Un alt moment demn de menţionat e atunci când mi-a comentat vecina pe blog să dau muzica mai încet că doarme copilul.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
Faci, te rog, orezul pana ajung eu? Nu mai pot de foame.
Nu mai poţi ce – de foame?
Ar fi o înşiruire prea lungă. Nu pot nici să scriu de foame.
da chiar aşa, de ce dai muzica atît de tare pe blog?
Of, n-ai înţeles! Muzica era tare la mine acasă – nu pe blog 🙂
pe bloc nu pe blog
pe boc
Mai iritante sunt comentariile vecinilor care încep cu „n-ai putea să-mi împrumuţi…”.
La noi nu îndrăznesc…
ce le-ati facut – ca sa nu indrazneasca? / : )
„Orice intrus va fi tratat cu o răceală demnă, astfel încât să înţeleagă şi cel mai… nesimţit că prezenţa lui este inoportună.”
(Toma Caragiu, Operaţiunea Monstrul)
Copilul cui?
Copilul Minune.
Al ei, desigur :).
🙂
P.S. Imi place pisica.
Pisica e de mare excepţie. It’s a cat on the wall.
M-am prins. Inseamna ca numa’ din Cardiff poate sa fie!