Toate cărţile eu le împart în aceste categorii: cele care-mi plac şi cele care nu-mi plac; cele care-mi plac doar în parte şi cele care-mi plac pe de-a-ntregul; cele pe care le-am început şi le-am terminat şi cele pe care le-am început, dar n-am răbdare a le sfârşi vreodată; cele pe care le recomand cu căldură şi altora şi cele pe care le păstrez, egoist, pentru sine; cele pe care le-am citit deja şi cele pe care încă n-am avut ocazia; cele mai subţiri şi cele mai degrabă grosuţe; cele cu ilustraţii şi cele fără; cele ce-mi aparţin şi cele de împrumut; cele scrise pe limba mea şi cele străine; cele noi şi cele din vechime; cele de proză şi cele în versuri; cele pe care doresc să le citesc şi cele ale căror pagini nu voi a le răsfoi în veci; cele care au văzut lumina tiparului şi cele care n-au făcut-o încă; cele cu cotor arătos, numai bune de pus pe raftul întâi, şi cele cu înfăţişare ştearsă sau neîngrijită; cele comice şi cele triste; cele de ficţiune şi cele ce vor să redea întocmai realitatea. Alte criterii nu am…
Dar domniile voastre? Aştept opinii şi completări / dezminţiri şi permutări pe toată durata weekendului.
Câştigătorul? Va fi primul dintr-o serie de cititori ai cărţii lui Jehan Calvus, Bumgartes al II-lea, lucrare cu un destin sinuos şi aproape spectral, care ba a fost numită „cartea fantomă, scrisă de un scriitor închipuit„, ba a bântuit anii de facultate ai altora – asta când nu i s-a pus la îndoială însăşi existenţa. Tot câştigătorul va fi cel care va alege, aşa cum va dori şi după ce va fi citit-o (sau nu), cine va fi următorul ei cititor, ocupându-se şi cu transmiterea ei mai departe. Şi aşa mai departe. Cât mai departe!
Aşadar :D?
cele scrise de mihaela radulescu si cele ne-scrise de mihaela radulescu.
cele pe care vreau sa le recitesc si cele pe care nu vreau sa le recitesc.
cele ai caror autori s-au nascut si cele ai caror autori nu s-au nascut inca.
Că bine zici! Ca să nu mai vorbim de cărţile ale căror autori s-au născut la sat – şi cei născuţi la oraş.
corect e „cartile ai caror autori” …
Aşa este! Atunci facem aşa: cărţile ai căror autori / ale căror autoare… 😀
Sînt atît de emoţionat încît nici nu mai ştiu ce să spun : )
Poate m-alege cîştigătorul : )
Păi tu ce cusur ai de nu participi :D?
Toate cărţile eu le împart în categoriile următoare:
a) Care aparţin Luizei Vasiliu,
b) Legate în piele,
c) Din colecţia ”Biblioteca pentru toţi”,
d) Altele,
e) Care de departe par Bumgartes al II-lea,
f) Cu dialoguri,
g) Cu descrieri,
h) ”Moartea vine pe bandă de magnetofon”, de Haralamb Zincă,
i) Neincluse în prezenta clasificare.
OMG, uitasem de categoria Moartea vine pe bandă… Cred c-o mai am ascunsă pe undeva :D!
cartile ce faceau parte din programa scolara – si prin urmare cele pe care ajunsesem sa le urasc, fara macar sa le stiu, si cartile pe care le citeam pentru ca asa vroiau muschii mei, si care drept urmare imi placeau chiar daca nu meritau.
criteriu superficial dar de baza!
Puţin spus de bază!
alexandru, eu cred că acest concurs a fost făcut special pentru tine.
