12 scaune (75) despre execuţii

Nu demult, am fost duşi la un concert de muzică cultă. Departe de-a ne oferi o interpretare, solistul s-a mulţumit cu o execuţie a bucăţii respective.

Practic, a asasinat-o.

35 de comentarii la „12 scaune (75) despre execuţii

  1. unicornu' uberkool

    … iar „am fost dusi la un concert” in cazul asta suna a sentinta. ca si cum ati fost dusi in fata plutonului de executie 😀

    recomand sa nu ne lasam dusi niciunde… in nici un fel!

    nu… nicidecum!

    Răspunde
  2. alex moldovan

    Da’ cine crezi c-a stat până la final? N-am mai rezistat chinului şi am ieşit la pauză. Sunt lucruri pe care nimeni n-ar trebui să le privească – sau să le asculte.

    Răspunde
  3. ora25

    Aplaudau în timp ce piesa era ucisă cu bestialitate?! Doamne ce oameni! Ce educaţie aleasă trebuie să ai… probabil că la astfel de gusturi ajungi numai după rafinări extrem de atente.

    Răspunde
  4. ora25

    Asa ma gandeam si eu… de ce oare… ce s-o intampla cu ei? se rafineaza pana raman prea ei inşişi şi nu mai încape nimic înăuntru? deci nu e bine să ai un eu prea dens…

    Răspunde
  5. alex moldovan

    Din păcate, rafinarea devine o pură chestiune de cantitate când nu e însoţită de discernământ. Iar lucrurile care rămân în urma procesului nu sunt, de multe ori, de cea mai bună calitate. En fin.

    Răspunde
  6. eulennon

    aproximativ

    e cam ca traducerea unei cărţi despre jazz despre care e preferabil să şi uităm că există, publicată la o editură cu nume (culmea) italian

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.