La ceas aniversar – 12 scaune (100) -, nu prea am, de fapt, nimic de zis. Ca atare, concursul n-are legătură cu asta, iar urările pe temă dată ar naşte prea multe jocuri de cuvinte facile sau aluzii răuvoitoare (de care nu mă îndoiesc că se va uza, totuşi :D). Aşadar, schimbăm subiectul. Căci săptămâna viitoare e ziua Ţării voastre! Şi voi…? Ce faceţi? Cum o sărbătoriţi? Ce-i urâţi uraţi? Ce-i cântaţi frumos? Cum îi doriţi voi ceea ce îi doriţi? Voi? Asta mi-ar plăcea să aflu – dacă nu e cu bănat. Termen de gândire, până duminică.
Cartea de premiu se numeşte simplu şi frumos Da şi e scrisă de distinsul austriac Thomas Bernhard, autorul meu preferat în ultimii doi ani, pe care nu mă mai satur să-l recomand la prieteni şi duşmani. Cu alte cuvinte, cel mai scriitor din lume. A, şi mare patriot! Printr-un gest numit, pare-se, de către el însuşi, emigrarea sa literară postumă, el a interzis publicarea şi punerea în scenă a pieselor sale de teatru pe teritoriul Austriei. Simpatic personaj, nu?
OK. Se înscrie cineva la cuvânt?
eu ii doresc si ii urez tarii mele – sa aiba parte de oameni frumosi, de oameni adevarati, de oameni carora sa le pese de semeni si de locul asta in care vietuim.
si ii mai doresc eu tarii ce i-au urat si taranii din Siliştea Gumeşti care intrebati de o reporteriţa zeloasa ce sfaturi i-ar da ei presedintelui ales, au raspuns – raspuns de oameni simpli si frumosi:
„- Sa fie Corect, Cuminte si Cinstit!”
http://sillygirl3003.blogspot.com/2009/11/silistea-gumesti.html
ps
asta se cheama reclama mascata, da’ nu ma pot abtine! 😀
OMG! Să fie ţăranii de Siliştea Gumeşti excepţia? Ţăranii pe care-i ştiu eu – olteni şi ardeleni – sunt în general abrutizaţi de băutură, răi şi neserioşi.
eu ii spun cum ii vad si aud. si fara urma de ironie – am fost de-a dreptul impresionata de urarile lor pt omul de la carma tarii…
adica mai sunt oameni care cred?!?… se pare ca da.
deci aceasta e cartea preferată a lui alex, aşa să ştiţi. le doresc tuturor românilor să o citească. toţi, în acelaşi timp!
Ar fi ceva – probabil am rămâne vreo 20 de milioane 😀
:))) destui! prea destui!
Problema e că n-ar rămâne ăia care trebuie 😉
bine, dar vor muri fericiţi, nu? 🙂
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
am auzit azi din intamplare in conversatia unor necunoscuti un banc incredibil… sau ceea ce am dedus eu ca este un banc incredibil, pentru ca nici macar nu stiu daca am auzit tot… sau bine. oricum, ilustreaza perfect notiunea de roman:
– ioane, cati ani ai?
– da’ poate vreau sa plec din tara, ce te intereseaza pe tine?
Dar e absurd!
totul e absurd… totul pluteste, toate lucrurile sunt pesti 😉
tot ce zboară e peşte??
😀 si se mananca!
aşa… după ce a plutit?? oo, duamne!
Să nu uităm că şi peştii se mănâncă între ei!
insa copacii mor in picioare.
pacat ca pestii nu le au… picioarele, I mean.
Păi nu toţi copacii mor în picioare. Ci doar cei care mor în picioare.
ceilalti sunt asasinati!!! sau loviti de traznet… sau smulsi de furtuna…
eu ziceam de cei care mor de batranete sau de boala.
(k de la fan tb la fan tb): recomand calduros si ‘korrektur’! (nu stiu daca s-a tradus, dar exista o excelenta versiune in engleza…)
Din păcate, nu s-a tradus – există în română doar Da şi Vechi maeştrii, plus o piesă de teatru. Eu mi le comand în engleză la ritmul de una pe an – pentru prelungirea deliciului :D. Ultima citită a fost Der Stimmenimitator, un volum de povestiri scurte. Ultracalifragi.
‘vechi maestri’ sau ‘vechii maestri’? 😉
Alte Meister, ca să fim scrofuloşi până la capăt 😀
Partea bună cu Bernhard e că, având un lexic restrâns, se elimină sensibil din posibilele aberaţii de traducere. Iar engleza i se potriveşte acestui domn precum o mănuşă – de box, evident ;).
Eu îi doresc ţării mele să fie la fel de împădurită ca şi în vremea formaţiunilor prestatale (anul 900).
Amin! Sau I’m in.
Ardem motofierăstraie la foc de cozi de topor?