în orice caz, să-ţi zic un secret (da rămâne numa între noi doi): dacă printr-o mare nedreptate a destinului care te persecută, nu câştigi tu, eu am să i-l trimit pe bumgartes lui zum şi de-acolo ştie ea ce are de făcut 🙂
Păi cartea o să circule, aşa că e doar o chestiune de timp să ajungă la oricine vrea s-o citească ;)…
Pingback: Ils sont revenues! « Jurnalul lui Sasha
@Luiza: Cu concursul nu-mi fac iluzii, ai vazut si tu ca pe blogul lui Alex concursurile sint aranjate. Deci ar fi bine daca i-ai trimite cit mai repede cartea lui Zum : )
@Alex Moldovan: N-ai vrea sa-mi spui care e raspunsul corect? Te rog, ai vazut cit m-am vaicarit ca n-am cartea : )
alexandru, cel mai aranjat a fost concursul la care am câştigat eu :))
ba s-avem pardon, cel mai aranjat a fost ala la care-asm castigat eu, am intermediat chiar si nobelul pentru herta muller. 🙂
Herta Muller ar trebui să ne mulţumească 😀
ce misto 🙂
tare sper sa ajunga si pe la mine cartea. io sper sa castige ora 25, dumneai imi stie deja adresa 😀
la mine cartile se impart in carti pe care nu le-am citit si stiu ca trebuie sa le citesc, si cel mai trist!!, carti pe care nu le stiu, si care, asadar, sunt in continuare in voia lor, io nestiind ce Necesar e sa dau de ele 🙂
da n-am zis ce voiam sa zic de fapt: Ce frumos&dragut din partea ta, Alex, cu aceasta idee de caravana:):)
Vai, ce frumos&drăguţ să spui asta. Vrei tu premiul :D?
da&iarasi da 😀
da, corect. idee de nota 10!
cred ca ti-a facut bine aerul parizian 😉
sau o aveai dinainte?
Cred că aerul parizian. L-am păstrat în plămâni.
Vă uitaţi la marea confruntare de la TV? Să comentăm în direct…
da, comentati confruntarea, ca eu nu ma uit si-s un pic curioasa.
concursul e foarte frumos, dar nu ma bag fiindca am cartea 🙂
În sfârşit, cineva interesat! Păi până acum, aproape nimic concret, doar jocuri ale orgoliilor. Bla, bla, bla… Foarte puţin consistenţi băieţeii ăştia.
bine aţi venit! a fost frumos? a fost frumos?
1. cărţi de tarot cu pisici / cărţi de tarot fără pisici
2. cărţi pline de flori presate cu insecte / cărţi pline de flori presate fără insecte
3. cărţi din bibliotecă / cărţi ascunse sub pat (cărţile de bucate, dicţionare medicale, cărţi proaste de la autori prieteni)
4. cărţile cu parfum bun / cărţile cu miros de mere stricate
5. cărţile cu staniol pus la îndreptat acum o sută de ani / cărţi cu surprize / cărţi fără surprize
dar cum a fost? 🙂
Cărţile de la autorii prieteni sunt horror! Ce naiba să le zici?!
Eu le zic ceea ce cred. Sau nu le zic. Decât dacă întreabă, caz în care le spun ceea ce cred.
mă înscriu şi eu pe lista de aşteptare a câştigătorului
A fost foaaaarte frumos – mai ales în momentele în care a fost foaaaarte frumos; şi viceversa. Ne-a plăcut lucruri precum: centrul Pompidou, Marais, cartierul latin, papa bun (galetele libaneze), vinuţul etc.
🙂 în sfârşit o cât de mică impresioară!
alex, monşer, mon ami, ia vezi, nici asta nu te convinge?
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6530419-voi-cum-votati.htm
😀 😀 😀 Mă simt foarte onorat ca ţintă a eforturilor tale de convingere – vorbesc foarte serios! Dar sunt aşa de copilăroşi! Tocmai îi urmăresc la TV… Incapabili de un discurs consistent!
Pe mine ce mă enervează la culme e catastrofismul celor care spun că acum, pe vremea lui băsescu (traian) e mai rău ca pe vremea lui ceauşescu (nicolae) şi că am trăi ca în dictatură. Asta mi se pare cel mai greţos şi enervant şi stupid şi lipsit de respect în campania asta electorală.
🙂 alex, citii de curand ca reagan in 1981 a concediat vreo 13000 de controlori de trafic aerian, ca urmare a grevei pe care aia au facut-o. (in plus le-a interzis sa se mai angajeze vreodata intr-o slujba federala. bine, ulterior, dupa ani, a revenit la sentimente mai bune.) a fost o decizie ale carei efecte s-au resimtit vreme de vreo 10 ani, pana cand s-a reusit sa se completeze necesarul de controlori de trafic. si bineinteles ca unii l-au aprobat si altii l-au injurat cu spume.
acuma, revenind, tu crezi ca mergem sa-l votam pe platon? astia-s pana la urma tot oameni, azi mai frumosi, maine mai urati, mai gresesc, mai devin providentiali … asta e. da’ tot nu-s egali.
si nu-i compromis sa votezi raul cel mai mic, sa stii.
si nu esti deloc o tinta a eforturilor mele de convingere, tu singur trebuie sa te convingi, preferabil inainte sa fie prea tarziu si sa defilam cu un tip ca geoana in secolu’ 21 … asta mi se pare intr-adevar rau.
