Doamnelor şi doamnelor, azi voi fi succint. Ştiţi, e vineri, e concurs & stuff. Premiul de săptămâna asta constă în cărţi, mai exact în două dintre ele. Mario Vargas Llosa – Băieţii şi alte povestiri. Conţine povestiri. Plus romanul de aventuri Animalul inimii al unei autoare contemporane de succes, Herta Muller, nominalizată de două ori la Nobel din partea Germaniei. La Nobelul pentru literatură, ceea ce spune multe. Despre ea. Pentru cine vrea să priceapă multe. Despre ea. 
Llosa e oferit de Librăria Humanitas Cluj (Str. Universităţii 4), Herta Muller, de mine. Bonus, semn de carte cu ceva mâţă de la Stoeneşti (Bebiţă sau Pre-pay, nu mai ştiu exact, trebuie să verific). Pornind de la o excelentă idee a prietenului oblic, propunem aşadar următoarele: premiul se va acorda, da, celui care va scrie cea mai inspirată povestire scurtă sau foarte scurtă în maniera lui Alex Moldovan.
Pentru alte informaţii, vă stă la dispoziţie prietenul cel mai bun al omului. Succes enorm! 😀
asta chiar ma depaseste…
io tot ce am citit de el a fost „Orasul si cainii” carte care m-a dat pe spate, a fost un fel de dragoste la prima citire… si s-a lasat cu lacrimi si tot tacamul. nici nu indraznesc sa cred ca as putea scrie ceva cat de cat asemanator.
ma rezum la a admira initiativa organizatorilor… si ma duc la magazin sa-mi cumpar premiul ala 😉
Păi nici nu asta era ideea. Citeşte, rogu-te toată propoziţia. Ca el, oricine poate scrie. Eu ceream chestii serioase, nu aşa…
sîntcarevasăzicăînpoleposition
(încercam să fiu mai dens decât vianu mureşan în enumerările sale)
Stateam amandoi pe ghizdul fantanii,
si i-am spus lui Nasturica’ca mi-e frica
De Tipesa cu coasa
de aceea m-am imprietenit cu el, cu Nasturica’catel
oamenii, oameni cu care n-am nimic in comun,
m-au tot intrebat
cum fac de coasa cu nasturele,
s-au ingemanat.
O legatura directa si indisolubila
este ca si Nasturica si Tipesa
au prostul obicei de a face trasnai.
Uite de exemplu Nasturica amor
s-a iubit de picior
cu un musafir
care tocmai imbuca
un meniu sadea,
Tipesa,
intr-un schimb de argouri cu unul din veteranii musafiri,
pe el s-a aruncat
si l-a lasat Neanimat,
cu torul pe jumatate infulecat.
Atatea dandanale fac!!!
Tipesa negresa si Nasturica fara frica!!!
Foarte frumos :). Felicitări!
merci 🙂
io tot nu ma bag, de teama nejustificata de a nu blasfemia pe cineva atat de universal recunoscut ca Llosa.
Mai bine Lasa!
langa buton scrie: sunati aici. sun. intru. inauntru un barbat in penumbra. in ce an suntem?, ma intreaba. raspund: ’98. secolul asta sau secolul trecut? privesc pe geam, la frunzele rascolite de vant. si si, ii raspund. fa dragoste cu mine, imi zice. fac. apoi se aude soneria. apoi batai in usa. apoi zgaltaieli si usa e scoasa din balamale. intra acelasi barbat, cu cinci ani mai incolo. fa dragoste cu mine, imi zice. no way. iese. the end.
Bonusu’ este extra sau inclus?
P.S. M-am urcat alaltaieri pe o banca din centrul Helsinki-ului si am urlat cat am putut eu de tare: de ce suntem in 2009?! Ce credeti ca mi-au raspuns trecatorii?
un prieten de-al meu era tare ciudat. ciudat in sensul ca era format din gauri, multe gauri, si culmea era foarte incantat de acestea, cu toate ca nu putea sa manance, sa bea, sa fumeze, nu-si putea exersa anumite simturi, dar era foarte fericit pana cand i s-a intamplat o tragedie. inchpuiti-va ca intr-o zi s-a impiedicat si a cazut o gaura din el. s-a aplecat s-o ridice… si a cazut in ea.
