Aflu din presă că există comuna Tălmaciu. Este, evident, un frumos omagiu adus nobilei noastre profesii, pentru care mulţumim smeriţi. Dar, la fel cum limba se schimbă sub ochii noştri uimiţi, am prefera ca aceste modificări să se facă vizibile şi din punct de vedere instituţional. Se impune, cu alte cuvinte, aducerea la zi a termenului. Cred că şi oamenii locului s-ar simţi mult mai bine ştiind că locuiesc în comuna Traducătorul.
Nu mi-ar plăcea să fiu traducător din Traducătorul. Ţie?
cred ca suna mai bine Traducatoarea. 🙂
traducătorul din Traducătoarea. Mi-e şi ruşine!
pai traducatorul din Traducatorul e pleonastic …
nu. cel mai bine ar fi ca meseria să-şi schimbe numele (inclusiv în nomenclatoru ăla). pe cartea de vizită ar scrie: alex moldovan. tălmaci.
Tălmaci, prunci etc. Nu-s printre cuvintele lui preferate.
asta cu traducatorul din Traducatorul suna ca povestea aia cu buffallo de 7 ori 🙂
http://en.wikipedia.org/wiki/Buffalo_buffalo_Buffalo_buffalo_buffalo_buffalo_Buffalo_buffalo
Ieeeeeee, ce drăguţ!
OMG
Omg2!
Ăsta ar trebui să fie test pentru a deveni traducător de engleză în Traducătorul.
eu pot să mai comentez pe acest blog pentru că de când cu steluţele astea mă joc foarte frumos şi tot stau să văd ce se întâmplă după ce clichez. e foarte frumos. şi-aşa sunt în disk cleanup şi n-am loc să îmi descarc joculeţe. plus că nici nu trebuie să dai din maus foarte repede.
deci eu abia acum m-am dumirit ce se-nseamnă tălmaciul de sus şi tălmaciul de jos.
eu sau eu nu înseamnă acelaşi lucru. când eşti tălmaci tre să ştii să jonglezi cu nu-urile, nu?
Da, categoric.
Asta mă duce cu gândul la cartea mea preferată, Da.
Arta de a da scrie un roman?
A, nu, altul. Da, a lui Thomas Bernhard.
chiar, ia să citesc eu despre ce e blogul ăsta că niciodată n-am ştiut.
vorba poetului senator: „i-atat de mult da ca e nu.” nu ma intrebati cum vine asta, eu sunt o fata simpla din popor, pentru mine da e da si nu e nu.
ooooo my god, aventurile lui kalle blomkvist! vai, dacă nu era cartea aia toată copilăria mea ar fi fost un dezastru. n-o scoţi la concurs?
Nu e a mea. Nici măcar nu o mai am 🙁 .
of, nici tu? nici a mea n-a fost. şi nici măcar n-am furat-o. neinspiraţi mai sunt şi pruncii ăştia câteodată. eu cred că dacă nu era cartea aia nu ştiam nici să dau search pe google. moamă şi ce mă mai jucam de rozele, când s-au băgat cruciaţii peste mine nu mi-a venit să cred ce tupeu aveau, să fure taberele omului. nu mai zic de comori. eu de-acu’ osutăobzeci de mii de ani nu m-am mai gândit la ea. mă uitam la poză şi nu ştiam sigur dacă n-o fi vreo amintire falsă. asta a fost o regresie foarte interesantă 🙂
Mda. I know… Poate pun o dată poze cu rafturile cu cărţi pentru copii ;).
daa daa, cine ştie cum mai aflu ce şi de unde mi se trage. sau poate nu mi se trage încă :D.
aş pune şi eu dar respectivele cărţi sunt într-o nişă din care nu pot fi pozate pe înţelesul omului. 🙁