Bun, eu cu platon n-aş vota din principiu de nicio culoare – un gânditor politic retrograd şi cu clare tendinţe dictatoriale asupra cărora nu voi stărui 😉 -, iar cu reagan nici atât. În fine, părerea mea este că rolul unui preşedinte este din ce în ce mai restrâns în contextul mondial actual şi că că diferenţele dintre catindaţii noştii este infimă, întru derizoriu. Atâta tot.
stai tu linistit, ca geoana n-ar fi agreat in veci condamnarea comunismului, nu-s chiar atat de infime diferentele, poate la culoarea parului, a cheliei, la preferintele pt. femei etc. …
Tocmai, cred că geoană ar fi condamnat orice dacă i s-ar fi părut că asta îl ajută în carieră. Faptul că de-a nu fi condamnat comunismul ar fi însemnat că are nişte principii, că crede în nişte valori 😀
oricum, creca-ti dai seama ca-n condamnarea comunismului rostita de geoana, ion iliescu ar fi fost martir. 🙂 chestie de nuante. 🙂
mda…cred că era momentu’ clar să intervin.
Deci, cărţile sunt nişte almanahe. Şi dacă nu sunt ar trebui să fie!
Alex, eu mă uit la marea confruntare.M-au convins ! Îi votez pe toţi trei!
Intervenţia ta e ca o despărţire de ape! Votăm tot!
Pentru mine cartile se impart in: carti, books, livres si libros (dupa limbile pe care reusesc sa le deslusesc). Tinand cont de forta magica atat de diferita a fiecarui idiom se poate spune ca aceasta clasificare este functionala. Oricum, criteriul enuntat este incalcat la fiecare noua lectura cand in mintea mea nu raman decat cartile de dinaintea celei pe care o rasfoiesc si obiectul in sine. Dupa aceasta seara in care am auzit pentru prima data de Bumgartes al II-lea as putea vorbi despre cartile de pana la Bumgartes (deci non-Bumgartes) si atat de recenta descoperire. 🙂
Cărţile sunt de trei categorii :
1. Cărţile citite levantin de traian băsescu
2. Cărţile scrise cu piciorul lui stâng de mircea geoană
3. Cărţile des-făcute ale lui cream antonescu
(a nu se confunda c’un top. ordinea’i absolut aleatoare. ca alegătoarea :D)
Nu confundă nimeni nimic. Nu pe schimbul meu 😉
cărti:
10 de treflă
valet de treflă
damă de treflă
popă de treflă si
as de treflă
astea-s cred, cele mai bune cărti. iar celelalte:
revolutie si reformă
omagiu etc vol. 11
atlas de anatomie umană
Atlasul de anatomie umană a se confunda au ba cu atlasul de mitocănie urbană?
nu confundă nimeni nimic…
am pus atlasul la numărătoare pen’ că mă-ngrozeste
comon ale vu? turva bian?
Tres bien, că mi-am printat pagina cu sfaturi de pe blog 😀
Moby Dick şi restul – restul care nu sunt cu nimic mai proaste, însă nu am găsit încă o carte atât de bună, care să-mi dea atât de mult de furcă şi totuşi să-mi placă într-atât. În Moby Dick am găsit curajul de începe aproape orice carte, indiferent cât de groasă şi greoaie ar fi. Citind Moby Dick am înţeles că o carte care nu-ţi place de la prima pagină, toate şansele să nu-ţi placa nici de la a 30-a, iar când vei fi fost ajuns la a 50-a să te gândeşti foarte serios s-o abandonezi de tot. Am înţeles că se poate totuşi trece peste parţile greoaie cu riscul de a adomi pe carte.
Moby Dick m-a învăţat că nu e bine să te urci în aceeaşi barcă cu maniaci obsedaţi de răzbunare.
Ce bine că peste două săptămâni se termină cu alegerile. E bine pentru că n-am să mai aud peste tot numai despre asta.
PS: Nu particip la concurs.
acuma daca vreau sa ma sparg in figuri – vin cu clasificarea mea cea de capatai care este:
– cel mai iubit dintre pamanteni…
– si restul cartilor!
si am zis tot.
PS: eu particip la toate concursurile.
PPS: spirit competitiv… ce sa-i faci! 😉
nu-mi desparte mie nimeni apele!
nu-mi desparte mie nimeni apele de foc!
nu’mi pune nimeni mie paie pe apă (plată)!