… si de suparare m-am asuns sub maseaua de minte, sa nu-mi aduc aminte de ce s-a petrecut.
oaaaa ce concurs tare! nici nu ştiu ce să zic. 😀 😀 😀
văd că va trebui să mituiesc serios juriul…
„Nu ştiu cum se întâmplă, însă de fiecare dată când primim oaspeţi vestiţi pierd subit puterea asupra telecomenzii. Aseară de pildă am fost nevoit să urmăresc Cerbul de Aur la TVR, deoarece cuplul respectiv (absolut drăgălaş ca prezenţă, însă etalând gusturi muzicale dintre cele mai reprobabile) şi-a exprimat dorinţa expresă de a se delecta cu melismele andropauzate ale lui Dan Bittman, stricându-ne cheful nouă tuturor. No comment! Cu oaspeţi ca aceştia chiar nu mai vrem să avem de-a face.”
@ ora25 Sunt sigur că te vei gândi tu la ceva… 😀
@ cristi Clar, am şi uitat să menţionez:
Orice încercare de mituire va fi întâmpinată cu cea mai mare simpatie, influenţând semnificativ decizia finală.
noroc ca am intrat aici pe blog ca altfel nu realizam ca deja s-a facut vineri si a mai trecut o saptamana. ce repede trece viata asta. maine ma trezesc ca fac 50 de ani si nu castig si eu o carte la concurs. oare de ce?
ataraxie, fată, ţie îţi trimit direct cartea cu povestirile mele, când a apărea. Deal ;)?
daaaaaaaaaaa. clar. cu semnatura lui sasha.
si uite ca mi-a trecut si depresia 😀
Aşa?
Atunci îl amprentez.
numai sa nu fie cu ketchup sau ceva sos cu peste.
Chili con carne? 😀 😀 😀
cu branza din aia de pute a ciorapi frantuzesti stricati.
„influenţînd semnificativ decizia finală”… că doar nu îs de ieri, de azi şi parcă mîine şi fac 20 de ani bătuţi pe muchie; această sintagmă e de o ambiguitate periculoasă aşa că mă voi feri de practicile pomeninte anterior (să-mi dai înapoi linkurile şi să te faci că nu le-ai accesat)
Contribuţii ex-cep-ţio-na-le so far… Cine mai pofteşte, cine îndrăzneşte?
(nu poate fi chiar aşa greu – eu fac asta zilnic… 🙂 )
Astăzi m-am întâlnit cu o veche prietenă. M-a întrebat eu ce relaţii am. – Cum adică ce relaţii am? – Nişte contacte mai importante, nişte persoane în poziţii cheie. – N-am aşa ceva, am zis. N-ai şi tu un prieten pe la vreo bancă, de exemplu? Nu n-am. Atunci poate cunoşti pe cineva care are nevoie de relaţiile mele şi e dispus bineînţeles să achite un comision. -Nu, nu cunosc. -Bănuiesc că de bani nici nu e cazul să te mai întreb, nu? Bănuiesc că n-ai bani! – Nu, n-am. După câteva minute de tăcere stânjenitoare, mi-a strâns mâinile cu însufleţire şi mi-a zis: stai liniştită, rămânem prietene oricum. Gestul ei m-a emoţionat. Cu lacrimi în ochi i-am promis că o să fac tot ce pot. Prietenii mei sunt prea buni pentru mine.
Taceam azi intr-un mod extrem de semnificativ pentru viata mea. Dar daca stau si ma gandesc bine, cand nu am facut-o?
Exact!
