarna-mi iute in pahar.
frunza verde de marar,
din tantar fac armasar
si cu furie tresar,
noaptea scapara’n amnar.
Cartea Alcool o vreau
s-o citesc, nu ca s-o beau!
De creeaza dependenta,
Jur – am sa fac penitenta! 😛
iar scriu conturi în balanţă…
mi se face mintea creaţă!
bucuros eu m-aş lipsi
altceva de m-ar găsi
soare intră pe fereastră
situaţia-i albastră
albastră cu norişori
plin pe-aici de vorbitori
nici nu aud ce gândesc
mai bine să mă opresc.
linişte-aici se făcu…
se aude sailănshuuu…
ceasul e pe baterie
timpul trece şi nu ştie…
când te cheamă din concediu
să le găseşti un remediu
….
celularul sună iar
iarăşi termin brusc. e clar!
=)))) e clar! – ca e monocelular!
ps
vreau sa mentionez aici castigatorul acestui concurs ar trebui sa fie sergentul! clar.
juriul nu-l influenţa,
te rog nu te supăra…
îţi spun fără înconjur:
eu particip: horconcur!
si ziceam ca m-am lasat,
de rimat, influentat…
insa nu de plagiat.
zic si io ca’s „horconcur”
si tot fara inconjur.
insa la o adica,
unicornu’ se sacrifica.
deci dati alcoolu’ncoa
si feriti din calea mea! 😛
hai PA!
*
când ziceam de „vorbitori”
nu gândeam „vizitatori”
erau la mine-n birou
unde-i plin ca într-un ou…
se adună lumea toată
şi vorbesc toţi deodată.
recitind m-am speriat
că-ar fi loc de-interpretat
decât lumea să jignesc
mai bine mă domolesc…
ci nu-i cazul să se scuze
cei împresuraţi de muze! : D
ci atunci să ne-amuze:
drăguţenia pe buze!
Ptiu, nu-ti fie de deochi
Ca tu n-ai închis un ochi,
I-ai ginit pe… beţivani.
Si te ratoiesti la mine
Sa vezi daca ma mai tine.
Azi de-a buşilea-n concurs,
Arunc sticla… pe parcurs!
Trinc trinc,
blinc blinc,
telefonul meu ciripește
mesaje ca minunate triluri.
haihui haiku, tu nu ştii oare
că lipsa rimelor ne doare?
colo-n vale la izvor
simt eu lipsa rimelor…
ex act
figurativul din abstract
sara în vale
ciumă cu jale
foaie verde rapiţă
(o morală, două omorale)
:))) o nopatopee, două matopee
:)))) o a miliarda parte din!
soluţie pentru ochi visine
ca atenţie sau măslină
recomand kanamicină
şi o dată pe săptămână
emisiunea pa, pa din pacoste,
cu cine se-ntâmplă doctore
de unde afli cum se pregăteşte
kanamicina care se lipeşte
de tipar nu de mână.
Am uitat sa spun ca uniconul a fost inaintea lui beausergent…iar eu cu securea dupa unicorn…da’ la pamant!:)) (Bravo mai baieti si fete!)
Impacarea cu ideea propriului sfarsit
„Ba Tigva goala, jos chilotii da-ti-i
Sa simt acum, scarbavnic, mirosul dulce-al mortii.”
Imi cer scuze pentru faptul ca e obscena, chiar un betivan mi-a zis-o, unul batran trecut de 70 care sustine ca o stie de la bunicul lui.E pentru un eventual amuzament, nu musai pentru concurs…si daca e „prea de tot” am sa inteleg desigur motivele pentru care o veti sterge 🙂
Onorata instanta si adunare
Am pierdut o vacă mare
Si-am gasit-o printe oi
Păşunând trifoi
Si osia la o roata
Se-nvârti în gol deodată
Si manat de-o forţă mare
Cu spic de seceratoare
Cea joiana, hoitz joiana
Usca-sa-i-ar pana
Le cel ce ti-o pus nume de joiana
Ca tu ai fost floare-aleasa
Din gradina culeasa
Si rupta din Rai
Coarne ai, din coadă dai
Si printre-atatea mii de flori
Tu urci si tu cobori
Si in râpă mori
usca-te-ai gură, de-atâta cenzură!
Norocu-i cel mai bun drept ajutor si targa;
prin el devii puternic dar poate sa se sparga.
Pacatu-i cel mai rau din cate-ti dau putere,
iar cinstea ploie-n ierburi, rodind prin vai alearga.
Adeseori betivu-i barfit pentru risipa
si nimeni nu-l slaveste ca-i darnic, mana larga;
Destui nu-si leaga sortul, dar intelepti nu uita
sa fie, chiar de beau, cu fruntea sus sa mearga,
si oaspetilor jertfa s-adua tot ce-ar cere,
si legamantul spus in veci sa nu si-l stearga.
