De ceva vreme văd că tot scrie lumea pe bloguri cum explozia ebook-urilor va duce la dispariţia cărţilor în formatul clasic. Şi tot de ceva vreme, o mulţime de oameni – deseori necunoscuţi – mă întreabă prin librărie dacă nu îmi e frică de ebook-uri, că sigur meseria asta, a mea, de librar e fără viitor. Adică sigur vom da faliment şi toată lumea va asta acasă şi îşi va cumpăra cărţi on line citindu-le pe kindle sau pe propria variantă de reader. Şi toată lumea va cumpăra mai uşor, mai ieftin, iar instituţia librăriei nu va mai fi necesară.

Tot nu demult un personaj aflat în conducerea unei edituri ţipa pe facebook despre pericolul tot mai mare al librăriilor care sug sângele poporului. Mai precis, prin taxele impuse, scumpesc cărţile şi nici nu plătesc editurile. De unde înţelegem că librăria e un soi de căpuşă care trăieşte pe spinarea autorilor şi a bieţilor şi nevinovaţilor editori, ale căror viziuni despre preţul unei cărţi sunt răsturnate brutal de rabatul librăriilor. Şi că librăriile trebuie boicotate, sperând astfel că piaţa editorială se va elibera de balastul nedorit prin falimentul celor din urmă. Pentru cei care nu ştiu, rabatul e un procent reţinut din costul final al cărţii, după ce scazi tva-ul de rigoare, procent care revine librăriei. În România, rabatul mediu e undeva între 40 şi 50%.

În revistele şi site-urile de specialitate de-afară există o sumedenie de articole şi dezbateri despre carte vs. ebook. Şi despre efectele concrete ale apariției ebook-ului într-o competiție deschisă cu tradiționala carte: scăderea vânzărilor, falimentul unor lanţuri importante de librării, ieftinirea cărților etc.

Ei bine, eu unul nu cred că librăriile în România vor da faliment aşa repede. Ce-i drept, industria cărţii trece prin schimbări rapide, iar problemele economice afectează masiv o industrie care nu e necesară în mod obligatoriu stomacului. Iar românul judecă deseori cu stomacul. Ce-i care cred că dispariţia cărţii tradiţionale – adică copaci tăiaţi, tipografie, depozite, curierat – şi a librăriei în format clasic – chirie clădire, utilităţi, salarii pentru angajaţi, taxe la stat – vor duce la ieftinirea formatului de ebook, se pot convinge uşor că nu e aşa. Preţul unui ebook afară nu e decât puţin mai ieftin decât cel al unei cărţi în format clasic. Că în România a explodat o ofertă de ebook-uri la 5 şi 10 lei e adevărat, însă şi preţul cărţilor era cam tot pe acolo iniţial, primele ebook-uri fiind realizate pentru cărţi aflate la reduceri în rafturile librăriilor. Adică la un preţ tot undeva între 5 şi 10 lei. Că lumea nu vrea să rişte.

Însă nu aici e problema. Cred că există un procent mare de naivitate în discursul celor care cred că lumea nu va mai citi cărţi pe hârtie. Eu spun tot timpul că în România se face cadou o carte mai des decât se citeşte, gestul de a şi citi cartea cumpărată sau primită nefiind atât de popular. Se citeşte din ce în ce mai puţin, drept dovadă fiind sondajele cu rezultate devastatoare: majoritatea românilor nu a citit nici măcar o carte anul acesta. Şi atunci, întreb eu: de ce o majoritate care nu citeşte deloc sau care confundă cărţile cu manualele şi culegerile şcolare şi, uneori, cu cartonata primită cu ziarul, de ce această majoritate ar descoperi brusc şi dintr-o dată vizibil o plăcere şi-o poftă cruntă de a citi pe un device electronic, adică pe-o jucărea care costă şi ea destui bani!? Care e raţionamentul, dincolo de noutatea jucărioarei, care îl va face pe necititor din născare sau din şcoală să devină cititor de mii de pagini devorate pe Kindle, de exemplu, în detrimentul televizorului, manelelor, calculatorului sau a discotecii de seară cu seară. Adică ce feromoni o fi având un reader cât să transforme în câţiva ani o Românie incultă într-una de cititori profesionişti, fie ei şi de carte de masă.

Nu, domnii mei. Românii nu vor citi mai mult pentru că au apărut jucărioarele. Că citesc deja din ce în ce mai puţin. Şi librăriile nu vor da faliment că o să fugă cititorii repede acasă să-şi descarce noutăţile de pe Amazon. Librăriile dau faliment că lumea nu mai citeşte şi nici nu mai cumpără carte de vreun fel sau altul. Suntem destul de puţini cei care citim, noroc de cei ipocriţi care încă fac cadouri cărţi.

Şi ca o concluzie tristă: într-un sondaj făcut acum un an, majoritatea celor care credeau în dispariţia rapidă a cărţilor pe hârtie intra în următoarele categorii: fără studii superioare, locuind la sat şi fără cărţi citite în ultimii ani.