Mai vezi câte un cântăreţ celebru, care cântă în fiecare seară în faţa a mii de spectatori, că vine şi începe să se plângă că, vezi Doamne, ar fi de fapt un mare timid. Ei, aş, nici pomeneală de aşa ceva. Sau câte un dictator sângeros care susţine că a început să omoare oameni doar ca să scape de timiditate. Bazaconii. Eu unul n-aş cânta nici picat cu ceară pe o mare scenă, în faţa a mii de spectatori, şi nici n-aş omorî oameni doar ca să scap de timiditate.
Asta spune multe despre caracterul meu.
unii cîntă de zici că ar vrea să omoare pe cineva
sau măcar să tortureze
e drept că majoritatea fac playback
Tu ţi-ai făcut blog ca să scapi de timiditate.
Blog? Ce blog?
Hm. Se pare că nu timiditatea e problema ta.
În primul rând cum îţi permiţi.
Porcuşorul furios.
Dacă aş vrea, mi-aş putea permite tot ce vreau. Dar nu vreau.
Obraznic-o!
Pardon, obrăznicuţ-o! Să ripostez cu aceeaşi măsură.
Ai noroc ca trebuie să plec. Vorbim noi mai târziu.
„Asta spune multe despre caracterul meu.”
Ca nu esti timid? 🙂
Asta spune multe despre caracterul meu.
pentru a scapa de conversatii inutile rad ca un nebun 🙂
si totusi nu scap…