Dacă se întâmplă cumva să asistaţi la un concert de jazz şi nu ştiţi cum să vă comportaţi, iată un scurt ghid care ar trebui să vă ajute să ieşiţi din încurcătură. Jazz-ul are o istorie aventuroasă şi plină de neprevăzut, dar originea lui populară l-a ţinut mult timp departe de saloane, baluri şi teatre muzicale. Fără îndoială că succesul acestui curent muzical se întemeiază nu numai pe măiestria excepţională a orchestraţiei, ci – în bună măsură – şi pe frumuseţea încântătoare a melodiilor, în care autorii ştiu să condenseze tot belşugul de sentimente pasionate şi de poezie evocatoare. Compoziţiile izvorăsc dintr-o largă simpatie şi solidaritate cu sentimentele simple ale celor mulţi, din reprezentarea poetică a bucuriilor şi aspiraţiilor sufletului. Jazzul e în general o muzică antrenantă, optimistă, existând totuşi autori care preferă să exploreze şi apele mai liniştite, mai profunde ale umanului. Muzicienii îşi acordează, de regulă, instrumentele pe scenă, în faţa publicului spectator, ca o garanţie a faptului că evoluţia lor e una autentică, cinstită, şi nu o simplă reproducere mimetică. Din partea publicului se aşteaptă ca intervenţiile solistice să fie punctate prin aplauze viguroase, energice ale tuturor celor prezenţi, urmând ca execuţiile mai dificile să beneficieze de urale şi fluierături apreciative. Concertul se va încheia prin exprimarea dezamăgirii că timpul a trecut pe nesimţite şi a speranţei că astfel de evenimente benefice vor mai avea loc şi pe viitor, în cadrul pus la dispoziţie cu atâta generozitate de către gazdele minunatei serate muzicale.

P.S. Citiţi aici cea mai bună cronică a festivalului de la Gărâna de până acum.

Şi atracţia festivalului…

Nik Bärtsch’s Ronin Live at Jazzfest Berlin 06 2/3 Modul 33