Poate in zori sa dam de cei ce se imbata
si, darnici la ospete poftesc pe cin’ se-arata:
Femeie sau barbat, patrunsi doar de un cantec ce inima desfata.
Pam,pam!
pică în jos alcool blând în gura lui ștefan bo alunecând
de când nu te-am mai văzut
cota apei a scăzut
Pingback: Concurs Bicicleta Galbenă | Cartea Alcool « alex moldovan
Cum e să cazi din cer?
Căzuți din cer,
În prima dragoste
Pe așternuturi zer,
Oameni și nuanțe,
Vom aduna
Istoria lecturilor
Cu care vom picta
Aura fapturilor.
Noi bătrâni îndrăgostiți
Cei din fundația paradismo
Suntem joi dulce numiți
Cuvântul lor de nescris.
Zece galbeni tăiței
Joacă-te cu ei,
Ține pleoapa larg deschisă
Într-o noapte sinucisă,
(Spune-n gând:)
Ploaia să vină sper
Și-ai să cazi din cer.
O sticlă stinsă şi un chip pierdut sub mască
Prin uşă scârţâie lumina
Iscat din golurile negre
Păinjenul făinii se agaţă şi înnoadă
Se clatină a timp, măsoară,
Coboară şi împresoară
De douăsprezece ori întunecimea
Tic-tac, tic-tac…
Dame de roşu, juni şi alte cărţi de joc
Măşti bufe cu noaptea picurată-n ochi
Obraji din roşii şi pielea din cartofi
Cu degetele foamei
Ciocnesc pahare cu urme de preaplin
De douăsprezece ori pierduţi în vin
Cling-tac, tic-tac…
pe malul Mâinelui în jos
văzut-am un velocipet cu os.
galben, dar c-o gheară-n plus.
sigur e clonat – mi-am spus.
Pingback: mergi la sigur: rime și alcool pe bicicletă « a matter of catharsis
hai noroc și poftă mare,
îmbuibați întru potol,
scoateți leneșa umoare
și s-o trecem prin alcool!
subsemnata versuri n-are
și nici știe-a făuri
însă cine zice oare,
de nu toți poeti vom fi!
luni se va fi dat nectaru
și atunci om ști exact
a scrie versuri cu hectaru,
în șuvoi și făr’ de tact.
care vrea spre publicare,
chiar pe loc și fără-un ban,
ducă-se la unu tare,
subnumit un cristian!
sau lăsați, că-ncepe cearta,
de scandaluri sunt satulă,
da-mi rămâne decât arta
orișicât ar fi de nulă.
căci măcar să fie multă,
scrisă dintr-o răsuflare,
lumea-i proastă și ascultă,
simț estetic clar că n-are!
da’ e bine-așa să fie,
dăm liber la veselie,
scoatem hopa! primul op,
după care tot non-stop!
nota bene:
se poa şi din mai multe halene.
ar fi păcat de damful obţinut
să răsuflăm total de la-nceput
Raid mafiot,
Varianta ’98,
Sunt cu Uzzy inc-o data gata sa ti-o dau la bot…
Bass dupa bass
Si se rupe-n dans (Uzzy in melodia cu Smiley cand e violata nevasta-sa de el insusi sau cam asa)
Chiar daca nu ma privea bine, ea continua sa ma iubeasca
Pentru ca mama a-nteles ca nimeni nu poa’ sa ma opreasca
G-yeah, am jefuit
in toata viata mea, tot ce-am facut, am jegarit (Nimic mai presus)
Multumesc.
Pe cand nu te stiam, ferice stam, aproape
de rodnice gradini si limpezite ape.
Din ele m-ai gonit si mi-ai starnit in urma
Un nor fara de ploi, o mare de minciuna.
De sete m-ai aprins – apoi razand de mine:
– Nebunii prin miraj de sete n-or sa scape!
saptamana se sfarseste… rima inca se-mpleteste.
temperatura creste, suspansul o insoteste…
rima mea e bleaga,
n-are pic de vlaga.
e fara substanta.
in clasament ma aflu
la mare distanta.
participarea e de baza.
ce daca competitoru’i varza 😀
Cu unduieli treizeci şi corp de undă / Trecea ectoplasmatica Blimundă.
:))) ce trup de literă mlădiu!
privind piciorul metric şi zglobiu
mă-ntreb cât poartă la şasiu
Nu ştiu, dar când e mai degrabă elefantic / se dă, parol, în centimetru antic.
dacă e elefantic sigur se
dă-n stamba unei arachne
Daca e ma duc sa scot bani de la BRD frate,
Ca sa beau si eu acum o bere de calitate,
Stiu ca suna oarecum ca un banc prost,
Mi-am luat si porc in rate cu bani de la Banc Post
Si alte zeci de lucruri, sa vi le-nsir nu are rost
Pedalez, de la tuica delirez, ma distrez, jonglez, aberez,
De la vinul negru cant melodii in re diez
Schimb pe-un pinion mai mic, viteza s-o ridic
La cum ma balansez cred ca de fapt eram pe cric
Ca sa ma redresez imi fac un ceai, supa la plic
Ma plimb prin parc, pe malul lacului, c’est magnifique!