Vrei să creşti parameci sau vrei să-i bei?
vreau sa joc para-meci
1. Cele ale caror personaje evadate printre gratiile filelor halaiduiesc vioaie sau bantuie fantomatice printre noi si cele ale caror personaje inca nu s-au nascut.
2. Cele negre si cele rosii. De negru, dama, trefla si caro.
3. Ca in cazul femeilor: cele de acasa pe care le stii pana la molia uscata captiva la pag. 23 de pe vremea cand mama era tanara liceeana si a primea cadouri subtile de la eternul-coleg-indragostit-poet-visator (De ziua ta Getutzo, sa nu ma uiti NICIODATA, semneaza indescifrabil Marcel), respectiv cele noi din vitrina, frumos mirositoare, de regula prost traduse, care troneaza autosuficiente, fardate comercial, tradand pe fundal o usoara disperare consumerista.
4. A mea si Restul.
Dreptul de autor al ideii-mama de la pct. 4 apartine unicornului:
– cel mai iubit dintre pamanteni…
– si restul cartilor!
Si eu cre’ca am zis tot.
PS. De altfel, nici nu vreau premiul, am vrut numa’ sa fac pe desteptu-n 4 puncte, da’ altfel io-s prea blazat sa ies din casa pe cetzurile astea:)
PSS. Altfel decat altfel, fain blog, faina matza, fain club. Mai vin.
😉 Te aşteptăm anytime. În general avem deschis 24/24
eu cu cine votez maine?
nah, cărţile de identitate versus cărţile de alegător.
după cum observ, prezenţa blogărilor la urne e foarte ridicată.
Cred c-au ajuns toţi la secţiile speciale 🙂
:))) eu pentru prima oară am văzut în sectorul 6 mari cozi la cabine.
Singurele cozi pe care le-am văzut eu azi sunt cele ale căciulii portocalii luate de la Paris 😀
vai ce culoare drăguţă, da, am mai vorbit despre ea 🙂
Dar concurenţii de azi par mai hotărâţi ca oricând :D!
or fi dezamăgiţi de sondaje?
eu sunt pe trecere: cartea nunţii şi cartea morţilor.
şi cartea pe care cine-o are, are şi parte. eu – departe de parte şi deci şi de respectiva carte.
sau cartea funciară şi cartea junglei.
Care este, right ;)?
da, da, almanahele este nişte cărţi importante în care eu am citit această frază minunată: „soarta mea a fost hotărâtă de destin”.
😀 😀 😀
şi mai ştiu şi cartea pe care cineva se pune cu burta 😀
chiar! haideţi să ne înfiinţăm o instituţie numai a noastră unde să ţinem cărţile de nemuncă ale tuturor locuitorilor şi înlocuitorilor. vai ce mi-ar plăcea. alegerile astea trezesc în mine setea de putere.
deci nu am votat. era o nebunie imensa in ambasada. nici nu am pus piciorul bine in camarutza de la intrare si am auzit o voce tare spunand „basescu”. in momentul acela am facut cale intoarsa la masina. am oroare de aglomeratie.
cartea cartilor (biblia), carte viselor (adica ce visezi noaptea faci ziua sau invers), cartea de telefoane si cartile mele de vizita oribile.
Ei, lasă, măcar ai încercat. Spre deosebire de alţii 😀
dar cartea aia pe care daca o ai ai parte, cum se numeste?
se numeşte asul din mânecă
eu credeamc a o carte atatd e importanta nu incape in maneca.
concursu’ asta mai tine mult?
tine si weekendu’ alalant? 😀
vreau sa stiu!
:))))))))
concursu’ s-a terminat! alex e cel carele „se ţine” şi uichedu’ alălalt
Mă scuzaţ, dar am dormit toată ziua. I’m sick. Cre’ că revin mâine cu comentarii. Anyways, premiul merge la Alexandru, pe care-l felcităm cu toţii, nu-i aşa – asta ca să nu mai zică cineva că premiile nu sunt aranjate aici ;). Nu sunt în stare să stau vertical, aşa că bon soiree. Să fiţi cuminţi 😀
🙁 aproape că te credeam la concert. fă-te bine.
toooocmaaa la alexaaaandru! da, da, foarte corect aranjat!
bravo, alexandru! are ce băga cartea pîn la dumneata! şi dupa aia are ce băga înapoi…înapoi la Cine-o fi, nu zic ba 😀 😀
(îşi drege glasul, emoţionat) Mulţumesc. Mulţumesc mult. : )
Întotdeauna am zis că de-asta-mi plac mie concursurile organizate pe blogul lui Alex – premiile se dau pe bune : )
Hai că promit că o s-o citesc repede (dacă nu mă-ntrebaţi în fiecare zi la ce pagină am ajuns).