Lumea parea inchisa intr-o perna imensa. Am pus capul acolo unde trebuia si in visul meu elefanteii roz se aberau cu cei mov (iar mov?). Daca ati avea o lume bantuita de elefantei colorati atat de isteric, ce ati face cu ea? Ati accepta-o, i-ati schimba culorile sau ati pleca de acasa? Acesta este noul concurs de sfarsit de saptamana, cu premii fara numar, fara numar, fara numar…
hei, deedy! 😀 În viaţa fiecărui om intervine la un moment dat o tăcere semnificativă. Cel puţin aşa se spune. Eu m-am gândit că o astfel de tăcere nu trebuie lăsată la voia întâmplării aşa că am încercat să o planific cu atenţie, exersând-o în diverse situaţii. Până acum, cel mai semnificativ am tăcut în somn, când toate privirile erau aţintite asupra mea, aşteptând să detensionez situaţia.
Un elefănţel mov care bântuie visele cuiva, pur şi simplu nu poate fi un elefănţel de vis!
adica acolo scria de la bun inceput maniera lui Alex Moldovan??? … atunci m-am izbit cu copita peste frunte, in loc de cucui mi-a aparut un corn, si de atunci lumea imi zice unicorn, desi eu nu’s decat un cal alb pe care l-a lovit orbu’ gainilor.
Niciodata nu am avut suficienta rabdare, de aia mereu a trebuit sa alerg dupa mine. Sa vezi ce-mi fac daca ma prind!
În urmă cu câteva zile, o bătrânică m-a rugat să o trec strada. Am ajutat-o timp de câteva minute iar la despărţire mi-a urat:
– Dumnezeu să te aibă în pauza sa! Şi-acum mă întreb dacă Dumnezeu s-a conformat. Voi ce-aţi fi făcut în pauză în locul lui?
observ cu o oarecare consternare că lumea ţine morţiş să-mi sufle premiile care mi se cuvin pe drept
@ ora25 Cred că aş fi spus: „Give me a break, will you?”
Ai stofă de Dumnezeu, e clar!
Totuşi, cui ai fi spus?
@ unicornul rătăcit Acum ai văzut. Ce scuză mai ai 🙂 ?
@ cristi Întotdeauna există opţiunea hack-uirii blogului şi a ştergerii restului de comentari.
@ ora25 Hm, un d-zeu care se cere în pauză? Ce dumnezeu…
Mi-aş fi spus mie, deci aş fi vorbit singur.
Ce situaţie fără ieşire!
Păi vorbitul singur duce la nevoia evidentă de pauză, nu? Mai ales în funcţiile astea de conducere, GODs, CEOs & stuff.
Hmm, cred că depinde de la caz la caz. Unii dumnezei au o reală plăcere să peroreze la nesfârşit.
Pauza asta n-a fost o lipsă de răspuns, ci o tăcere dumnezeiască 😀 😀
Ah, marele tăcut semnificativ :D.
Ar fi fost cu siguranţă o zi excelentă dacă, dintr-o imprudenţă regretabilă, vecinii nu ne-ar fi inundat holul si bucătăria. Mi s-ar părea firesc să fi venit măcar să îşi ceară scuze şi să îşi ofere ajutorul pentru repararea stricăciunilor. Sunt însă foarte rezervaţi în a ne călca pragul din pricină că au aflat deja că lui Saşa îi lipseşte diplomaţia şi că, vânându-i prin casă, le va adresa cuvinte injurioase în limba portugheză.
În caz că vă întrebaţi cum de cunoaşte atât de bine portugheza, ei bine, iată şi crudul adevăr: a fost timp de treisprezece ani animalul de casă al lui José de Sousa Saramago.
nici o scuza. cine se scuza, se acuza. eu doar ma amuz. 😉
Cine se acuză, se amuză, deci?
ce de vorbe mishto (pt bucuresteni)/faine (pt ardeleni), asa cu dimineata-n cap. oare la moldoveni cum se zice? mieshto?
eu v-am mai zis ca pisicile de la nastere stiu toate limbile, pentru ca nu stiu in ce tara se vor naste. si cel mai bun exemplu este la murakami, unde pisicile vorbesc atat in japoneza cu japonezii cat si in romana in cartea pe care o am eu.
Ataraxiaaaaaaa. Fata potrivită la locul potrivit. Am adus The League of Gentlemen. Foarte fain! Da’ faza cu Little Britain fiind exagerat… Am văzut 2 episoade şi deja au murit doi câini! E horror! Ce ai matale de spus?
