Primul film, la Arta, Thomas. Exact ce mă aşteptam, un small movie de 70 de minute. Cum ai putea visa să-ţi începi mai frumos ziua de sâmbătă decât cu un film finlandez despre bătrâneţe, singurătate şi moarte? Foarte simpatic, producţie nordică tipică, fără întorsături de situaţie şi surprize. Bifat, plăcut.
Tokyo Sonata, super-premiat şi lăudat. Dacă se termina după 85 de minute, îi dădeam 9.5. A durat două ore şi i-am dat 6. Cinematografie superbă, jucat minunat, tratează despre problemele unui cuplu pe fondul unui tablou socio-politic nu prea măgulitor al Japoniei corporatiste. Dramă, emoţii puternice, kestii grele, când brusc, la minutul 85, regizorul îşi bagă picioarele şi o dă în comicul penibil, introduce o răpire şi un violator. În plus, dintr-un registru cvasi-realist, trece fără ruşine în metaforic, ieşind până la urmă o varză de toată frumuseţea. Schizofrenie curată. Finalul chiar nu mi-a mai tihnit, după palmele primite. Why? Why? L-a stricat. Cu mâna lui l-a stricat.
Sărbătoarea fetiţei moarte. Mai degrabă de interes antrolopologic. Cadre inspirate, dar cam forţat pe alocuri. Şi lung. Adică luuuuuuung. Se poate şi fără.
Alle Anderen. De departe cel mai bun film din competiţie so far (celălalt e Sărbătoarea, so far). Mie mi-a plăcut. Film de cuplu, două personaje principale, discuţii, certuri, stări. Mi s-a părut că a surprins nişte subtilităţi ale vieţii în 2 – cu grijă la detaliu şi sensibilitate. Dialoguri, bune, tăceri grăitoare – for me and my girl, at least. Mult peste leşinătura chiliană cu pretenţii En la cama de acum doi ani, dar nu la înălţimea Interview-ului lui van Gogh. Foarte sincer, pătrunzător – dacă auziţi altceva, nu plecaţi urechea. Aveţi încredere în mine, ca până acum, e mai simplu aşa. Recomandat.
1.Sarbatoarea fetitei…oribil,ma uitam si ma gindeam chiar niciunul dintre oamenii care au participat la acest film nu realizeaza cit de prost e ???
2.Alle anderen.foarte foarte bun, dialoguri exceptionale, actori draguti, foarte real si fain.dar eu l-as fi parasit pe boul de arhitect…cit m-a putut enerva…
3.si cel mai important : NIMENI NU A RONTAIT POPCORN SI CIPSURI, N-A VORBIT NIMENI LA TELEFONUL MOBIL, N-AM AUZIT COMENTARII, FLUIERATURI, INJURATURI.NU TU COJI DE SEMINTE SAU MIZERIE PE JOS.
EXISTA SPERANTA!!!!OAMENI FRUMOSI SI DESTEPTI!
4.daca mi-a gasit cineva umbrela, va rog sa mi-o inapoiati, va rog frumos!
Bă, daţi-i fetii umbrela înapoi. Şi repede! Oricum, it’s one of a kind, deci tot o găsim. Io-s cu ochii în 4×4.
Am fost la 7 filme şi, într-adevăr, n-am auzit comentarii, telefoane sunând în draci şi foşnet de pungi. Anul trecut a fost exasperant.
am vazut ieri alle anderen, foarte bun film!
asa de bine au interpretat incat 🙂 am urat-o pe ea pentru iubirea pentru el, mi-a fost ciuda …
altii au spus ca-i o nebunie, erau iritati, mai ales fetele, cum naiba sa iubesti asa, asta-i obsesie! no, nici macar n-au mai vazut ca filmul chiar e de calitate (totul lasat liber, in forma pura, personaje, timp, dialoguri, imagini)…cica tema e comuna, vesnica problema a cuplului,
care ca-s multe? ideea era iubirea, iubirea ei si luciditatea lui, putea fi invers.
eu am invidiat-o… il iubea si ce mai contau toti ceilalti!
ce fain!
Aşa e Lucia, amândoi au jucat bestial, iar cu tema, m-am plictisit să aud asta şi să tot repet fie că nu există teme banale – fie că toate sunt banele.
hmmm, dupa ce am iesit de la Alle Anderen am vazut multe fetze plictisite si desenand pe ici pe colo cate un cascat. vad ca exista o tendinta de a lungi o „poveste” in care nici eroii nu-si gasesc o solutie. aceleasi teme: „iubire”, comunism, sex, sange, epoca de aur, pionieri, mafie etc. am sa fac un film despre un tantar si am sa-l filmez prin toate casele care merge pana ce-o sa dea de un RAID. calatoria buzzzz-ului
“We must love one another or die”
daca o sa faci un film cu un banzoi sa-mi spui, poate o sa simtesc mai vartos.