Acum, când colindele, toate născute sub zăpezi, aduc cu ele mireasma de Iisus născut în iesle, simţim şi noi tot mai tare atmosfera de Sărbătoare ce se apropie. Deschideţi uşa şi lăsaţi spiritul Crăciunului să vă intre în casă! Deschideţi inimile şi lăsaţi Bucuria şi Împlinirea să vă intre în suflet! Deschideţi larg braţele şi îmbrăţişarea voastră caldă, vorba bună şi gândul curat să fie cel mai de preţ cadou pentru cei dragi! Fie ca Iubirea, Înţelepciunea, Încrederea şi Generozitatea să vă călăuzească paşii în noul an! La mulţi ani!
La ceas sfânt, acolo unde albul învinge verdele, îţi întind mâna, îţi întind inima şi gândurile mele să-ţi fie punte peste spaţiu şi timp până la mine.
Acum când gerul iernii ne îngheaţă trupurile, să lăsăm Sărbătoarea Crăciunului să ne încălzească sufletele, să lăsăm Raza Dumnezeiască să ne lumineze gândurile, să lăsăm mirosul bradului să ne purifice simţurile şi să ne transformăm inimile în torţe arzătoare ale bucuriei!
În plus, de câţiva anişori încoace, Turcescu îl cheamă la emisiunea domniei sale pe Puric. Dan Puric. Nothing can beat that :D.
Sărbători fericite!
Petrecere frumoasă de sărbători şi LA MULŢI ANI!
Mulţumesc, Vero! Şi tu să fii fericită!
😀 Spiritu’ Craciunului sa va patrunda… si lasati puricii sa manance si ei o paine, si ei trebuie sa traiasca – ca si ei e oameni. 😉
Merry X-mas, Happy Man!
🙂
eu deja m-am scăldat în lumina naşterii Domnului ca în apele naşterii lui Venus, mă simt ca un diamant care reflectă minunea dumnezeiască a firii în infinitudini de sclipiri învingătoare, mi s-a desfundat o chakră de foarte multă vreme blocată de impurităţi mundane, vibrez laolaltă cu gâzele pământului şi îmi pipăi obrajii încinşi de cât au fost alternativ întinşi palmei – a se citi lecţiei – smereniei şi când îi pipăi urlu „Este!”. mi-am deschis larg braţele către toţi sărmanii acestui pământ sfinţit, pardon, sfiinţit, pentru că nicio gripă porcină nu va pupa unde a scuipat Domnul sau invers, suntem prea mici faţă de o minune prea mare, deja mă simt umpic strivită, chiar storcoşită, parc-ar fi o înghesuială de autobuz, dar nimic nu face mai mult decât cruciuliţa binecuvântată de însuşi răposatul Ioan Paul al II-lea, pe care scrie: nadzieję, miłość i wiara!
OMG, ce frumuşenie de text! Suntem în admiraţie…
A, nadzieję, miłość i wiara too you too :D!
ho ho ho! mai usor cu sarmalele si cozonacii. boas festas, feliz natals si celelalte.
traiasca dan puric si masina de spalat vase 😀
io tre’ să recunosc că-s cam depăşită – chestie care mi se întâmplă frecvent, oricum 🙂 – n-am pus atâtea cuvinte la un loc în tot anul 2009, tot ce pot să vă spun e „ţoc, ţoc!” (n-am găsit altă rimă.) prea se pupă toată lumea, nu puteam să lipsesc tocmai eu. 🙂
Sărbători fericite!
Crăciunul are la origine sărbători şi obiceiuri păgâne. Majoritatea obiceiurilor cum ar fi colindatul, pomul, arsul lemnelor în foc, capra, îşi au de fapt originile în sărbatoarea pagână a solstiţiului de iarnă, Yule, sau în alte obiceiuri pre-creştine (ex: wassailing). Ca să îi poată creştina pe pagâni a trebuit să le păstreze sărbătorile, aşa că le-au transformat în sărbători creştine. Altfel nu-i creştinau în veci. Nu e cam ciudat că Isus s-a născut exact în preajma solstiţiului de iarnă? De fapt data naşterii lui Isus nu se cunoaşte cu exactitate. Papa Iuliu I a fixat data oficială a naşterii lui Isus pe 25 decembrie din motive pur politice – că să înlocuiască o sărbătoare păgână, Natalis Ivicti, naşterea zeului Sol.
@ggl: eu eram convins că arsul lemnelor în foc e un obicei care îşi are originea în laica nevoie de căldură a oamenilor, iarna : )
Ivictus să ne binecuvînteze şi să ne prefacă inimile în ”torţe arzătoare ale bucuriei”, cum frumos spunea Alex : )
Da, aşa e, numai că ăia tăiau un copac verde şi băgau un lemn imens pe foc. În mod normal lemnele de foc se lasă la uscat aşa vreo doi ani că altfel numai fac fum aiurea şi o mare parte din energie e consumată degeaba ca să evapore seva din lemnul prospăt tăiat. După ce tai copacul îl tai în bucăţi, apoi bucăţile se sparg în bucăţi mai mici care se clădesc în şopron tocmai pentru ca să se usuce. Plus că se fac tot felul de ritualuri legate de lemnul cu pricina. Astea sunt în funcţie detradiţiile locale, însă în principiu se trimite un bărbat sau un grup de bărbaţi să taie copacul respectiv. Bărbaţii ăştia sau îs întrebaţi chestii când vin cu copacul tăiat sau primesc bere drept recompensă. În unele zone focul se aprinde cu lemnul rămas de anul trecut. Lemnul, care nu arde complet, e ţinut ca şi un obiect protector până în anul următor. Alţii înveleau lemnul într-o pătură sau îl loveau în timp ce arde ca să sară scântei. Oricum, treaba aia cu focul care arde în şemineu de Crăciun de acolo vine în principiu.
aşa e, să ne bucurăm, avem guvern. 🙂
Alex, La multi ani pentru tine si cititorii tai!:)
Colind luminos, colink inimos si la anul! 🙂 La multi ani!
eu am auzit ca craciunul s-a nascut din nevoia omului de a manca sarmale pana crapa.
… pe principiul „mai bine sa crapi de sarmale decat de invidie”.
La multi ani, Alex! Cu nori putini si mult soare, cu veselie multa si suparari putine, cu iubire si zambet. Numai bine!
bun de sms urarea asta 🙂
Mulţumesc frumos pentru toate urările şi nu numai :).
Până una-alta, sunteţi invitaţi să vă exprimaţi preferinţele muzicale ale lui 2009 pe MUZIKAMAGIKA!
Fusei pe planeta Sarbatorilor cu familia si se pare ca am uitat de dimensiunea numita „internet” 🙂 Asa ca abia acum vin si eu cu „La multi ani! Sa aveti un an plin de visuri si de drumuri frumoase catre ele” 🙂