Ăia cu magazinul îs totali!
Nasturica’catel 2
Regatul peste care era suveran Nasturica’catel Demiurgul, era un Regat in care toti ne bucuram si ne desfatam. Eram liberi sa cream, sa ne imaginam, sa…
Era o ordine…etica??? 😕 🙂
dar era si fantezie si o bucurie a spiritului.
Nasturica’catel nu s-a lasat impresionat de gravitatea acumularii de (…), era un Demiurg naiv.
Intr-o zi ne-a spus ca el n-are nimic cu scepticismul, cu inteligenta, cu stilul. Ne-a spus ca nu stie sa se ocupe de rafinamente.
Ne-a spus doar ca vrea sa pornim toti in AVENTURA, nu intr-O Aventura, ne-a dat itinerariul si noi l-am urmat…
mergeam tantosi,
faceam tumbe, cantam si dansam,
dar nici unul, nici unul n-am fi stat deoparte!
Fiecare in felul lui era FIGURA, nu era O Figura. Era STILUL, nu era UN Stil.
Iar El,
era Nasturica’catel!
@alex: are you local? 😀
sunt dementiali. ai observat cutia postala care vorbeste la inceput de episod? cat despre cei doi caini … or sa se intample lucruri si mai cumplite 😀
ATENŢIUNE, ATENŢIUNE, toată lumea să plece urechea. Azi e ziua bunului nostru prieten Cristi C. Să ne trăiască şi să ne înflorească exact atât cât are el chef! Chef? A zis cineva chef?
Vă rog să vă direcţionaţi felicitările spre blogul lui. Şi repede!
La multi ani, Cristi C!
pentru restul lumii: ce e linistea asta aici?
La mulţi ani, Cristic! Înţeleg că există patru variante: ori te cheamă Zaharia, ori Urban, ori Avdeu, ori Elisabeta. Noi îţi urăm din toată inima mult noroc la concurs, indiferent ce nume porţi în realitate!
merci merci pentru felicitări 😀
adevărul despre numele meu este că de fapt mă cheamă jazz, sunt pisica stăpânului meu şi abia aştept să citesc mario vargas llosa
credeam ca s-a abolit sclavagia. saraca pizica…tz tz tz
dacă eşti pisica, îţi recomand să mai aştepţi până când o fi la premiu „oraşul si cainii”
sînt o pisică lacomă din fire
Lăcomia strică anemia.
ah, asta era la concursul cu cel mai ieftin joc, am încurcat comentariile între ele.
Mâţa blândă zgârie brânză, nu :)?
😀 😀 😀 mâţa blândă zgârie brânză bună în burduf de câine.
parca era „in burduf de maine”.
Eu ştiam că „de pâine”.
nuuu, aia este ciorba de fasole in paine. moama ce buna este!!!! ce pofta mi-ai facut. pffffffffffff
e asa: mata blanda zgarie branza buna in burduf de cainele care latra nu tace. ooooffff…..
mâţa blândă zgârie brânză bună în burduf de câinele care latră nu tace şi face
ataraxia Next week – azi am luat afumătura…
deedy Revenişi, prinţeso ;)? Sper că eşti într-o dispoziţie mai bună, dear. A, şi ai net, observ.
de fapt era: mâţa blândă nu prinde şoareci cu clopoţei
cred ca va complicati. matza care nu miauna, musca. e simplu.
Saşa şi miaună, şi muşcă. That’s for sure!
soareci cu gauri :DDD
alex, stii sa faci ciorba de fasole in paine din aia cu capac????
Vrei sa zici ca sasa si miauna si musca in acelasi timp? e cam greu. o fi ventrilog?
ventrilogoped
De aia nu ştiu, da’ vreau să învăţ.
ciorba nu cred ca este o problema. painea aia e speciala dar tu cred ca ai de unde sa o cumperi.
Ciorba nu este o problemă, ciorba e o soluţie.
hai Ronaldo! e meci. la voi se aude?
