În urma scurtei, dar intensei mele experienţe pariziene, câteva sunt lucrurile care mi-au apărut ca evidente. Vi le împărtăşesc şi vouă în speranţa că vă vor fi de folos cândva.
***
Parisul este oraşul îndrăgostiţilor.
***
Cu metroul M2 ajungi negreşit în staţia Anvers.
***
C’est quoi ça?
***
Terasele dau adesea spre ceva celebru. Sau care ar merita să fie celebru.
***
Parisul nu e un oraş, ci o stare de spirit.
***
Parisul ar putea fi numit Marele Bucureşti. Ar putea – dar ar fi păcat.
***
Paris, je t’aime.
***
Dacă te aştepţi ca mormântul lui Jim Morrison să fie ceva impresionant, don’t bother.
***
C’est combien ça?
***
E Père Lachaise, nu Père La Chaise sau Perla Chaise, cum poate v-aţi închipuit.
***
Clătitele nu se numesc clătite, ci crêpes. Aşa le-au spus ei.
Pingback: Moulin Rouge « Alex Moldovan Foto
crepes suzette sunt celel mai bune 🙂
„Parisul nu e un oraş, ci o stare de spirit.”
asta-mi place… si o sa fac cumva sa-mi si foloseasca!
„Dacă te aştepţi ca mormântul lui Jim Morrison să fie ceva impresionant, don’t bother.”
aici alta e treaba – nu trebuie sa te astepti… daca visezi sa ajungi acolo – te va impresiona in mod sigur. daca nu e decat un punct pe harta turistica… why bother at all? 😛
felicitari pentru achizitia ceasului! e mortal!!! 😀
Da, am fost destul de inspirat cu “Parisul nu e un oraş, ci o stare de spirit”; dar şi cu „Parisul este oraşul îndrăgostiţilor”, nu? Sper să prindă formulele mele 😀
sînt nişte formule…
… cu totul originale 😀 😀 😀
alex, si-i adevarat ca la seine n’a pas de souci?, dupa cum ne zicea prevert din manualu’ de limba franceza de clasa a … stai ca nu-mi mai amintesc, cred ca era in gimnaziu …
mda, frumos oraş. după ceas se poate observa şi ce fel de stare de spirit e Parisul.
vorba francezului: oh, la vache!
(http://forum.wordreference.com/showthread.php?t=236890)
desigur, un furt lexical de la Holy Cow! 😀
Fix langa Anvers am stat si noi, la Adagio Aparthotel, langa Teatrul Atelier. Este un bar fain cu jazz live pe partea dreapta cum urci din bulevard pe straduta ce da la teatru. Cea cu chinezii pe colt. Si cu 12-le ajungi aproape, undeva mai sus in zona de baruri da tre’ sa urci 5 etaje sau sa astepti un lift 10 min. Eu preferam sa urc 5 etaje ca nu am rabdare sa astept liftul atata. Viata e scurta. Daca ziceai de la bun inceput ca stai in zona iti ziceam mai multe.
Ati mancat supa de ceapa?
Am mâncat supă de ceapă pe o terasă din spatele centrului Pompidou. După ce-am terminat de mâncat, mai rămăsese doar jumătate din porţia pe care o comandasem pentru amândoi 😀 😀 😀
eu am mancat prima oara supa de ceapa chiar in cluj 🙂 la roland garros. spre deosebirea de ceaiul de ceapa sau clatitele cu ceapa, ciorba asta a fost buna
:)))))))
Sincer, nu mi-a trecut niciodată prin cap că aş putea să şi mănânc la Roland Garros. Hmmm.
Apropo de Parisul tau mirific:
http://www.flickr.com/photos/hughes_leglise/sets/72157622806838348/
Vezi tot setul.
Tres, tres simpatique & mirifique…
Pingback: Le Tour Eifel « Alex Moldovan Foto
Asta este cea mai amuzanta fotografie turistica facuta in Paris pe care am vazut-o pana acum.
Da, în general am văzut că nu se prea înghesuie lumea la poze cu turnul :D. Şi pe net, poţi să cauţi cu zilele…
si oricat deciudat ar suna , turnul eiffel este de sex feminin:-)))
E erect de feminin :D. Luminitza cherie, am mâncat la libanezul din spate de la Pompidou. Delicios!
nu ma-ndoiesc k ati fost si in place furstenberg si pe rue berton – sau k ati bifat hotelul ‘hotel’… ;P
Bine-nţeles că nu! Ceea ce ne dă prilejul adăugării unui nou enunţ la seria de mai sus: „Nu există un singur Paris. Există atâtea Parisuri câţi vizitatori.”
Pe asta pot să jur că n-aţi mai auzit-o!
let me think… yes? no? maybe?
ps ceea ce stiu sigur este k TOTI vizitatorii – cind ajung ei acolo, la paris deci – vad cu ochii lor k e ‘orasul luminilor’ 🙂
ei, nu! numai ziua. că noaptea se face economie. 🙂
eu în schimb mi-am dat seama că dacă parisul e oraşul îndrăgostiţilor, bucureştiul e oraşul micro-îndrăgostiţilor. încă mă mai gândesc ce-ar putea să însemne asta.
orasul unde se indragostesc micro-organismele?
aham! organismele mici şi mijlocii. 🙂
Pingback: Pour l’Hygiene et la Beaute de la Peau « Alex Moldovan Foto
de la departamentul copy-paste, aveti o depesa
semnata matei visniec
„la Paris, poate aţi citit şi în unele ghiduri, timpul nu are asperităţi, el este un tobogan pe care alunecăm pînă la epuizarea tuturor fantasmelor noastre”
apropos de Parisul ca spirit de stare
Nu sună rău deloc. S-ar putea apuca chiar de scris.
Pingback: Paris, France « Alex Moldovan Foto
Pingback: Le Tour de France « Alex Moldovan Foto
Pingback: Michel Petrucciani « Alex Moldovan Foto
Pingback: Paris all in one « Alex Moldovan Foto