Îi doresc dulcei R. ca dealurile şi câmpurile pustii (şi verzi) să-i rămână aşa cât mai mult timp. Şi munţii cât mai neamenajaţi. Şi îi mai urez să ajungă OTV să aibă atât de puţini spectatori şi Libertatea (&co) atât de puţini cititori încât să dea faliment.
Klar, i-am face un pustiu de bine.
eu îi urez să rămână aşa, de orice altceva mi-e frică.
De departe cel mai de succes concurs ;).
Eu îi doresc să pot întreba cât mai e ora.
„inutil să întrebaţi cât mai e ora în patrie
…
timpul înmulţeşte buchetele de otravă”
(Inutil – Petre Stoica)
Atunci „E timpul ca timpul să fie”
(Corona – Paul Celan)
cum adică „cât mai sunt”?
Chiar, cât mai eşti :D?
ce groaznic să te cheme Cerculeţ şi să ai avatar un pătrăţel!
E teribil! Ce-i de făcut?
eu îi mai doresc cât mai puţine hore la alba iulia sau în alte locuri. mă îmbolnăvesc horele cu vip-uri.
Numai pe tine? Crezi că eu n-aş prefera să dansăm mai bine ora unirii?
mi se pare mie sau ataraxia ne-a îmbrăţişat pe toţi?
Tocmai am fost trezit la modul traumatizant de o suita de bubuituri ingrozitoare, ca de tunuri la Plevna, greu de imaginat in spatiul nevrotic urban. In vis probabil ca-mi iubeam mult tara, in chipul cel mai inocent cu putinta, aka de la distanta. Dupa ce mi s-a confirmat ca tara mea trage cu tunul de dimineata prin Bucuresti, cred ca e momentul sa ne mai vedem si cu altii.
Sigur nu era pus radioul pe ora armatei :D?
Sunt repetitiile pentru parada militara. Daca imi gaseam prastia la timp, le declaram razboi.
Iar pentru marti se anunta o contrademonstratie. O parada paramilitara de chelneri, prezentand armament autohton cu munitie de dealu mare, acompaniati de un mic, dar inimos, detasament de lautari.
Oh, my. I’m a sucker for lăutari…
Asa mai intru in concurs?
Păi de ce să nu intri? În plus, întâmplarea face să nu fi desemnat încă câştigătorul. Deci cu atât mai mult.
Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa-mi tin pumnii.
Aici e o monstra de lautari patrioti: http://www.youtube.com/user/Giafar13
pai ziua României e de fapt pe 24 ianuarie, ceea ce se cheamă că e în zodia vărsătorului. 🙂 ca mine, voila. 🙂 ceea ce înseamnă că îi urez orice în afară de „linişte”, „unanimitate”, „etc”.
„ce groaznic să te cheme Cerculeţ şi să ai avatar un pătrăţel!”
Nu-i mai doresc nimic.
României îi doresc să nu se scufunde ca Titanicul, sau pur şi simplu să nu se scufunde.
ce groznic să te cheme Mircea şi să ai avatar un triunchi, darămite să te cheme Alex Moldovan şi să ai avatar cu poza ta
de avatarul lui alex sa nu va luati, ca iar ne intoarce dosul de motan!
României îi dorim ce alţii vor să-i facă
României îi dorim să fie exploatată
Asta işi doreşte işi Gabriel fără resurse.
Ta-daaaa! Concursul s-a încheiat, iar România a primit exact atâtea urări câte merită ;). Pentru sfatul bun: „dupa ce mi s-a confirmat ca tara mea trage cu tunul de dimineata prin Bucuresti, cred ca e momentul sa ne mai vedem si cu altii” şi ca modestă compensaţie pentru negăsirea praştiei în timp util pentru riposta întemeiată, câştigător este domnul Giafar. Care pe lângă intenţiile onorabile, şi scrie bine. Ceea ce nu-i de ici, de colo :D.
Orgoliul meu matinal a fost zguduit a doua oara consecutiv. Imi sugereaza sa-mi adaug un titlu in coada. Cum ar fi Giafar, Magister Ludi. Cu link catre faptele de arme de pe blogul boierilor dvs.
Foarte frumos titlu 😀
Ar putea fi decernat saptamanal. Cu o ceremonie de innobilare pe masura.
ya, ya… das glassperlenspiel! 😉
pai felicitari, nah!
felicitări? eu aş fi dat premiul unui turist străin dar nah, n-a fost să fie. 😀
E adjudecat de turistul strain ce salasluieste inauntrul fiecaruia dintre noi. Sa-l cunoastem si sa-l iubim. Ca e de-al nostru!
hmm, mă simt privită din interior. ba chiar vizitată. cred că am un turist curios.
Pingback: Un strain a castigat un premiu « Giafar Stories
da 🙂
care e concursul?!?
E un concurs de împrejurări 😉
acum am inteles… in sfarsit 🙂
Păi foarte bine. Că mai sunt doar două zile până la următorul 🙂