Mi s-a stricat maşina de făcut ini mini miny moe aşa că a trebuit să selectez manual câştigătorul. N-a fost uşor. Pierdusem orice speranţă. Veneau doar jocuri de cuvinte preţioase, inteligente, pline spirit: or eu voiam unele cât mai ieftine. Să n-o mai lungim: numita deedy, care a văzut o maşină cu număr de (h)Alba, câştigă la limită (nu spun cu cine, că-i frustrant pentru cine). How low can one go – alba-halba? Cam asta a fost. Mulţumim din inimă participanţilor pentru seara trecută, scenă a unor copleşitoare dovezi de îndemânare lingvistică. Şi felicitări câştigătoarei, care s-a dovedit şi care a dovedit. Vom lua măsuri ca premiul să-i fie înmânat împricinatei. Urmează alte şi alte concursuri. Ştiu eu, c-am vorbit cu oamenii ăia.
Că tot veni vorba, cel mai ieftin joc de cuvinte pe care l-am folosit eu vreodată este următorul: văzând într-o zi un rege care umbla gol pe stradă, am arătat de îndată spre el şi am strigat în gura mare: „Priviţi! Regele e gol!”. A fost un gest de o subversivitate totală. Nimeni dintre cei prezenţi nu îndrăznise s-o facă. Era prea evident, prea la îndemână, nu se putea una ca asta. Toată lumea vedea că un rege gol circula nestingherit prin oraş: de ce s-o mai spui? Trebuia un om de un curaj nebun, care să-şi pună între paranteze simţul ridicolului şi să rostească adevărul. N-ar fi fost nici o scofală dacă eu eram primul, ca băieţelul lui Andersen. La el a fost o greşeală, s-a scăpat; a zis ce-a văzut. Dimpotrivă, tocmai băieţelul respectiv se umple, retrospectiv, de ridicol prin gestul meu, care are în spate o încărcătură simbolică veche de secole. Folosind expresia literal, iar nu metaforic, am făcut un joc de cuvinte fără să umblu la cuvinte. Astfel, simbolicul s-a răzbunat pe fapte când nimeni nu se mai aştepta.
A înţeles cineva ceva, că eu nu?
😀 felicitari lu’ deedy şi juriului. e un premiu meritat, a depus atâta strădanie că nici acum nu mi-a trecut somnul, deşi am băut o cadă de ness.
imaginile mele despre lume sunt tot mai tremurate: ce naiba era ăla gol – rege sau împărat?
Era împărat, da’ am modificat un pic, pe considerente de copyright.
dupa ce m-am umilit intreaga seara trecuta, raman acum umila Dumneavoastra cititoare si urmaritoare de blog si doresc sa Va doresc la cat mai multe concursuri.
Va multumesc pentru sansa oferita si pentru ca atat de impartial mi-ati oferit acest premiu. ramane sa stabilim datele de contact, am sa mai raman putin la telefon dupa interuperea transmisiei in direct ca sa Va dezvalui identitatea mea.
Trebuie sa recunosc ca nu mi-a fost usor punct
in privinta regelui-imparat, atata timp cat nu e al mustelor, nu cred ca ar trebui sa ne fie frica sa acceptam adevarul gol-golut.
solicit lamuriri: regele era 100% gol sau 0% plin?
cred ca asta depinde de cat de pesimist sau optimist esti.
pai asta era o intrebare mascata pt. alex 🙂
sa zicem ca am vrut sa-l scutesc sa scoata masca in public intrebarii. poate e pudica…
Regele se ridică şi moare.
nu era invers?
Păi nu, că moare de ciudă. Nu ciudă de moare.
Ah, ai fi meritat să câştigi, zău!