La ce pagina ai ajuns?? 😀
alex, imi pare rau sa aud… fa-te bine!
sper ca nu are legatura cu gripa aia rea ce se intampla cu tine… ar fi pacat. asa tanar… si asa talentat….
sper că n-ai gripă franceză.
Sufăr sigur de Influenţa franceză 😀
😀 😀 😀
poate avea gripa poloneza?/:)
sau mai rau – aia somaleza 😀
n-am citit toate comentariile de mai sus pentru ca iata este ora 12, abia m-am trezit si plec fara sa beau cafea
carti?
carti mai bune decat filmul si carti dupa care nu s-a facut inca film
carti de citit in metrou, in parc pe banca, in pat pe burta, pe wc, la birou langa geam de PVC, in pat pe spate, in CADA (!!!), pe iarba, in copac, in pat pe o parte
carti de joc, de telefon, de bucate… asta sigur s-a mai spus. chiar daca nu s-a mai spus, e previzibil.
carti cu miros: de praf, de hartie cerata, de tus tipografic, de vopsea tipografica etc. nici cartile nu mai miros ca altadata.
carti cu pagini indoite. subliniate. stampila ex libris. frunze puse la uscat. petale. gandacei. fluturi. timbre. semne de carte uitate („am uitat unde am pus semnul de carte”). semne cu pagini cu cercuri misterioase. cercuri de cani de cacao cu lapte. cercuri de cani de ceai. cu pete de cafea. cu pete de vin. carti citite in cada si scufundate. carti lasate pentru o clipa nesupravegheate langa semineu. carti aruncate dupa iubit. carti rupte din cotor in doua (as vrea sa fac asta, cu aceeasi sete cu care as izbi un topor in fruntea unui om)
carti cu desene facute in timp ce vorbesti la telefon. carti cu numere de telefon. carti cu dedicatii.
m-am plictisit. n-am acel „ceva” azi 🙂
sunt diverse motive pentru care oamenii citesc sau mai ales RE-citesc. toate cartile raman la fel, de ce sa le recitesti? pentru ca intre lecturi, te rescrii tu.
cand aud cuvantul „pistol” imi vine sa pun mana pe o carte
„sunt diverse motive pentru care oamenii citesc sau mai ales RE-citesc. toate cartile raman la fel, de ce sa le recitesti? pentru ca intre lecturi, te rescrii tu.”
frumos spus… mai ca ti-as da eu o carte pt raspunsul asta.
una pe care deja ai citit-o , evident 😉
„ciresarii” e recordul meu 🙂
si al meu!!! nici nu ma mai mira faptul …
dar nu o dau :D, tocmai pentru ca astept sa termin inca o re-scriere a propriei persoane si mai intru cu ei in Pestera Neagra 😛
Cărţile sunt dătătoare de speranţă sau cărţi care îţi retează orice gând verde ce ar putea fi copt ulterior. Cărţile sunt veşnice sau contemporane. Cărţile sunt opere sau un copac căzut fără rost. Cărţile sunt la fel de vii ca şi cel care citeşte sau sunt cenuşă demult aruncată în aer. Cărţile au glas sau sunt mute. Cărţile au miros sau nu. Cărţile sunt fidele scopului sau trădează. Cărţile sunt ca ramurile arborilor care se prelungesc spre zenit continuând o idee sau sunt puieţi care nu au rezistat frigului. Cărţile sunt scrise sincer sau sunt mâzgălite şi aruncate cititorului în ideea că el gustă aşa ceva. Cărţile sunt adrenalină sau o totală stare de plictis. Cărţile sunt întrebări sau răspunsuri, şi nu, nu e o întrebare, e o afirmaţie ! Cărţile sunt compacte sau fragmentate. Cărţile sunt accesibile sau drumuri interzise. Cărţile sunt purtătoare de valori sau sunt goale pe dinăuntru şi putrede. Cărţile sunt cu bun simţ sau nesimţite. Cărţile sunt ca nectarul zeilor sau ca apa. Cărţile sunt continente sau arhipelage pentru că sunt voci singulare în epocă. Cărţile sunt argumente dintr-o conversaţie milenară sau sunt vorbe în vânt. Cărţile sunt mai puternice decât imaginea sau sunt înfrânte de aceasta. Cărţile te fac părtaş sau te lasă rece. Cărţile sunt un tablou totalizator sau un detaliu. Cărţile au inimă ce pulsează idei şi sentimente sau sunt cadavre. Şi mai ales, cărţile sunt ca autorii lor sau exact ca autorii lor !
