Nonsense film genre defines cinema productions that lack any coherent meaning.

Sens există, doar că acesta e teribil de incoerent. Un bun exemplu e Finisterrae, un film care nu face mişto de receptor, nu-l insultă dramatic, da’ nici disponibilitate pentru a se face comprehensibil nu deţine.

Foarte simpatic la acest film numai ochi şi urechi e că realizarea lui a început cu soundtrackul, pe marginea căruia, cine ştie prin ce miracol, au fost înnădite aşa numitele peripeţii fantastice.
…

…
Filmul debutează cu două fantome care, sastisite de propria condiţie, îşi iau cearşafurile-n dinţi şi, după ce consultă Oracolul, pornesc spre întrupare, nefiind scutite de piedici drăgălaşe, cum ar fi despărţirea de cel mai bun prieten al fantomei – cerbul, sau căderea în ispita unei fantome de sex opus, aproape dezvelit.

Foarte mişto filmat, decorat şi populat; păduri de urechi cu memorie, cai deux-pièces, flaute fermecate, căpriori melomani contra-naturii (Cerve fugax facilis varios audire sonores!), bufniţe sfătoase şi scorburi în care rulează filme din anii 80.

În fine, când s-ajungă cuplul fantomatic la Finis Terrae, pac, duamna greşeşte poarta galactică şi rămâne cu cearşafu-n vine; sau în drum; ca urmare a ratării, în loc să se întrupeze în gagică – numită pe generic Prinţesă, ceea ce e la fel de vulgar – se înghesuie într-o broască râioasă.
Bah, mais quelle surprise! Fostul stafiu, acum purtător de uniformă militară, o sărută, având el o bănuială… sfârşitul e cât se poate de fericit. Puiul de căprioară a crescut şi vizitează palatul în chip de cerb. Cervus fugax captus est. Gottes Zeit ist die allerbeste Zeit. Putem (oricând) să murim liniştiţi. …

…
Aşadar, de ce să te uiţi la asemenea film? Pentru minţile speculative, în permanenţă mânate de ambiţia de a face din rahat bici, extrăgând sensuri din piatră seacă şi înzestrând comèdia cu ponoase necuvenite, e materia perfectă. Celelalte minţi se pot în schimb delecta cu imagini minunate (btw, director de imagine e Eduard Grau, v. A Single Man), se pot hlizi, bucura chiar, se pot arunca de la trambulină în melancolie, pot aţipi înconjurate de entităţi inofensive. Pentru scorţoşi, adoptarea unei perspective infantile poate face minuni. La o adică, plăcerea nu vine în urma unei analize a calităţii. Şi chiar şi-aşa! (v. aham & aşam)