Alex, am net cand vrea el dar ma bucur ca il am macar pentru concursurile de weekend 🙂 si inafara de net am ca vecina o alta printesa, mica, pe care o cheama Mica, si e din bunica siameza si cam atat, si are cam o luna 🙂 asa ca are cine sa imi mai schimbe dispozitia in bine.
@ora25: mata blanda zgarie branza buna in burduf de cainele care nu latra tace si face ceea ce altuia nu-i place!
mâţa blândă zgârie brânză bună în burduf de câinele care latră nu tace şi face ce altuia nu-i place şi nici dracul nu desface.
mâţa blândă zgârie brânză bună în burduf de câinele care latră nu tace şi face ce altuia nu-i place şi nici dracul nu desface ce nici altuia nu-i place
păi aşa o repetăm la infinit!!!
mâţa blândă zgârie brânză bună în burduf de câinele care latră nu tace şi face ce altuia nu-i place şi nici dracul nu desface ce nici altuia nu-i place şi nici dracul nu desface ce nici altuia nu-i place şi nici dracul nu desface ce nici altuia nu-i place şi nici dracul nu desface ce nici altuia nu-i place …..
hmm, cred că-i de la meci, se prinde cu purici.
a, eu lucrez la un pulover, nu ma uit la menci. oricum, portugalia mananca bataie. deci se poate si la case mari.
altceva ce mai facem?
faci pulover negru pentru zile albe?
este un pulover din piele de sarpe cu clopotei pentru nopti fierbinti cu dinti.
1-1
încă se mai poartă aşa ceva?
ti-am spus, este pt nopti fierbinti cu dinti.
mata blanda zgarie branza buna in burduf de cainele care latra nu tace si face ce altuia nu-i place si nici dracul nu desface cand stai ca pe ace si te uiti ca curca-n lemne.
cred ca am deturnat concursul. sau, ma rog, sensul lui… dar poate castig asa un concurs din viitor.
gata cu cafeaua si cu mahmureaua?
Da, da, gata :D.
sper să nu mai aveţi parte de vizite neplăcute, acum în prag de recital steve vai la cerbul de aur, când kitschul o să atingă cote alarmante
nu de alta, dar ar fi păcat să nu puteţi juriza aşa cum trebuie
nu are recital si adi manolovici? m-ar interesa nespus.
alex, nu mai dai pe la blog? esti cu ochii in cerb? 😀
Păi sunt aici. Aşteptam răspunsul lui cristi. El e specialistul în chitarişti.
(şi un mare chitarist el însuşi, să se ştie)
e na. cristi este artist??? si unde canta? vrem si noi detalii.
Well? Domnu’ artist?
damn
vara asta am cântat exclusiv pentru pisică
în rest pot fi găsit aici, până se strânge lumea ceva mai la toamnă (deja e toamnă)
http://www.myspace.com/junetrip
Aşa e cu artiştii. Se lasă aşteptaţi. De asta îi iubim.
de ce o fi asa un secret? sa lasam modestia la o parte si sa dam cartile pe fata. va rog.
Păi ăsta e linkul: http://www.myspace.com/junetrip
asculta fata acum.
ştiam că trebuia să fi tăcut până după decernarea premiilor :-SS
hihihi, eu deocamdata o fugaresc pe atalanta. dup-aia trec la muzica_kabbalei şi a morţii fascinate. very nice! 🙂
drat, drat and double drat 😛
păcatele tinereţii
da’ de ce? că e frumos 🙂
deci ataraxia dragă, de data asta chiar ca meriţi un premiu! 🙂
unele. altele…
de ce naiba sa merit premiu? nu am facut nika. si nici nu stiu sa cant, sa desenez sau sa am vreun talent literar. eu doar casc ochii si uneori mai bat campii.
cred ca premiul ar trebui sa-l ia cristi pt ca el a si participat la concurs, a fost si ziua lui si mai si canta frumos.
@ataraxia – premiul pentru publicitate. i-ai făcut o campanie de promovare lui cristi, ce nu-ţi imaginezi! 😀
ei…asta nu a fost nimic. ii pun link pe blog :D, cu acordul lui afcors.