Comunicat oficial:
Dragi prieteni ai blogului lui Alex, intrucit imediat dupa concursul de aici am cistigat SI un concurs de imprejurari (prietenesti) prin care am primit „Bumgartes al II-lea”, ii propun lui Alex sa-i trimita cartea Orei25, iar Orei25 sa o citeasca si sa o transmita mai departe : )
vaaaai, se repetă concursul, sau deja pot să mă bucur? 🙂
Poţi să te bucuri 😀
aşa, ce bine! că mă tot ţineam şi nu mai ştiam la ce lucruri triste să mă gândesc.
Adică sper să te bucuri 🙂
:))))))) mă bucur. încă! sau déjà? nu mai ştiu…
ora25, tu primesti al 13-lea salariu? 😉
:))) după cum se observă, nu refuz nimic.
Ora25: In orice caz, eu pot sa ma bucur pentru tine : )
(mmm – da paginile din Bumgartes – ce frumoasa e.)
(e chiar mai frumoasa decit imi inchipuiam eu.)
şi-aşa mi-ai făcut poftă de destulă vreme, acu’ mai dă şi paginile, aşa, în faţa mea, fără niciun fel de milă! 🙂
deci mulţumesc celor două jurii alexandrine. am uitat să zic şi mi-e foarte ruşine.
Deci cu ce mai mare plăcere 😀 😀
… si acuma cat se plimba cartea asta din castigator in castigator, vor mai avea loc concursuri? sau se transmite premiul din om in om pe baza de afinitati blogosferice?/:)
Da!
ce ne mai plac ambiguitatile…
Bine!
🙂 🙂 aşa mă gândeam şi eu.
eu mai gandeam ceva, dar ma abtin 😛
Ce? ce?
… @!
Nuuuuuuuuuu! U did not!
si n-am nici macar o remuscare! 😛
cert e că n-ar strica să ştim şi cine ar mai dori. că ar fi păcat să câştige – chiar şi un cât de vag concurs – cineva care nu-şi doreşte să citească şi să dea mai departe.
nici nu stiu exact pe cine sa felicit… cred ca pe alex!
a scapat elegant de responsabilitatea desemnarii castigatorilor si transmiterii premiilor. 😀
cum? cum? l-a desemnat pe alexandru, merita, ştiu eu! 🙂
băi da’ ce te abţii! stăm aici cu sufletul la gură!
😀 😀 😀 Eram prins de discuţie!
care discutie?
Asta.
ei, mă scuzaţi că vă deranjez.
„Tot câştigătorul va fi cel care va alege, aşa cum va dori şi după ce va fi citit-o (sau nu), cine va fi următorul ei cititor, ocupându-se şi cu transmiterea ei mai departe. Şi aşa mai departe. Cât mai departe!”
s-a cam spalat pe maini… si nici macar nu era murdar.
:))))) a mea. unicornule, mi se pare mie sau tu vrei să primeşti cartea în turul doi?
am primit deja doua carti, stau bine pe ele 😀
nu! mie mi-e teama ca asta e inceputul sfarsitului pentru Epoca Concursurilor de weekend….
adica odata ce masinaria poate merge si fata initiator…
on the other hand – could be just paranoia 😀 e in aer zilele astea…
Petrecerea continuă, stai liniştită 😉
:))))) aaa nu, nu cred, cred însă că n-ar strica o organizare de concurs fără premii. să vezi acolo buluc!
Da, bucluc 😀
cu premii simbolice 😀 eu cred ca ar fi bataie!
calendare şi pixuri electorale, par examplă, că am destule!
si ce ar simboliza, s’il vu ple?
timp & scris – adică ce ne dorim cu toţii 😀
😉 k. u got my vote!
ai destule? cu tinee?
Aproape destule. Completez stocul până la turul doi 😉
cu el vrem poze cu autograf!!! 😀
🙂 ce-o să ne mai călcăm pe picioare, gheare et copites
Pingback: Cartea viselor din mirandoglindă şi a fiinţelor cu două umbre înturnate din Golgonda « ora25