Despre a leza

19 Răspunsuri

Eugen Jebeleanu […] povestea într-o pagină de jurnal că odată l-a găsit pe Bacovia punându-le capişoane florilor, ca să nu răcească. Asta spune fără îndoială foarte mult despre el, însă, întrucât eu am obsesia cuvintelor care reverberează şi schimbă atmosfera din spaţiul unde sunt rostite, ceea ce m-a impresionat cel mai mult din relatarea acestei întâlniri a fost faptul că, la un moment dat, pisica a trecut pe sub masă, iar Bacovia a spus: „N-o lezaţi!”.

(Ileana Mălăncioiu, Recursul la memorie, Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Polirom 2003)

19 comentarii la „Despre a leza”

  2. dana

    ei, da, a cam lezat Bacovia limba romana atunci, dar nu se pune ca era in particular! si, in plus, ar fi putut fi o ironie candida, nu o pretiozitate. pretioasa ii era pisica.

    Răspunde ↓
  10. smara

    adică de ce ar leza Eugen Jebeleanu o felină nevinovată care trece pe sub masă? cred că Bacovia bănuia cam ce-i umbla pisicii prin minte…

    Răspunde ↓
      1. smara

        pisica avea o minte sănătoasă, ca orice pisică; Bacovia îi atribuia comportament de majestate cu înclinații autodistructive. reacția lui Eugen Jebeleanu la o neașteptată prezență blănoasă pe sub masă ar fi lezat stăpânul, nu felina. Felina și-ar fi văzut de treburi pisicești: un ascuțit de gheruțe pe pantaloni, o frăsuială cu coada peste șosete, câțiva stropi de marcat teritoriul – nimic funebru.

        Răspunde ↓

  14. Pingback: 2010 « Jurnalul lui Sasha

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.