Răceală-n vară
Napocel
Am prânzit, după nici o oră el m-a trăznit
Al naibii rinovirus nici nu mi-am imaginat
Unul din cadourile vieții am dobândit
La fiecare tuse, anatomia-mi simțeam necenzurat
Vaai!
La fiecare strănut, în chiloți scăpam un picur negândit
Pe gură am scos: „-Răceală cine puii mei te-a fătat?”
La care Răceala: „-Ehei, eu sunt copilașul berii reci care ieri pe terasă te-a-mbătat!”
menta lata si frecata,
cand eram la mama fata
la berici dadeam eu iama,
de-mi cadea pe ochi naframa!
of, of, măi, măi!
Pingback: Meniul de azi |
pe-un acoperiș de turtă dulce
la tropice
două pisici ludice
mieunau electronice
se legănau
complice
plăcile tectonice
ca două popice
explodau pudice
bombele atomice
timpul era un apendice
de purice
bolnav de varice
sub iubirile lor
platonice
nici nietzsche
nu mai poate
să îi
judece
pies: titlul era pisicile parabolice
pisicile parabibilice 😀
suprapisietzsche
pisici în plăci
pisici domestice ca plăcintele poale’n brâu
tot nouă vieţi are
plăcinta cu gheare?
toot noua, cu gust de sare
Stă Gavroche într-un alun,
(să vă spun, să nu vă spun?)
Lângă prun este un lac,
Dar cu asta mă împac.
Alun în formă de prun:
Schimbări care se impun.
De rimat aş mai rima,
Dar mă sună cineva
(Oare de ce m-aş mira…).
aaaaa, asta a mai fooooost…
: )))
: ))
: )))
: ))
dacă semna cu Pierre Menard, era altceva…
Uimit,… pot doar… să… murmur… scuza… poporului romeu,
cu fruntea în ţărână: „mă jur că n-am fost eu!”
Oh! Ce neaşteptată spunere în a.bis!
Rămas-am mut! (Pisicii*) nu pot să(-i) spun nici pis!
Desigur, repetarea e mama-nvăţăturii,
La fel, eugenia, o culme a culturii!
Oh! Eu-geniu! Să fiu citate de tine!
Precum citează alţii adagiuri latine!
Cuvinte n-am să-ţi mulţum
(Nici blogu-ţi nu-l găsesc)
Non multa e, sed multum!
(Corect me, de greşesc)
_____________
* le motan de panurge
am văzut ceva de’o comicărie
inestetică
o alcoolică bucolică
pedala pe’o bicicletă
cochetă
eu am văzut o pistă
ca epistemologia de tristă
Așa.. o urare, ca de sărbătoare
E o 9 zi de weekend, da’ îi tare fainăă
Azi chiar a fost vară, pe bune: o căldură afarăă…
Mâine e 10 iulie: cireașa tortului, ups: scuze, a weekend-ului, ai mamăă
Am primit cadou Chagall / Un album. Duminical.
Vântul adie ușor
pe aleea mea mică
și aduce cu el primăvara în zbor
și pipi de câine și de pisică
O cupa am baut de drag,
o alta leacul primei, cheag
pentru a treia – Lasa lumea!
M-a lovit, orbit, orbita
nori cu-a ploilor perdea.
Sa-l fericesc pe veghetor,
Iute zborul sa-l masor.
Cantarem cançoooons
direm Miau tots dos,
totul e frumos
când lucrăm în DOS!
O
K
K
O
Deja juriul s-a întrunit şi are nişte preferaţi. Domniile voastre aveţi?
Şi dacă da, ce?
cum şi ce? măcar de alcool şi tot mai poate fi influenţat
Prin urmare m-am trezit prea tarziu 🙁
Lunea naibii
Transpirat: sus, pe jos, prin gură
E luni, cald+serviciu, sunt pastă în arhitectură
N-am chef de muncă, gândesc ca o geamandură
Unde-mi ești Sâmbăto? Te vreau lângă dispoziție ca garnitură
Îngheţata se uită lung la mine
Plină de suspine
O iau în mână şi-o omor
Cu un topor
Îi ling corpul fărămiţe
(lip,lip, pleoscăituri) Aud trâmbiţe!
