De teamă ca mulţimea de idei preţioase care îmi trec tot timpul prin minte să nu se piardă în neant, mi-am interzis să mai gândesc în afara orelor pe care le petrec scriind. N-am dreptul să-mi bat joc de înzestrarea mea neobişnuită. Ar fi chiar păcat. În plus, e şi obositor ca naiba.
Cred ca multi si-au propus acest lucru.
Cred că mulţi au şi reuşit, dar au rămas blocaţi acolo.
Adevăraţii creatori gândesc rar! Motiv pentru care şi scriu proză scurtă…
majoritatea oamenilor gândeşte rar şi prost
cei mai buni însă gândesc zip şi la obiect
Vai, dragă, dar nu trebuia! You, you, you…sweetheart.
păi nu era vorba despre tine (cum de altfel ai şi bănuit)
A, nu? Dar despre cine, dragă? Şi de ce să fi bănuit?
ambiguitatea este mama învăţăturii