Sărmănuţii copii bucureşteni care n-au rude la ţară au ocazia să afle că ţăranul român e exact la fel ca ţăranul bucureştean. Atâta că ţăranul român face oale din lut iar apoi mănâncă din ele! „Iach, ăla e noroi? Ce scârbos! Să mănânci din farfurii de noroi!”. Adulţii, în schimb, au ocazia să achiziţioneze pentru partenerii de afaceri străini, ii şi cămeşoaie suficient de scumpe, pentru a stârni încrederea unui cumpărător care se respectă. Totuşi, de ce ar fi mai bine să nu te duci:
1. Coada la bilet e prea mare. Biletul însuşi e prea mare. Târgul e prea mic. Cam cât buricul unui târg obişnuit.
2. Producătorii, artiştii populari, meşteşugarii, în fine, ţăranii, foarte întristător, nu au unghiile negre. Dar au brăţăruşe cu mini-iconiţe din plastrig. Sper că le pupă măcar din când în când.
3. Kitschoşeniile: în floare, cum se cade de Florii. Bănuiesc că e bine totuşi ca şi proprietarii de localuri rustice să aibă de unde-şi cumpăra linguri lăcuite şi ştergare mii, bune de acoperit imperfecţiunile pereţilor.
4. Centrul de atracţie: mâncărica! O mare coadă la clătite nasoale şi scumpe, un papanaş cu cartof şi mărar, iar dacă binevoitorul ţăran te lasă să guşti şi din brânzeturile & dulceţurile etalate, te poţi întâlni cu bucuria de a sta la multiplele cozi ale degustătorilor de meserie. Aceiaşi specialişti pe care îi poţi întâlni la vernisaje şi la zilele porţilor deschise de pretutindeni.

5. „Raionul” pielărie e preferatul meu. Multe trăişti de toval am curtat pe-acolo, sub privirile indignate ale vânzătorului care simţea nevoia ca din când în când să-mi spună sfătos: „Aceea-i trei sute de euro”. Bun. Apreciez acest gen de oameni euro-comunicativi, mai ales că
6. La târgul de Florii, nu e voie să pui mâna pe obiecte iar dacă vrei să pui o întrebărică producătorului de jucării horroristice, tre’ să aştepţi cam juma de oră, că doar omul are de vorbit cu vecinul de tarabă şi doar târgul de-aia e făcut, pentru ca un grup de meşteri şi zidari selecţi să se poată reuni periodic pentru a comunica în linişte despre noile pieţe de desfacere, armonizându-şi preţurile şi consultându-se asupra aditivilor pe care îi mai pun în magiunul identic natural.
7. Dacă ţăranul meşteşugar are cumva prin casă bijuuri indiene, nu tre’ să vă supăraţi că le scoate şi pe ele la târg. Oameni suntem! De-aia ne şi bucurăm că la un astfel de târg putem găsi tămâie grecească şi mir de la Ierusalim, ambele produse în China.
8. Ce-i drept, nici nu observi că lipsesc mititeii şi muştarul!
9. Principalul motiv pentru care mai bine nu te duci e pur teoretic: goana după autentic e aşam o chestie de frustrantă şi de greşită. Dacă nu te bucuri de coşuleţele cu flori artificiale din magazinul „orice produs – 5 lei”, de ce te-ai bucura de ele în curtea muzeului?
10. Ultimul, dar nu cel din urmă dintre motive: nu te duce la târg, vine el la tine! Dacă tânjiţi după tradiţionala turtă dulce care ocupă o treime din târg, sunt gata să vă îndeplinesc un vis.

Iepuraşul din turtă dulce este în vârstă de un an, nu prezintă fracturi vizibile, e la fel de tare ca şi anul trecut, doar că mai înţelept, a împodobit un an de zile raftul de sus al frigiderului, delectând privirile curioşilor! E recomandat pentru orice vitrină care se respectă! Îl scot la licitaţie!