Chiar şi numai ideea de a-şi creşte o barbă îl ridică cu mult pe un bărbat în ochii mei.
Quod erat demonstrandum.
BICICLETA GALBENĂ
Oamenii își închipuie că, dacă ai un blog, poți scrie pe el toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte.
in ai mei, nu! 😛
cum? nici o reactie?
intr-adevar, ideea de a creste ceva merita o reverenta 🙂
pfua!
nu e ca si cum ar cere de mancare… sau sa-i spui povesti seara la culcare! 😛
Asta e. Când pisica nu-i acasă, comentariile rămân pe masă. Sper că nu eşti dintre aceia care taie şi mustăţile?!
las’ c-am mai văzut eu bărbi lăsate în paragină, cu gălbenuş uscat prin ele, cu ceara de la lumânările plimbate de Paşti, cu agrafe de prins hârtia încâlcite printre câlţi, cu seminţe de roşii de la ultima salata, cu aţişoare albe sau roşii sau împletite ca de mărţişor, cu medicamente (în general mecopar), cu cornete suflate de copii scandalizaţi şi cu piepteni albaştri de plastic, cu dinţii albiţi şi roşi. şi cu câte o lungă unghie ruptă chiar acolo.
mai, eu credeam ca vorbim despre barbi educate, dorite, planificate, nu din alea crescute pe principiul „mai merge o strachina” …
Vai de mine (s)oro25, eram tocmai la masă. Mi-a stat unghia-n gât.
deci cine e impotriva barbilor – sa ridice o spranceana!
cine e pentru… sa si-o lase!
imi pare rau de masă, dar trebuie să insist, e foarte important, era unghia de la degetul mic?
Dimpotrivă!
sincer, intotdeauna m-am gândit că lucrurile merg atât de prost pentru că nu-s destui bărboşi pe lume. ajungi sa ai fantezii cu bărboşi. nu-i normal. e ca şi când ai spune că ai fantezii cu bărbaţi.
That is like so grosse!
1. 😀 da da stiu.
2. ar fi misto sa te duci cu barba lui mos craciun la frizerie si sa zici: un van dyke, va rog. un van dyke timpuriu.
Cel mai aiurea ar fi să mergi cu barba lui Engels să ţi-o transforme în cea a lui Marx. Asta chiar n-ar avea nici un rost.
iarăşi ceva ce nu înţeleg, de ce atâta monotonie? câte-un barba rossa si un barb’albastră si cam asta e paleta de culori. unde e l’eau de’argent care face parul violet, unde-s şuviţele, unde-s meşele verzui ca pieptul de păun?
Ai dreptate. Nişte penibili lipsiţi de imaginaţie, bărboşii ăştia. Defel nu-i sufăr. Să nu-i văd în ochi, ce mai…!
aaaa…. nu mai ştiu ce măsuri disciplinare au fost stabilite pentru bloggerii care se autodenigreaza…
napoleon da third so RULZZZ!
Cred că aia era şi ideea talibanilor de nu lăsau bprbaţii să se radă.
am observat că eşti în prefaceri de look şi m-am gândit să-ţi fac o sugestie http://1.bp.blogspot.com/_7ensLeOfsxs/TBmrI6Ja23I/AAAAAAAAA8s/z-M9tjvhM70/s1600/fontstaches.jpg