Un înger gol cu coarne`mi spune că am fost rea, rea, foarte rea
Ha, ha, aşa zice şi dansează, cha-cha, uite aşa –00–+’–]/–.,00–
Miroase a pucioasă, lapte şi fistic, a iarbă arsă şi-un ibric, a mierlă şi a perlă,
a jale deasă şi frumoasă
a ziar pe care scrie O îngheţată plină de suspine….a fost…(aici nu se poate citi, e o pată de cafea)…
cu un topor…
omor…
plecat-am’n 9 din oraş
şi m-am întors în 10:
a). simţind că nu mai pot să rabd!
b). să văd ce se petrece.
e prea devreme… prea târziu,
rumori încă mai scurmă
în alun-gândul cel zbanghiu
în mintea de pe urmă.
în mână nu-i paharul gol,
(ce-atât de des planfic)
dar nu din lipsă de-alcool,
ci de moment pacific.
o şansă are fiecare
la „Cartea-Alcool”, dar zic:
sunt singurul care îl are
pe „beau” în numele său nick.
😀 genial!
Foaie verde Margaretă
M-am urcat pe bicicletă
Foaie verde frunza-n dungi
Am două picioare stângi
Imediat ce am pornit
Trei maşini am şi belit
Am parcat-o în garaj
Pe coclauri n-am curaj.
Bicicletă verde-n zare,
Stăpână ca mine n-are
Bicicleta mititică
Lua-te-ar naiba de te strică
Cu ulei si cu nămol
Eu te ung ca la Siutghiol.
Cocoţatu-m-am pe şa
Amu, în fund mă mânca.
Mă ciocnii de trei maşini
Privită de ochi străini
Ochi străini de proprietar
“Pedalez da’ n-am habar”
Nu fu tocmai chiar plăcut
Cand zâmbii la ei tăcut
Şi pornii ‘napoi spăşită
Printre blocuri hăituită
Cu privirea-n jos, mâhnită,
Şi cu bicicleta-n spate,
Mai târâtă mai pe roate
Jalea lor ma frige-n spate
Jale de om chinuit
Şi cu spoileru’ ciobit
Şi-aş mai scrie treburi mici
Da’ mâine merg la servici(u)
Şi-am să dorm porcesc în post
Pân’ mă ia şefu la rost
Şi încălecai pe-o şa
Depanai povestea mea
C-o bicicletă vernil
Dată-n dar de nea Emil
Şi-ar mai fi
mi-aş mai dori
să-nvăţ
să mă dezvăţ
să mă urc pe bicicletă
şi să merg ca o rachetă
fară de maşini lovite
fără table îndoite
şi vopseluri damblagite
cu genunchi fără de pată
să mai iau fuste de fată
Ochiu rău să nu răzbată.
Şi o pistă terminată.
Apăi dacă-i pistă nu există
Cum să fiu eu biciclistă.
Păi nu?
Dap. Acum se votează.
În primul rând, bună ziua dumneavoastră şi telespectatorilor dumneavoastră. Le mulţumim tuturor celor care au participat la concursul nostru şi ne bucurăm că au fost într-atât de inspiraţi! Din păcate, după cum se ştie, la sfârşit rămâne decât unul… Aşadar, cu unanimitate de voturi, juriul a decis ca premiul să fie câştigat de Voroncas pentru „inspiratele plăsmuiri în versuri şi profundul umanism care emană din creaţiile ei”. Aşa să fie!
Câştigătoarea e rugată să trimită un nume şi o adresă valabilă din România pe adresa bicicletagalbena@yahoo.com pentru a-i fi expediat premiul. Felicitări!
– va urma –
Bine am revenit, bine v-am regasit, a fost greu, competiția acerbă și fiecare a dat din el sau ea ce-a fost mai bun sau mai rău. Multzumesc juriului și organizatorilor că mi-au dat ocazia nesperată de a mă exprima artistic, ludic și nu numai! Mentionez că tocmai de prin clasa a 8-a nu mai apucasem să-l scot pe necurat din mine, deci important e că ne-am curățit cu toții. Nădăjduim să ne ajutați pe viitor și întru publicarea unei antologii, dacă tot ne-ați stârnit!
Acu rime-aș mai fi scris eu, poate,
Dar le-am dat atunci pe toate…
Bine e că ne-am oprit,
Căci ne-ntoarcem la citit.
Felicitări, Voroncas, pentru răsuflarea unică şi antologică! :))
Dragă, Beausergent, ai fost absolutamente fascinant. Meriţi să se inventeze concursul à la proust, unde chiar nu ştiu cum ţi-am mai putea răspunde.
multumesc, multumesc… 🙂
m-am jucat un pic şi eu, printre picături…
şi a mai fost şi misteriosul Eugen, cu misterioasa lui postare … 🙂
felicitări câștigătoarei,mi-a plăcut și mie foarte mult cum a scris!sergențelule,sunt sigură că ai să câțtigi și tu ,mie mi-a plăcut și cum ai scris tu! 😀
multumesc… 🙂