nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (14)

Poştaşul care întârzie în fiecare lună cu pensia şi întotdeauna încurcă mandatele urmează să moară. Vărul meu de la ţară, pe care nu l-am mai văzut de mic, cu care am împărtăşit bucuriile copilăriei, dar de care nu mă mai leagă nimic, urmează, la rândul lui, să moară. Bunicii care m-au crescut şi a căror dragoste n-a egalat-o încă nimeni urmează, nu e nici o urmă de îndoială, să moară. Chiar şi marea mea iubire din tinereţe, cândva suplă şi naivă, urmează, sunt din ce în ce mai sigur, să moară. Eu însumi urmează să mor. Dar bunul meu prieten, a cărui răutate gratuită m-a împins în situaţia disperată din care, pare-se, îmi e imposibil să mai ies?

Ei bine, şi el urmează să moară.

6 comentarii la „nouăzeci şi nouă de feluri de a muri (14)

  1. alex moldovan

    M-aş bucura mai degrabă să pot scoate pietrele de la rinichi. Dar e bine şi aşa. Eu unul mă declar mulţumit.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.