Am deschis Internetul şi am citit: Codul este artă. La început m-am mirat grozav, neştiind mai nimic despre noua disciplină practicată doar de o mână de iniţiaţi. Cum nu ne năştem învăţaţi, m-am informat. Deşi formează un grup obscur, m-am infiltrat printre ei. Le-am învăţat limba şi obiceiurile, m-am îmbrăcat ca ei şi am scris cod (2 volume apărute, plus o colaborare în presă). Am provocat dezbateri, iar miza s-a transferat rapid în registrul esteticului, ajungându-se la discuţii despre frumuseţea şi misterul din spatele abstractelor cifre. Scriitorul de cod e superior, spun ei, scriitorului clasic de roman sau poezie, căci acţionează ştiinţific, nu la voia inspiraţiei. El înţelege mai bine mecanismele ce pun în mişcare frumosul şi le manipulează abil întru desăvârşirea artei lui şi spre deliciul nostru.
La întrebarea capcană dacă există viaţă dincolo de cod, el îţi va răspunde negreşit: codul e viaţa. Mulţi răuvoitori vor respinge însă perplecşi această pretenţie ca exagerată.
Desigur, mi-e uşor să mă pun în pielea unui scriitor de cod – graţie capacităţii de-a mă putea substitui oricărei persoane – pentru a recunoaşte că au şi ei dreptatea lor. Dar asta e valabil pentru orice alt domeniu. Problema rămâne, în orice caz, deschisă. Voi reveni asupra subiectului.
01 00 01 00 00 00 11 11 01 11 10 10 10 00 00 00
Oh, pls don’t give me that Matrix shit.
ce matrix bei
peste 20000 de milioane de ani, ziarele de pe planeta xaxa vor avea titluri de o şchioapă
„s-a găsit veriga lipsă între primatele prost evoluate şi evoluţia post-primate.”
iar dedesubt explicaţia:
„ceea ce părea o succesiune aleatorie de semne aparent fără sens s-a dovedit a fi codificarea reţetei prăjiturii cunoscute sub numele antic de ‘tort doboş’, mâncarea noastră tradiţională pe planeta xexe. se pare că strămoşii noştri erau nişte primate prost evoluate care la un moment dat au luat decizia să se hrănească numai cu tort doboş, fapt care a condus în timp la o serie de mutaţii genetice.”
Partidul mâncătorilor de leber anunţă că o să înceapă să-ţi trimită hate mail. Cică acest nobil wurst s-ar afla de fapt la baza evoluţiei de care vorbeşti.
Nu mă bag, că la asta chiar nu mă pricep.
Adevarul e ca ma simteam neglijat. Parerea mea legata de primul comentariu e asta: 01 00 01 00 00 00 11 11 01 11 10 10 10 00 00 00
îi ştiu
sînt nişte eretici dezinformaţi şi rău intenţionaţi
dacă ne vom lua după ei lumea întreagă va deveni un mare… ficat
Un ficat mai mare înseamnă mai multă votcă. Ceea ce ne trimite cu gândul la alte lucruri măreţe.
se scrie ficat şi se citeşte c_ăcat
Ficat scriem, ficat citim. Vorba lui Vasilică.
am înţăles monsieur
Eu credeam ca e invers arta e un cod. Cine-l pricepe îl pricepe.
Si ca nu ne nastem invatat – yeee, right… a fi tot mai greu. Propun transpalt de materie sa nu mai pierdem vremea codificairlor si invatarilor. Ne ia prea mult timp – pe bune.