🙂 da, da, neapărat cu acordul lui. foarrrte distractivă seara astaaa.
hai lasa, se poate si mai rau.
A, bine că v-am prins. Poate mă lămuriţi şi pe mine care e chestia cu Adi Manolovici al vostru. Stătea tot în 6? Era vedetă locală?
seară distractivă, da. râde lumea de mine. ca noroc, sunt un tip cu simţul umorului
linkuri puneţi peste tot, cât mai multe. pe garduri, în tramvai, la metrou, pe zidurile casei poporului.
@ataraxia ce inseamna că se poate şi mai rău? 😀 😀 😀
@cristice nu râde nimeni de tine 😀 😀 😀
nu, cristi. de mine se radea. mie personal imi place ce am ascultat si chiar imi aduce aminte ca am pierdut in vara asta un festival de jazz ca nu am avut cu cine sa ma duc.
ai sa razi, dar adi manolovici acum 8-10 ani statea tot in sectorul 6. dar nu despre asta este vorba. am eu asa o pasiune…
ştiu să citesc printre rânduri, nu mă las păcălit 😛
😀 😀 😀 nu doamne, nu râdeam de tine ataraxio, cred că am una din crizele acele de care se tot vorbeşte în ultima vreme
criză de guvern?
criză economică?
criză de râs?
@ora25: da. asta am vrut sa spun si eu. azi cred ca esti cu josul in sus.
cat despre „se poate si mai rau”, tu ai comentat „foarrrte distractivă seara astaaa.” facem si noi ce putem. eu ma mai si concentrez la puloverul asta caruia i-am stricat marginile. firar.
daca nu radeai nici de mine si nici de cristi, inseamna ca radeai de alex. sa te vad ce mai zici acum.
by the way, v-ati luat zebre?
cristi, toate crizele la un loc. ele formând o criză unică foarte complexă. 🙂
ataraxia, păi e distractivă, e foarte artististică şi veselă, nu mai fi aşa suspicioasă.
chiar nu înţeleg ce aveţi cu mine! 😀
după ce că râd aşa în casa omului ca-n biserică, ar fi chiar culmea să recunosc că râd de el. deci nu recunosc nimic.
Ce, de mine? De mine nu râde nimeni!!! (asta-i ca în bancul ăla bestial:
When I first said I wanted to be a comedian, everybody laughed. They’re not laughing now 😀 😀 😀
doamne ce-am anticipat! la secunda! 😀
dar v-ati luat zebre pana la urma?
noapte bună copii
nu, eu nu mi-am luat zebră, n-am carnet…
good night, a song for the dispersed children… asta e…
N-avem zebră. Cred că alea din reclamă sunt împrumutate de la Zoo. Ar trebui reclamaţi, anyway.
Eu îmi doream mai demult o cămilă, dar n-am avut noroc 🙁 of, of, măi, măi.
ce-mi place asta, dar parca tot varianta originala este cea mai buna (chiar daca germana in muzica suna ca un k*).
apoi trecem la edith piaf.
k*?
cur?
E bine. Rămâne.
Bine, măi oameni. Mă duc să dubitez la câştigător. Sper că noaptea va fi un sfeşnic bun. Bye!
🙂 dubii plăcute!
am stat doua zile si-am urmarit discutia de pe margine, fara sa zic nimic.
merit premiul? pentru perseverenta……?
deci?
hai……..
il iau?
poate premiul pt voyeurism 😀
da´ ma rog, de ce ai stat asa pe muteste fara sa spui nimic?
Mario Vargas Barangea!
Chiar mă întrebam cine sunt prezenţii discreţi!
N-am castigat ! Damn !
In weiter Ferne, so nah!
iar s-a reportat premiul? in ritmul asta, urmatorul castigator va primi o carca de carti sau poate va deschide o biblioteca 😀
Cum să se reporteze? S-a raportat: http://alexmoldovan.wordpress.com/2009/09/07/and-the-winners-are/
Pingback: Premiului Nobel pentru Literatură 2010: Mario Vargas Llosa « alex moldovan