Există oameni a căror recomandare de a vedea / evita un film funcționează perfect. Doar că pe invers.

***

Trădarea / Izmena (Rusia). Categoria Supernova.

Sinopsis TIFF: un bărbat şi o femeie se întâlnesc din întâmplare şi îşi dau seama că partenerii lor de viaţă au o aventură împreună. Descoperirea îi împinge să facă lucruri pe care nu le-ar fi îndrăznit înainte. Ce să aleagă, răzbunarea sau iertarea? Protagoniştii caută pe ce să construiască o nouă viaţă, dar nu e uşor: fiecare acţiune a lor este influenţată de infidelitatea celorlalţi, iar aceasta are propria logică.

Sau nu o are. Sau nu e logică. Dacă prima jumătate a funcționat la limita firescului „cinematografic”, amorsând niște așteptări destul de clare legate de firul narativ, de la jumătate încolo, lucrurile s-au schimbat dramatic și am avut senzația că văd un film american prost făcut de ruși, cu răsturnări spectaculoase de situație și cu intervenții neverosimile, puse cu mâna – o mână nesigură. Există însă un motiv pentru care americanii sunt cei care fac filme americane, iar rușii, filme rusești. Dincolo de facilul tipologiilor, așteptările mi-au fost trădate – știu că-i facil, dar nu mă pot abține 😀 – de decizia neinspirată de-a deturna cursul anunțat. Maniera de filmare și abordarea benefic aseptică m-au dus cu gândul la minunatul Elena al lui Andrei Zvyagintsev.

P.S. Tocmai am văzut-o pe actrița principală în față la Cinema Victoria – e la fel de frumoasă ca în film.