Ca o persoană responsabilă care face totul la timpul potrivit, mi-am dedicat ultimele luni din viaţă rezolvării tuturor problemelor care mă măcinau de atâta amar de vreme şi pe care, din diferite şi uneori de înţeles pricini, le amânasem – practic, la nesfârşit. Acum pot să stau şi să mă gândesc liniştit la moarte pentru tot restul vieţii, fără să mai trebuiască să-mi bat capul cu tot soiul de treburi mărunte. Presimt că viitorii cincizeci de ani vor trece uşor, uşor ca un vis.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
cincizeci de ani?…
asta da optimism ontologic
… dead, but dreaming 🙂
asta nu un fel de a muri, ci cel mai bun mod de a trai